Imperiul berii românești, construit de un neamț, Erhard Luther. Văduva lui, Sophia, s-a recăsătorit cu Dumitru Marinescu Bragadiru

Erhard Luther s-a născut pe 4 iulie 1841 in orașul Kainsbach din Bavaria și a urmat Școala comercială, fiind susținut de tatăl său care își dorea ca băiatul să primească o educație bună. După ce și-a terminat studiile, tânărul de 25 de ani a venit în România în 1866 și s-a angajat ca maestru berar la fabrica Czipser din București. Un an mai târziu, în 1867, s-a asociat cu un anume Ciopech și a deschis o mică fabrică de bere, dar afacerea nu a mers bine și Luther a decis să plece la Oltenița.

 

 

După multă muncă susținută, afacerile sale încep să funcționeze și maestrul berar se intoarce în București, unde se căsătorește cu Sophia Kaltmayer. Întreprinzătorul neamț deschide o nouă fabrică de bere, care ajunge să fie curând cea mai prosperă afacere în domeniu din București. În 1881, Luther primește medalia Serviciul credincios clasa I, iar districtului Ilfov îi conferă medalia de aur pentru fabricarea specială a berii în 1883. În același an, Regele Carol I îl numește furnizor oficial al Curții regale, iar în 1884 neamțul primește cetățenie română.
În 1885, după o activitate de 13 ani plină de succes, Luther își face planuri să construiacă o nouă fabrică, pe care o și începe în 1890 și își propune să transforme vechiul spațiu de producție într-o clădire impunătoare. Însă chiar în ziua în care a pus prima piatră în fundația viitoarei sale afaceri, pe 15 iunie 1890, Erhard Luther a murit, la vârsta de 49 de ani.

 

Fabrica şi parcelele de teren pe care intenționa să construiască inclusiv locuințe de serviciu pentru angajaţii fabricii au fost moştenite de soţia lui, Sophia E. Luther. Femeia a continuat cu multă pricepere planurile soțului ei și în același an se căsătorește cu industriaşul Dumitru Marinescu Bragadiru, proprietarul fabricii de bere Bragadiru/Rahova, dar ea se ocupă în continuare de funcţionarea şi dezvoltarea afacerii din Şoseaua Basarabilor.
Fabrică va purta un timp noul nume al proprietarei, Sophia M. Bragadiru, dar, după ce se desparte de industriaș, Sophia revine la numele Luther şi fabrica își reia vechea denumire, iar berea Luther se impune pe piaţă ca o marcă de prestigiu a Bucureștiului.

 

 

Fabrica de bere Luther trece la începutul anului 1905 în proprietatea fraţilor Carl şi Eugen Czell, doi industriaşi din Sibiu, fiii lui Friederich Czell, producător de vin, bere și lichior, iar Sophia Kaltmayer-Luther-Bragadiru a murit pe 10 aprilie același an și a fost înmormântată alături de primul ei soț, Erhardt, în Cimitirul Bellu Evanghelic, busturile lor fiind realizate de sculptorul Carl Storck.
Istoria fabricii cunoaşte un moment dificil între anii 1917-1918 când, în timpul Primului Război Mondial şi al ocupării Bucureştilor de trupele germane, fabrica a fost închisă din ordinul administraţiei militare și utilajele sale au fost folosite în scopuri legate de război. Fabrica de bere şi malţ din Şoseua Basarab îşi va relua activitatea după încetarea ocupaţiei germane și va funcționa neîncetat în perioada interbelică și în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În aprilie 1944, în urma distrugerilor provocate de bombardamente care au afectat aparatura de răcire şi secţia Fermentaţie, capacitatea de producţie a scăzut la 30.000 de litri de bere/24 ore faţă de 120.000 Iitri de bere/24 ore, cât producea înainte de izbucnirea războiului.

Fabrica a fost naționalizată pe 11 iunie 1948, iar după un an va deveni Întreprinderea de Stat ” Griviţa”, se va numi apoi Fabrica de bere “Griviţa Roşie” şi după 1977 Fabrica de bere Gambrinus.

 

 

Alte articole

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *