Principele Nicolae, Nicky cum îl alinta mama sa, s-a născut la Sinaia, la Castelul Pelișor, pe 5 august 1903, și a fost al patrulea copil al principelui Ferdinand și al Mariei.
Încă înainte de izbucnirea Primului Război Mondial, a fost trimis la vestitul Eton College, în Marea Britanie, în ciuda dorinței sale declarate de a studia medicină, căreia i s-a opus bătrânul rege Carol I, care considera că un fiu sau un nepot regal nu putea fi decât militar. După izbucnirea războiului și moartea suveranului, în toamna anului 1914, familia a decis că e mai bine ca prințul să se întoarcă în Romania, dar imediat după 1918 Nicolae și-a continuat studiile la Eton, apoi a urmat un stagiu militar în flota britanică.
În anii ’20, la București au început să apară zvonuri în legătură cu viaţa deloc disciplinată pe care o ducea tânărul, iar regina Maria a decis să taie răul de la rădăcină, nevrând să se mai ajungă în situația creată de celălalt fiu al său, viitorul rege Carol al II-lea.
Suverana a încercat să îi găsească o partidă bună în aristocrația britanică, iar gândurile ei s-au îndreaptat către contesa Nina Seafield, care era probabil cea mai bogată femeie din Europa la acel moment pentru că, pe lângă titlul nobiliar, tocmai moștenise o sumă de 10 milioane de lire sterline.
Este interesant că, la propunerea ocolită ce i s-ar fi facut în 1925, contesa nu a spus “nu”, dar nu a spus nici “da”, ci a lăsat oferta casei regale a României fără răspuns. Întreaga aristocrație europeană așteapta cu nerăbdare decizia ei, însă planurile Reginei Maria au eșuat, iar ulterior Nina s-a căsătorit cu Derek Herbert Studley-Herbert.
După ce principele Carol al II-lea a fugit cu Elena Lupescu și Mihai a devenit rege al României, Nicolae, în calitatea lui de unic unchi, a fost numit membru al Regenţei. Acest rol nu i-a fost deloc pe plac, astfel că a făcut tot ce i-a stat în putinţă pentru a-l sprijini pe fratele său mai mare să revină pe tronul țării. Nicky a fost un fervent artizan al Restauraţiei şi, dupa ce aceasta s-a înfăptuit, şi-a imaginat că Regele Carol îi va fi recunoscător.
Nu după mult timp, adică după doar un an de la revenirea Regelui Carol al II-lea în România, Nicolae s-a îndrăgostit de soţia lui Radu Doletti, fiul politicianului N.N. Saveanu. Ioana Doletti avea 29 de ani, iar principele era cu 10 ani mai vârstnic.
Nicky i-a cerut suveranului să-i aprobe căsătoria cu Ioana, divorţată între timp de soţ, dar acesta nu a acceptat deoarece, conform Statutului Casei Regale, membrii acesteia nu se puteau căsători decât cu persoane aparţinând unor familii domnitoare, iar în scurt timp relaţiile dintre fraţi s-au deteriorat.
În faţa refuzului categoric, Nicolae şi Ioana Doletti s-au căsătorit, în secret, la sfârşitul lui octombrie 1931, în localitatea Tohani din judeţul Buzau. Aflând, Carol i-a cerut ministrului Constantin Argetoianu să găsească o soluţie pentru anularea căsătoriei. Cum o rezolvare a situaţiei nu s-a găsit, regele a decis să i se acorde principelui „un timp de gândire” și în acest scop să fie lăsat să plece, pentru o perioadă de şase luni, în străinătate, oferindu-i suma de 50.000 de franci pe lună şi 500.000 de lei la plecare. Principele Nicolae a acceptat, mai ales că şi-a luat şi soţia cu el, cei doi călătorind mai întâi în Franţa și apoi în Elveţia. Peste tot principele a prezentat-o pe Ioana cu titlul „principesă a României”.
În decembrie 1931, Tribunalul de Ilfov a decis că Nicolae nu a avut consimţământul regelui, drept pentru care mariajul a fost declarat „inexistent”.
După doi ani, Nicolae a revenit în România pentru festivităţile prilejuite de semicentenarul Castelului Peleş din Sinaia, dar, în timpul paradei militare, a refuzat să stea alături de Carol al II-lea, iar când secretarul regelui l-a invitat lângă suveran, l-a înjurat în auzul publicului. După acest moment lucrurile s-au precipitat, iar în aprilie 1937 a fost luată decizia definitivă în legătură cu statutul lui Nicolae:
“Majestatea Sa Regele, sesizat de raportul Consiliului de Miniştri, a convocat la Palatul Regal în ziua de 9 Aprilie, ora 20, un Consiliu de Coroană, care a avut loc cu participarea Preşedintelui Consiliului, a membrilor Guvernului şi a Domnilor Mareşal Al. Averescu, Al. Vaida-Voevod, Nicolae Iorga, Mareşal Prezan, C. Argetoianu, Octavian Goga, Ion Mihalache, Grigore Iunian, C. I. C. Brătianu, Grigore Filipescu, Gheorghe Brătianu.
Consiliul de Coroană a luat în cercetare raportul Consiliului de Miniștri către Majestatea Sa Regele, privitor la clarificarea situaţiei Alteţei Sale Regale Principele Nicolae. În urma deliberărilor ce au avut loc şi luând act şi de declaraţia categorică făcută de Alteţa Sa Regală Principele Nicolae, prin ultimele scrisoridin 9 Aprilie trimise Majestăţii Sale Regelui şi Preşedintelui Consiliului, prin care Alteţa Sa Regală afirmă hotărârea nestrămutată de a nu renunţa la căsătoria Sa, Consiliul a avizat că este cazul a se aplica art. 13 din Legea pentru Actele Civile ale Membrilor Familiei Domnitoare. Prin această aplicare, Alteţa Sa Regală Principele Nicolae încetează de drept de a mai face parte din Familia Domnitoare şi pierde toate drepturile şi prerogativele legate de această calitate. Consiliul a hotărât, în acelaşi timp, publicare araportului Consiliului de Miniştri.
Odată cu comunicatul de mai sus, s-a trimis presei şi raportul Consiliului de miniştri către Suveran:
SIRE,
În ziua de 28 Octombrie 1931, Alteţa Sa Regală Principele Nicolae s’a căsătorit la Tohani (jud. Buzău) cu Doamna Ioana Dolete, născută Dumitrescu, astfel după cum se constată prin actele care constituesc dosarul No. 16/ 931 al Ofiţerului Stării Civile al comunei Tohani, act anexat. Această căsătorie a fost însă contractată fără cosimţământul Majestăţii Voastre şi, astfel, actul săvârşit de Alteţa Sa Regală Principele Nicolae atrage sancţiunile prevăzute de articolele 11,12 şi 13 din Legea pentru Actele Civile ale Membrilor Familiei Domnitoare.
Potrivit dispoziţiunilor cuprinse în art. 12 din această lege, căsătoria contractată de Alteţa Sa Regală Principele Nicolae este considerată ca inexistentă şi această sancţiune a şi fost aplicată de Tribunalul Ilfov, care prin sentinţa No. 1403 din 7 Decembrie 1931 a declarat nulitatea actului de căsătorie.
Dar în afară de această nulitate, Legea pentru Actele Civile ale Membrilor Familiei Domnitoare prescrie pentru un asemenea act o a doua sancţiune. Prin art. 13 al sus-zisei legi, se prevede că: „Principele Moştenitor, Principii şi Principesele României care se vor fi căsătorit fără consimțământul Regelui vor înceta de drept de a mai face parte din Familia Regală şi vor pierde toate drepturile şi prerogativele legate de această calitate.
Această sancţiune, care se aplică de drept odată cu săvârşirea căsătoriei nelegale, nu a fost însă pusă în mişcare, în fapt, până azi. Majestatea Voastră, interpretând simţimântul obştesc, a crezut necesar să amâne rigorile legii, nădăjduind că prin trecerea timpului Alteţa Sa Regală Principele Nicolae va renunţa la o căsătorie incompatibilă cu prestigiul şi tradiţiile Dinastiei noastre şi că, astfel, aplicarea acestei sancţiuni va rămâne fără de obiect.
Desfăşurarea ulterioară a evenimentelor a infirmat, însă, această nădejde. După trecerea a mai mult de cinci ani, Alteţa Sa Regală Principele Nicolae nu numai că n-a renunţat la o căsătorie respinsă de conştiinţa întregii ţări, dar a stăruit în acest interval tot mai mult în hotărîrea de a o considera ca definitivă, iar în ultimul timp, prin acte personale şi manifestări publice, a căutat să o impună ca o stare de fapt ce urma să atragă şi o recunoaştere de drept.
Îngrijorat de aceste acte, Guvernul a fost silit să ia în considerare întreaga situaţiune, cu scopul de a ajunge la clarificarea pe care o cer interesele superioare ale ţării şi ale Dinastiei. Această acţiune de clarificare, reclamată şi de intervenţiile personale făcute de Alteţa Sa Regală Principele Nicolae pe lângă Preşedintele Consiliului, a început printr-un demers scris făcut Alteţei Sale Regale, în numele Guvernului.
(…)
Nădejdea Majestăţii Voastre de a obţine, cu ajutorul timpului, actul de renunţare definitivă, se găseşte azi, astfel, înşelată, iar urmările situaţiei ce s-a creat sporesc şi devin din zi în zi mai dăunătoare pentru prestigiul Coroanei şi pentru liniştea ţării.
Aşa fiind, guvernul socoteşte de a sa datorie să supună înaltei hotărîri a Majestăţii Voastre întreaga situaţie şi să o roage prea respectuos să aplice sancţiunile prescrise de art. 13 din Legea pentru Actele Civile ale Membrilor Familiei Domnitoare”.
Relaţiile au rămas tensionate în perioada următoare dar în anii ’40, în perioada exilului lui Carol al II-lea, Nicolae și-a iertat fratele.
De altfel, a fost singurul membru al familiei care a participat la funeraliile fostului rege al României, care a murit în 1953, la Estoril. Explicaţia lui a fost: “Am venit la înmormântarea sa pentru ca am simţit că era de datoria mea, deşi mi-am urât fratele mai mult decât orice pe lume. Carol a fost însă regele meu”.
Nicolae a iubit-o enorm pe Ioana Doletti, iar moartea ei, în 1963, i-a provocat multă suferinţă. Principele a încetat din viaţă pe 9 iunie 1978, la vârsta de 74 de ani, la Madrid, în Spania, şi a fost înmormântat în Elveţia, la Lausanne. Dorinta lui, ca trupul sa-i fie adus în țară după moarte, la Sinaia, Curtea de Argeș sau Snagov, va fi dusă la îndeplinire pe 29 martie 2024. Osemintele Prințului Regent și ale soției sale, Ioana, vor fi repatriate și depuse în Noua Catedrală Arhiepiscopală și Regală de la Curtea de Argeș, a anunțat Familia Regală a României.
