Jane Fonda: Formidabila actriță împlinește 86 de ani

Jane Seymour Fonda s-a născut pe 21 decembrie 1937 la New York, părinții ei fiind Frances Ford Seymour și actorul american Henry Fonda. Copila a fost numită după cea de-a treia soție a lui Henric al VIII-lea, Jane Seymour, și, din acest motiv, a fost strigată în școală “Lady” sau “Lady Jane”.

În 1950, când avea 12 ani, mama ei s-a sinucis în timp ce se afla sub tratament la spitalul de psihiatrie Craig House și mai târziu în acel an Henry Fonda s-a recăsătorit cu actrița Susan Blanchard, care era cu 23 de ani mai mică decât el, dar mariajul s-a încheiat cu un divorț.

Jane a urmat cursurile Academiei Greenwich din Connecticut, Școala Emma Willard din New York și Colegiul Vassar. Înainte de a deveni actriță, a fost fotomodel și a apărut de două ori pe coperta revistei Vogue.

A plecat apoi la Paris timp de șase luni pentru a studia arta și după ce s-a întors în Statele Unite, în 1958, l-a întâlnit pe Lee Strasberg, o întâlnire care i-a schimbat cursul vieții. Jane Fonda a mărturisit: “M-am dus la Actors Studio, iar Lee Strasberg mi-a spus că am talent. Talent real. A fost prima dată când cineva, cu excepția tatălui meu, mi-a spus că sunt bună la ceva. A fost un moment de cotitură în viața mea. În seara aceea m-am culcat gândindu-mă la actorie, iar a doua zi m-am trezit gândindu-mă tot la actorie!” Tânăra a început să apară pe platourile de filmare la sfârșitul anilor 1950 și în următorii zece ani a avut o medie de două filme pe an, începând cu “Tall Story”, în 1960. Primul ei mare film a fost “Cat Ballou”, produs în 1965, peliculă care a primit cinci nominalizări la Oscar și a fost unul dintre primele zece filme ale anului la box office. Anul următor a primit rolul principal în “The Chase” alături de Robert Redford, primul lor film împreună, iar după aceea au urmat comediile “Any Wednesday”, în 1966, și “Barefoot in the Park”, în 1967.

În anii șaptezeci, Jane Fonda s-a bucurat de cea mai apreciată perioadă a vieții ei de actriță, începând cu filmul “Și caii se împușcă, nu-i așa?” și continuând cu “Klute”, “Fun With Dick”, “Barbarella” și „Jane”.

Tot atunci a devenit activă politic, sprijinind Mișcarea pentru Drepturile Civile, luptând împotriva războiului din Vietnam, iar vizitele sale în Franța au adus-o în contact cu intelectualii francezi de stânga care se opuneau războiului, o experiență pe care ea însăși a caracterizat-o mai târziu drept “comunism de mici dimensiuni”. La începutul anilor ’70, declara: “Revoluția este un act de dragoste, noi suntem copiii revoluției, născuți pentru a fi rebeli. Ne curge revoluția prin sânge”.

Între 1965 și 1972, aproape 300 de americani, majoritatea activiști pentru drepturile civile, profesori și pastori, au călătorit în Vietnamul de Nord pentru a vedea cu ochii lor situația din zonă. Jane Fonda a plecat și ea la Hanoi în iulie 1972 și în această vizită a făcut o fotografie controversată, într-o baterie antiaeriană, pentru care nu a încetat să-și ceară scuze toată viața. La un moment dat, a fost invitată la o serie de emisiuni la Hanoi Radio, descriind ce a văzut în satele, spitalele, școlile și fabricile care fuseseră bombardate de armata americană. În 2013, s-a dezvăluit că actrița a fost unul dintre cei aproximativ 1.600 de americani ale căror telefoane au fost monitorizare între 1967 și 1973 de Agenția Națională de Securitate a Statelor Unite (NSA) ca parte a Proiectului MINARET, o acțiune considerată ilegală.

Pe 3 noiembrie 1970, Jane Fonda a fost arestată de autorități pe Aeroportul Internațional Cleveland Hopkins sub suspiciunea de trafic de droguri, bagajele ei au fost percheziționate și polițiștii au confiscat mai multe pungi mici care conțineau pastile. Deși actrița a protestat susținând că sunt vitamine inofensive, a fost reținută și dusă la închisoare, fiind eliberată pe cauțiune. Testele de laborator au confirmat că pastilele erau vitamine, iar acuzațiile au fost retrase.

„Era pentru prima dată, spunea în 1971, referindu-se la întrunirea de la Detroit a foştilor combatanţi din Vietnam, când, în timpul unui război, soldaţi care comiseseră crime cereau să spună ce făcuseră în fiecare zi, din ordinul ofiţerilor… 150 de veterani au vorbit şi, vorbind, mulţi dintre ei plângeau. Soldaţii înşişi preiau acum acţiunea în favoarea păcii în Vietnam. Dacă din motive politice voi fi lipsită de posibilitatea de a turna la Hollywood, voi lucra in altă parte, este esenţial pentru mine să lucrez mai departe. Fie şi numai pentru a dovedi tuturor că poţi lua atitudine, aşa cum am făcut-o. Dacă am devenit ceea ce sunt, rebelă şi refractară, este pentru că vreau să reumanizez o ţară pe care o iubesc şi care a pierdut simţul responsabilităţilor ce-i revin… De ce n-am făcut-o înainte? Nu ştiu. De fapt ar fi trebuit s-o fac de mult, pentru că asta mă face într-adevăr fericită…”

Feministă convinsă, într-un interviu din 2017 publicat de revista People a declarat: “Unul dintre lucrurile mărețe pe care mișcarea femeilor le-a făcut a fost să ne facă să ne dăm seama că violul și abuzul nu sunt din vina noastră. Am fost violată, am fost abuzată sexual în copilărie și am fost concediată pentru că nu m-am culcat cu șeful meu. Întotdeauna am crezut că este vina mea, că nu am făcut sau nu am spus ceea ce trebuie. Cunosc fete tinere care au fost violate și nici măcar nu știau că a fost viol”.

Actrița este astăzi o susținătoare activă a mișcării V-Day, care luptă pentru a opri violența împotriva femeilor. În 2001, a înființat Jane Fonda Center for Adolescent Reproductive Health, care își propune să ajute la prevenirea sarcinilor în rândul adolescentelor.

Pe tot parcursul vieții, Jane Fonda s-a concentrat pe activism dedicat tinerilor și educației, sănătății reproducerii, protecției mediului, serviciilor umanitare și artelor.

În autobiografia ei a mărturisit că și-a pierdut virginitatea la vârsta de 18 ani. La sfârșitul anilor 1950 și începutul anilor 1960, a avut relații cu managerul de curse auto Giovanni Volpi, producătorii José Antonio Sainz de Vicuña și Sandy Whitelaw, precum și cu actorii Warren Beatty, Peter Mann, Christian Marquand și William Wellman Jr.

S-a căsătorit apoi cu regizorul francez Roger Vadim pe 14 august 1965 la Hotelul Dunes din Las Vegas, cuplul având o fiică, Vanessa Vadim, născută pe 28 septembrie 1968 la Paris, dar cei doi s-au despărțit la jumătatea anului 1972.

Pe 19 ianuarie 1973, Jane s-a recăsătorit cu activistul Tom Hayden, cu care era deja însărcinată în trei luni în acel moment. Fiul lor, Troy O’Donovan Garity, s-a născut la 7 iulie 1973, în Los Angeles. În 1982, Fonda și Hayden au adoptat neoficial o adolescentă afro-americană, Mary Luana Williams, dar cuplul s-a despărțit în timpul Crăciunului din 1988 și a divorțat pe 10 iunie 1990.

Cel de-al treilea ei soț a fost Ted Turner, magnatul televiziunii prin cablu și fondatorul CNN, dar căsnicia s-a încheiat după zece ani.

La mijlocul anului 2009, Jane Fonda a început o relație cu producătorul de discuri Richard Perry, de care s-a despărțit în ianuarie 2017, și în același an, când a fost întrebată ce a învățat despre dragoste, a răspuns: “Nimic. Nu mă pricep la asta!”

Într-un alt interviu acordat jurnalistei Oprah Winfrey, Jane Fonda a mărturisit, după ani de zile în care s-a luptat cu imaginea de sine: “Mi-a luat mult timp să realizez că nu suntem meniți să fim perfecți, suntem meniți să fim întregi”.