Isabela a Franței, căsătorită la 12 ani cu regele Eduard al II-lea al Angliei, suspectată că a pus la cale uciderea soțului ei. Bărbatul era bisexual și a fost închis în Turnul Londrei, fiind considerat nebun și “răpit de Iele”

Isabela a Franței s-a născut la Paris, probabil între mai și noiembrie 1295, fiind fiica regelui Filip al IV-lea al Franței și a reginei Ioana I a Navarei. Trei dintre fratii ei, Ludovic, Filip și Carol, au devenit regi ai Franței.

Isabela a fost crescută la Palatul Louvre și Palais de la Cité din Paris, fiind îngrijită de Teofanie de Saint-Pierre care a învățat-o să citească, dezvoltându-i dragostea pentru cărți.

Încă din copilărie, Isabela a fost promisă de către tatăl ei lui Eduard al II-lea al Angliei, cu scopul de a rezolva conflictul dintre Franța și Anglia legat de teritoriile continentale. Regele Eduard I al Angliei a încercat de câteva ori să rupă logodna fiului său, dar după decesul acestuia, în 1307, a avut loc nunta.

 

 

Soțul Isabelei, noul rege Eduard al II-lea, făcea parte din casa Plantagenet, era înalt, atletic și popular la începutul domniei sale, cei doi s-au căsătorit la Boulogne-sur-Mer pe 25 ianuarie 1308, iar în momentul căsătoriei, Isabela, care avea vârsta de doisprezece ani, a fost descrisă de Geoffrey din Paris drept “frumusețea frumuseților în regat, dacă nu în întreaga Europă.”

Eduard și Isabela au avut patru copii: Eduard al III-lea de Windsor, născut în 1312, Ioan de Eltham, Conte de Cornwall, născut în 1316, Eleanor de Woodstock, născută în 1318 și Ioana a Angliei, născută în 1321.

Ca regină, tânăra Isabela s-a confruntat cu numeroase provocări pentru că frumosul ei soț era extrem de neconvențional, având relații romantice cu Piers Gaveston, căruia regele i-a oferit bijuteriile soției sale, iar acesta a avut aroganța de a le purta în public, și mai târziu cu Hugh Despenser cel tânăr. Regele a evitat majoritatea preocupărilor tradiționale pentru un suveran – turnir, vânătoare și război, dar era în schimb preocupat de muzică și poezie.

La intervenția tatălui fetei, Eduard a fost nevoit să-l exileze pe Gaveston în Irlanda pentru o perioadă, moment în care a început să se poarte cu Isabela cu mult mai mult respect și să-i acorde domenii importante în Anglia. În cele din urmă Gaveston s-a întors din Irlanda și prin 1309-1311 cei trei păreau să fi ajuns la un mod de conviețuire.

 

 

În 1311, Eduard a pus la cale o campanie militară eșuată împotriva scoțienilor, în timpul căreia cuplul regal abia a scăpat de capturare. Tensiunile politice în regat au crescut în mod constant în următorii zece ani. În 1312, Isabela a dat naștere viitorului rege Eduard al III-lea, dar până la sfârșitul anului curtea regală începuse să se schimbe. Un an mai târziu Isabela a călătorit la Paris cu soțul ei pentru a cere mai mult sprijin francez în conflictul pe care Eduard îl avea cu baronii englezi, vizită care a dus la Afacerea din Tour de Nesle. Cuplul s-a întors în Anglia cu noi asigurări de sprijin împotriva baronilor englezi, dar mai târziu, când Isabela și Eduard au oferit o cină a pentru a sărbători întoarcerea lor la Londra, regina a observat că portmoneele pe care ea le dăruise la Paris cumnatelor sale erau acum la doi cavaleri normanzi, Gautier și Philippe d’Aunay.

Isabela a tras concluzia că cei doi aveau relații secrete cu cumnatele ei și și-a informat tatăl în timpul următoarei vizite în Franța, în 1314. Consecința a fost Afacerea din Tour de Nesle din Paris, care a condus la o acțiune în justiție împotriva celor trei cumnate ale Isabelei: Blanche și Margaret de Burgundia au fost închise pe viață pentru adulter, iar Ioana de Burgundia a fost încarcerată timp de un an.

 

Între timp, situația din Anglia s-a înrăutățit. Edward a încercat să-i anihileze pe scoțieni într-o campanie în 1314, dar rezultatul a fost o înfrângere dezastruoasă, iar regele a fost acuzat de eșecul catastrofal al acțiunii. Thomas de Lancaster a luat puterea în Anglia și s-a întors împotriva Isabelei, tăindu-i fondurile și, în plus, țara a fost lovită de “Marea Foamete” din 1316-1317, criză care a provocat pierderi omenești și financiare importante.

În ciuda faptului că Isabela a născut cel de-al doilea copil, pe Ioan, în 1316, poziția regelui era șubredă pentru că la Oxford apăruse un tânăr, John Deydras, care susținea că a fost schimbat la naștere cu Eduard, și că el ar fi regele real al Angliei. Zvonul s-a răspândit rapid și în cele din urmă Deydras a fost arestat și executat, dar afacerea a avut un efect negativ asupra prestigiului cuplului regal.

Între timp, Hugh Despenser cel Tânăr a devenit noul favorit al soțului Isabelei și se crede că regele a început o relație sexuală cu el în jurul acestei perioade.

 

 

Supărată, Isabela a plecat în Franța într-o misiune diplomatică, a început o aventură cu baronul exilat Roger Mortimer și este posibil ca cei doi să fi pus la cale destituirea regelui Eduard și alungarea familiei amantului soțului de la curte. Regina s-a întors în Anglia cu o mică armată mercenară în 1326, l-a înlăturat pe rege de la tronul Angliei și a devenit regentă în numele fiului ei, Eduard al III-lea. Hugh cel Tânăr a fost prins în noiembrie 1326 și condamnat la o moarte dezonorantă și dezgustătoare, mai întâi i s-au tăiat organele sexuale, fiind considerat eretic și sodomit, apoi a fost decapitat. Regina l-a declarat pe suveran „nebun și probabil răpit de Iele” și l-a închis în Turnul Londrei, unde, în septembrie 1327, Eduard a fost ucis, probabil cu acceptul tacit al reginei. Unii istorici consideră chiar că Isabela a aranjat uciderea soțului ei. După scurt timp relația reginei cu Mortimer a început să se destrame, parțial din cauza cheltuielilor prea mari pe care acesta începuse să le facă.

În 1330, ajuns la vârsta de 18 ani, Edward al III-lea, fiul Isabelei, și-a afirmat forțat autoritatea, iar amantul reginei, Mortimer, a fost executat, mama sa și-a pierdut regența și a fost arestată timp de doi ani.

Regina a fost închisă inițial la Castelul Berkhamsted, fiind apoi ținută sub arest la domiciliu la Castelul Windsor până în 1332, când a fost mutată la Castle Rising din Norfolk. În 1331 i s-a atribuit un venit anual de 3000 de lire sterline, care a crescut la 4000 de lire sterline până în 1337, astfel că și-a permis un stil de viață luxos și a început să călătorească prin toată Anglia.

Odată cu trecerea anilor, Isabela a devenit foarte apropiată de fiica ei, Ioana, mai ales după ce aceasta și-a părăsit soțul necredincios, pe regele David al II-lea al Scoției. Regina a devenit din ce în ce mai interesată de religie pe măsură ce a îmbătrânit, mergând frecvent pentru a se reculege la mănăstiri. Fiul său, regele Eduard al III-lea, și copiii acestuia au vizitat-o ​​frecvent, renunțând la resentimentele pe care le avea față de mama sa.

 

 

Isabela a fost foarte interesată de legendele și bijuteriile arturiene. În 1358 a apărut la sărbătorile de la Windsor purtând o rochie din mătase cu fir de argint care era împodobită cu 300 rubine, 1800 perle și un brâu de aur.

Regina a devenit apropiată de călugărițele din Ordinul Surorilor Clarise cu puțin timp înainte de a muri, pe 22 august 1358, la Castelul Hertford. Trupul ei a fost dus la Londra pentru a fi înmormântat la biserica franciscană din Newgate, fiind îngropată în mantaua pe care o purtase la nuntă și, conform dorințelor sale, inima regelui Eduard, care murise cu treizeci de ani înainte, a fost depusă în sicriul ei.

 

 

Alte articole

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *