Imperiul Onassis. Cine a moștenit averea armatorului grec

Aristotel Onassis s-a născut pe 20 ianuarie 1906, în orașul Smyrna, într-o familie bine situată din clasa de mijloc. Localitatea se afla în acea perioadă sub ocupație greacă, dar după Primul Război Mondial, regiunea a ajuns teritoriu turc și din acest moment a început declinul familiei Onassis, care și-a pierdut afacerile cu tutun și întreaga avere, iar falimentul l-a determinat să se refugieze în Grecia.

În 1923, ajuns la vârsta de șaptesprezece ani, tânărul Aristotel a fugit în Argentina cu doar câțiva dolari la el. La Buenos Aires s-a angajat ca telefonist, apoi, din puţinii bani câştigaţi, a investit în importul de tutun și a dezvoltat o afacere fabricând țigări. Activitatea i-a adus câștiguri fabuloase, astfel că a obținut primul milion de dolari înainte de a împlini vârsta de 25 de ani, ajungând să dețină mai multe nave de linie, petroliere și baleniere.

În 1954, FBI a deschis o investigaţie asupra lui, iar Onassis a fost cercetat sub acuzația de fraudă împotriva guvernului american prin nerespectarea legislaţiei transporturilor navale. A pledat vinovat și a plătit o amendă de 7 milioane de dolari, iar în 1957 a pus bazele Olympic Airways, compania de transport aerian a Greciei.

Aristotel s-a căsătorit pe 28 decembrie 1946 cu Athina, fiica lui Stavros Livanos, un magnat al transporturilor, care era cu 23 de ani mai tânără decât el. Cuplul a avut doi copii – un fiu, Alexander, născut în aprilie 1948, și o fiică, Christina, născută în decembrie 1950, dar mariajul nu a mers prea bine. Cuplul s-a despărțit la mijlocul anilor ’50, după ce Athina l-a găsit pe Onassis în pat cu o prietenă de-a ei în casa lor din Cap d’Antibes. Onassis și mai tânăra lui soţie au divorțat în iunie 1960, în momentul în care a devenit publică relaţia lui cu soprana Maria Callas.

Potrivit publicației Greek Fire, în urma acestei aventuri a armatorului grec cu frumoasa Callas ar fi rezultat și un copil, un băiat, care ar fi murit la scurt timp după naștere, pe 30 martie 1960.

Curând Onassis a renunţat la relaţia cu Callas şi a început o aventură cu Jacqueline Kennedy, văduva președintelui american John F. Kennedy, iar cei doi s-au căsătorit pe 20 octombrie 1968.

Maria Callas a rămas însă marea dragoste a lui Onassis, existând multe mărturii despre vizitele pe care bărbatul i le făcea sopranei în timpul căsniciei sale cu Jackie. La moartea fiului său, Alexander, într-un accident de avion, Onassis s-a dus la Paris, unde Callas trăia după ce se retrăsese din viața artistică, pentru a-și plânge durerea.

Băiatul murise într-un accident de avion la Atena, în 1973, la vârsta de 24 de ani, iar dispariţia sa a devastat întreaga familie. Athina a murit un an mai târziu, în 1974, din cauza unei supradoze de droguri, lăsându-i unicei fiice supravieţuitoare, Christina, o avere de 77 de milioane de dolari.

Diagnosticată cu depresie severă la vârsta de 30 de ani, acesteia i s-au prescris barbiturice, amfetamine și somnifere, a devenit dependentă de medicamente și se pare că a fost spitalizată pentru o supradoză în anii ’70.

După moartea lui Alexander, sănătatea lui Aristotel a început să se deterioreze. Miliardarul grec a murit la vârsta de 69 de ani, pe 15 martie 1975, în Neuilly-Sur-Seine, în Franța, din cauza unei pneumonii.

La acel moment revista „Le Nouvel Observateur“ scria, sub titlul „Victimele lui Onassis“ un articol despre metodele, trucurile şi subterfugiile pe care le folosise Onassis:

„«Banii altora. Să faci mereu să lucreze banii altora». Acest principiu financiar poartă un nume in cercurile de afaceri internaţionale. Este «principiul lui Onassis». Datorită acestui “Other People’s Money” pe care-i aplica mai bine ca oricine — datorită lui O.P.M., cum spunea el familiar — bătrânul aventurier grec și-a adunat averea. Armator fără scrupule, dar nu fără idei, a păcălit multe guverne dintre care nici unul, nici chiar cel atenian, nu era al lui. Nicăieri n-a plătit vreodată cel mai mic impozit. Niciodată nu a respectat legile care guvernează în mica lume a salariaţilor mării. Iar compatrioţii săi n-au beneficiat niciodată de câştigurile sale obţinute din isprăvile maritime şi financiare.

Trăia în lux, pe cheltuiala contribuabililor din locuri unde el nu punea aproape niciodată piciorul, ocupat mereu să profite cât mai mult de vreo nenorocire care-l făcea şi mai bogat. Gata a lovi în momentul în care alţii ezitau, îi plăcea, lui, un self made man, să trăiască în compania celor puternici, bogaţi şi celebri, şi a femeilor, afişându-se peste tot pentru a trece mai uşor neobservat, pentru a se uita mai uşor cum făcuse averea. Trei motive explică reuşita deosebită a lui Aristotel Onassis: pariurile sale tehnice s-au dovedit juste; nu avea nici un fel de scrupule; îşi cultiva cu grijă reţeaua de relaţii”.

Potrivit testamentului, fiica lui a moștenit 55% din avere, în timp ce restul de 45% au fost direcţionaţi către “Fundația Alexander S. Onassis”. Jacqueline Kennedy Onassis, soţia lui, ar fi primit o sumă de 10.000.000$, sumă ce a fost negociată de fostul cumnat, Teddy Kennedy.

 

Stylianos Papadimitriou, unul dintre oamenii de încredere ai lui Onassis, a povestit: “Am fost recrutat de un om de-al lui, în 1954, care căuta tineri care să cunoască mai multe limbi străine. Aveam 24 de ani. M-am prezentat şi Ari mi-a spus: “Te ţin două zile de probă. Dacă faci faţă, rămâi toată viaţa, dacă nu, te plătesc şi-ţi vezi de drum!” Şi am rămas. Când nu vorbea, nici nu-l observai. Era mic, slab, insignifiant. Dar când începea să vorbească era fermecător. Toată averea lui fabuloasă a făcut-o prin două mijloace: farmecul şi capul său. Mintea îi funcţiona ca un ceas elveţian. Avea o memorie proverbială şi putea face în minte calcule uriaşe. Striga, se înfuria, făcea tapaj, dar respecta oamenii… A avut succes la cele mai frumoase femei, deşi avea acel fizic ingrat. Unii spuneau că le cucerea cu banii lui. Eroare. Le atrăgea prin şarmul său… Dar sfârşitul i-a fost dramatic. A suferit mult, deşi avea o groază de somităţi medicale în jurul lui…”

Unica fiică în viaţă a armatorului grec, Christina, a fost căsătorită de patru ori, mai întâi cu dezvoltatorul imobiliar Joseph Bolker, dar mariajul s-a încheiat după nouă luni. Cel de-al doilea soț al său a fost grecul Alexander Andreadis, cu care s-a căsătorit în 1975 şi de care a divorțat după 14 luni, iar cel de-al treilea mariaj al tinerei a fost cu agentul maritim rus Sergei Kauzov, cu care s-a căsătorit în 1978, dar a divorțat de el anul următor.

A patra și ultima căsătorie a fost cea cu omul de afaceri francez Thierry Roussel, în 1984. Onassis și Roussel au o fiică, Athina, născută în 1985, numită după mama Christinei. Cei doi au fost căsătoriți între 1984 și 1987 şi au divorțat după ce ea a aflat că soţul avea doi copii cu amanta, modelul suedez Marianne Gaby Landhage. Christina a murit de edem pulmonar în noiembrie 1988, când fetiţa avea trei ani, şi, după moartea mamei, Athina a fost preluată de tatăl ei.

Mai târziu, Thierry Roussel a mărturisit unui reporter de la Paris Match: “Aveam 22 de ani şi eram prieten bun cu Christina, care avea cu doi ani mai mult ca mine. Ieşeam seara în oraş împreună şi mă duceam s-o iau de-acasă, din apartamentul lor situat pe Avenue Foch, la etajul 5. Acolo l-am cunoscut pe tatăl ei, “Ari”, cum îi spuneau cei din anturaj. Era singur, în birou, tot timpul cu receptorul telefonului în mână. Schimba cu mine câteva cuvinte convenţionale. Relaţii mai apropiate cu el am avut doar când am mers cu Christina pe insula lor, Skorpios, în vacanţă. Era un om simplu, solid, calm. Într-o zi, când ne aflam în faţa focului unde se pregătea un berbec la grătar, m-a întrebat pe neaşteptate: “Thierry, vrei sa te căsătoreşti cu Christina?” Am rămas mut. Nu discutasem cu ea această posibilitate. Au trecut câteva zile în care n-a mai abordat acest subiect”.

Moştenirea Christinei Onassis a ajuns la unica sa fiică, devenită astfel una din cele mai bogate femei din lume. Athina a fost căsătorită, dar a divorţat, nu are copii şi este o prezenţă extrem de discretă, evită interviurile şi lumea mondenă şi poate fi văzută doar la evenimente caritabile sau în preajma cailor, în timpul competiţiilor de echitaţie la care participă frecvent.