HomeMonarhieMari Ducese și PrințeseJacqueline de Bavière, nefericita contesă a Olandei

Jacqueline de Bavière, nefericita contesă a Olandei

DS TW

Jacqueline de Bavière s-a născut pe 16 august 1401 la castelul Le Quesnoy din comitatul Hainaut, fiind numită încă de la naștere “de Olanda”, pentru a se induce astfel ideea că este moștenitoarea domeniilor tatălui ei. Copila a fost singura fiică a lui Wilhelm al II-lea, Ducele de Bavaria, și a Margaretei de Burgundia și, înainte de a împlini vârsta de 2 ani, a fost logodită cu Jean, Duce de Touraine, al patrulea fiu al regelui Carol al VI-lea al Franței și al reginei Isabela de Bavaria.

Fetița și viitorul ei soț au fost crescuți la castelul Le Quesnoy, băiatul fiind pus sub tutela socrului său. Pe 22 aprilie 1411 Papa a acordat dispensă pentru căsătorie și pe 6 august 1415, când Jacqueline de-abia împlinise 14 ani, cei doi copii s-au căsătorit la Haga.

 

Pe 15 decembrie 1415, fratele mai mare al lui Jean, Delfinul Franței, a murit, astfel că acesta a devenit noul Delfin și moștenitor al tronului, însă adolescentul a murit după doi ani, pe 4 aprilie 1417. Două luni mai târziu, pe 31 mai, Jacqueline și-a pierdut și tatăl.

După decesul celui din urmă, copila a devenit suverană în Olanda, Zeelanda și Hainaut, dar unchiul ei, Johann al III-lea, care era episcop de Liège, a pretins că el deține drepturile de moștenire asupra Olandei și Zeelandei.

Poziția adolescentei era incertă și, prin urmare, în anul 1418 a fost căsătorită, datorită insistențelor unui alt unchi, Ioan cel fără Frică, care îi era și tutore, cu vărul ei, Johann al IV-lea, Ducele de Brabant. Johann s-a dovedit a fi un lider politic slab și doi ani mai târziu i-a oferit lui Johann al III-lea puteri depline asupra Olandei și Zeelandei pentru o perioadă de 12 ani.

După această pierdere, aliații Jacquelinei au decis să dizolve căsătoria, susținând că nu a fost valabilă niciodată, pentru că cei doi soți erau rude apropiate. În scurt timp tânăra a plecat în secret în Anglia, la invitația regelui Henric al V-lea, iar când s-a născut viitorul Henric al VI-lea, i-a fost nașă. La scurt timp după moartea neașteptată a suveranului Angliei, în 1422, a obținut divorțul de soțul ei, Johann de Brabant, iar acest lucru i-a permis să se căsătorească cu Humphrey, Ducele de Gloucester.

Tânăra spera că noul soț îi va recupera domeniile, dar bărbatul era foarte ocupat cu treburile de stat din regat. A venit totuși în Hainaut, unde a fost recunoscut drept conte legitim, dar a fost nevoit să plece înainte de a putea interveni pentru recuperarea Olandei și Zeelandei, lăsând-o pe Jacqueline pe domeniile sale.

Prințesa a trebuit să se predea susținătorilor lui Johann al III-lea, unchiul ei uzurpator, în 1425 și a fost închisă la Gent. Situația s-a schimbat după ce bărbatul a murit otrăvit pe 6 ianuarie 1425, Jacqueline a profitat de situație și a evadat din închisoare deghizată în haine bărbătești, a fugit la Schoonhoven și mai târziu la Gouda, fiind protejată de liderii fracțiunii Hook, însă acum își disputa moștenirea cu fostul soț, Johann de Brabant. Contele Humphrey a intervenit pentru a-și proteja soția, dar Papa Martin al V-lea a decis că, în conformitate cu legile bisericești, Jacqueline era încă soția lui Johann al IV-lea și, prin urmare, căsătoria cu Humphrey de Gloucester a fost considerată ilegitimă.

Pe 3 iulie 1428 contesa a fost nevoită să accepte un tratat de pace cu ducele de Burgundia, păstrându-și titlurile de contesă de Olanda, Zeelanda și Hainaut, dar administrarea teritoriilor ei a fost plasată în mâna lui Filip cel Bun, care îi era văr și care fusese numit moștenitorul ei în cazul în care ar fi murit înainte de a avea copii.

În plus, nu i s-a permis să se recăsătorească fără permisiunea mamei ei și a lui Filip, iar situația sa financiară devenise dezastruoasă, de-abia reușind să-și acopere cheltuielile casei.

Cu ocazia sărbătorilor de Paște, în anul 1433, Jacqueline i-a cedat în mod voluntar lui Filip toate titlurile și teritoriile ei, primind în schimb un venit mai mare. Odată cu renunțarea la titluri, tânăra contesă s-a retras în Zeelanda, devenind apropiată de Francis, Lord de Borssele, un nobil local influent.

În primăvara anului 1434 cei doi s-au căsătorit, iar Filip cel Bun i-a garantat lui Francis titlul de conte de Oostervant. Doi ani mai târziu Jacqueline s-a îmbolnăvit și după câteva luni, pe 8 octombrie 1436, a murit de tuberculoză, la doar 35 de ani. Cum contesa nu a avut copii, Filip de Burgundia a moștenit Hainaut și Olanda, în ciuda faptului că soțul ei, Frank, i-a supraviețuit 34 de ani.

DS TW
No comments

leave a comment