Jacqueline de Bavière, contesa care s-a luptat întreaga viață pentru moștenirea ei

Jacqueline de Bavière s-a născut pe 16 august 1401 la castelul Le Quesnoy în comitatul Hainaut, fiind numită încă de la naștere “de Olanda”, inducându-se astfel ideea că este moștenitoarea domeniilor tatălui ei. Copila a fost singura fiică a lui Wilhelm al II-lea, Duce de Bavaria și a Margaretei de Burgundia. La vârsta de numai 22 de luni și, din nou, la vârsta de cinci ani, Jacqueline a fost logodită cu Jean, Duce de Touraine, al patrulea fiu al regelui Carol al VI-lea al Franței și al reginei Isabela de Bavaria. Ambii copii, adică fetița și viitorul ei soț, au fost crescuți la castelul Le Quesnoy, locul de naștere al Jacquelinei, băiatul fiind pus sub tutela socrului său. Pe 22 aprilie 1411 Papa a acordat dispensă pentru căsătorie și pe 6 august 1415, când Jacqueline avea 14 ani, cei doi copii s-au căsătorit la Haga.

 

Pe 15 decembrie 1415, fratele mai mare al lui Jean, Delfinul Franței, a murit, iar el a devenit noul Delfin și moștenitor al tronului, însă adolescentul a murit după doi ani, pe 4 aprilie 1417. Două luni mai târziu, pe 31 mai, Jacqueline și-a pierdut și tatăl.

După decesul acestuia, copila a devenit suverană în Olanda, Zeelanda și Hainaut, dar unchiul ei, Johann al III-lea, care era episcop de Liège, a pretins că el are drepturi de moștenire asupra Olandei și Zeelandei.

 

Poziția adolescentei Jacqueline era firavă și, prin urmare, a fost căsătorită în 1418, datorită insistențelor unui alt unchi, Ioan fără Frică, care îi era și tutore, cu vărul ei, Johann al IV-lea, Duce de Brabant. Johann s-a dovedit a fi un lider politic slab și în 1420 i-a oferit celuilalt unchi al fetei, Johann al III-lea, custodia deplină asupra Olandei și Zeelandei pentru o perioadă de 12 ani.

După această pierdere, Jacqueline și aliații săi au decis să dizolve căsătoria, susținând că nu a fost valabilă niciodată pentru că soții erau rude apropiate. În scurt timp Jacqueline a plecat în secret în Anglia, la invitația regelui Henric al V-lea, iar când s-a născut viitorul Henric al VI-lea, tânăra i-a fost nașă.

După moartea neașteptată a lui Henric al V-lea, în 1422, a obținut divorțul de soțul ei, Johann de Brabant, iar acest lucru i-a permis să se căsătorească cu Humphrey, Ducele de Gloucester.

 

Tânăra spera că Humphrey îi va recupera domeniile, dar bărbatul era foarte ocupat cu treburile de stat din regat. A venit totuși în Hainaut, unde a fost recunoscut drept conte legitim, dar a trebuit să plece înainte de a putea face ceva în legătură cu Olanda și Zeelanda, lăsând-o pe Jacqueline pe domeniile sale.

Prințesa a trebuit să se predea susținătorilor unchiului ei uzurpator în 1425 și a fost închisă la Gent. Situația ei s-a schimbat când bărbatul a murit otrăvit pe 6 ianuarie 1425. Jacqueline a evadat din închisoare deghizată în haine bărbătești, a fugit la Schoonhoven și mai târziu la Gouda, unde a fost protejată de liderii fracțiunii Hook.

Însă acum își disputa moștenirea cu fostul ei soț, Johann de Brabant, Humphrey a intervenit, dar Papa Martin al V-lea a decretat că Jacqueline era încă soția lui Johann al IV-lea și, prin urmare, căsătoria ei cu Humphrey de Gloucester a fost considerate ilegitimă.

Pe 3 iulie 1428 Jacqueline a trebuit să accepte un tratat de pace cu ducele de Burgundia, păstrându-și titlurile de contesă de Olanda, Zeelanda și Hainaut, dar administrarea teritoriilor ei a fost plasată în mâna lui Filip cel Bun, care îi era văr și care a fost numit moștenitorul al femei în cazul în care ea murea fără a avea copii.

 

În plus, nu i s-a permis să se căsătorească fără permisiunea mamei ei și a lui Filip, iar situația sa financiară devenise dezastruoasă, de-abia reușind să-și susțină cheltuielile casei.

Cu ocazia sărbătorilor de Paște, în anul 1433, Jacqueline i-a dat în mod voluntar lui Filip toate titlurile și teritoriile ei, primind în schimb un venit mai mare.

Odată cu renunțarea la titluri, tânăra contesă s-a retras în Zeelanda, unde a devenit apropiată de Francis, Lord de Borssele, un nobil local influent.

În primăvara anului 1434 ei cei doi s-au căsătorit, iar Filip i-a garantat lui Francis titlul de conte de Oostervant. Această căsătorie, spre deosebire de celelalte trei, a fost una care nu a inclus deloc afecțiune, cel puțin din partea Jacquelinei. În 1436 ea s-a îmbolnăvit și după câteva luni a murit de tuberculoză la castelul Teylingen, pe 8 octombrie 1436, la vârsta de 35 de ani.

Cum contesa nu a avut copii, Filip de Burgundia a moștenit Hainaut și Olanda, în ciuda faptului că soțul ei, Frank, i-a supraviețuit 34 de ani.

 

 

Alte articole

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *