Jane Grey, regina celor nouă zile. Moartea cumplită a adolescentei neîncoronate

Lady Jane Grey s-a născut pe 12 octombrie 1537, în comitatul Leicestershire și a făcut parte din casa regală a Tudorilor. Tatăl său a fost Henry Grey, iar mama sa, Lady Frances Brandon, era fiica Mariei Tudor, sora cea mică a lui Henric al VIII-lea.

De la vârsta de 9 ani, fetiţa a locuit în casa ultimei soții a lui Henric al VIII-lea, Catherine Parr, unde a fost educată conform tradiției dinastice. A rămas acolo până la moartea reginei, în anul 1548. Atunci, pentru prima oară, a apărut planul de a o înscăuna pe Jane Grey ca succesoare a regelui Eduard al VI-lea. Jane era o persoană fermecătoare și educată, învățase greaca, latina, ebraica, italiana și franceza, citea operele filozofilor antici și ştia să facă o conversaţie foarte pasională.

Tânăra a dus o viață liniștită până în anul 1551, când tatăl ei, Henry Grey, a fost numit Duce de Suffolk. Jane a părăsit Bradgate Park și s-a mutat la curtea regală, această schimbare dramatică din viața tinerei Lady Grey fiind pusă la cale de John Dudley, Ducele de Northumberland. Acesta spera ca prin căsătoria fiului său, Guildford, cu Jane Gray, să preia puterea în Anglia protestantă.

Ducele de Northumberland nu avea nici simpatie, nici respect pentru tânăra fată, căuta în ea doar o marionetă care i-ar fi putut fi de folos în planurile lui. Ideea ducelui a fost primită cu entuziasm de către părinții ambițioși ai viitoarei mirese și, astfel, pe 21 mai 1553, Jane Grey s-a măritat cu Guildford Dudley, al patrulea fiu al Ducelui de Northumberland. Modul în care o trata noua s-a familie a condus-o, însă, în scurt timp la depresie.

Cele două surori ale regelui Eduard al VI-lea, Elisabeta (fiica lui Henric al VIII-lea cu Anne Boleyn) și Maria (fiica lui Henric al VIII-lea cu Caterina de Aragon), care, în mod normal, ar fi trebuit să succeadă la tron, au fost considerate nepotrivite pentru a fi regine. Ducele Northumberland își realiza treptat planul: ca prieten apropiat și consilier al lui Eduard al VI-lea, l-a convins pe tânărul rege că surorile sale nu sunt adecvate pentru preluarea puterii şi a promovat-o pe nora sa, Jane Grey-Dudley, care era verișoara regelui Eduard al VI-lea

În sufletul regelui adolescent s-a născut convingerea că această verişoară ar fi cea mai bună soluție pentru preluarea tronului după moartea sa, dar singurul obstacol în calea schimbării succesiunii la tron o reprezenta ultima dorință a regelui Henric al VIII-lea, care considera că fiicele sale, deși nu erau perfecte, ar fi potrivite să poarte coroana Angliei. Lordul John Dudley de Northumberland şi un grup numeros de intriganți l-au convins pe Eduard, în cele din urmă, în ciuda voinței tatălui, să-și lipsească surorile de dreptul de succesiune la tron și să o numească ca urmașă a sa pe Jane Grey și curând tânărul rege a murit. Avea 16 ani neîmpliniţi şi cei mai mulţi istorici consideră că suferea de tuberculoză, dar există şi varianta că ar fi avut variolă sau pojar.

Pe 9 iulie 1553, Consiliul de Coroană a informat-o pe Jane despre decizia regelui decedat, iar o zi mai târziu ea a fost declarată regină a Angliei, sub denumirea de Jane I. Fiind o persoană extraordinar de inteligentă, probabil că ar fi trebuit să-și dea seama de situația sa ingrată. Maria Tudor, sora lui Eduard al VI-lea, şi-a adunat oastea la Norfolk, ducele Northumberland a fost acuzat de trădare de stat şi pe 19 iulie 1553 Maria a intrat în Londra. Regina Jane I a fost acuzată şi ea de trădare și, împreună cu soțul ei, a fost întemnițată în Turnul Londrei.

Jane și-a recunoscut vina. Încă mai avea o șansă de a-și salva viața și probabil așa s-ar fi întâmplat, dacă tatăl său nu ar fi participat la rebeliunea lui Thomas Wyatt, care s-a răzvrătit împotriva noii regine a Angliei. În acel moment soarta ei a fost decisă definitiv. Maria Tudor nu-și putea permite un asemenea risc, mai ales pentru că se pregătea să se mărite și nu voia ca logodnicul ei spaniol să se teamă de siguranța coroanei. Șase luni mai târziu, pe data de 12 februarie 1554, Jane Grey a fost decapitată în Tower Green, iar soțul ei, Guildford Dudley, a fost executat în Tower Hill. Fata avea 17 ani neîmpliniţi şi a fost considerată o martiră, simplă victimă a intrigilor politice de la curtea regală.

În timp ce se îndrepta spre eşafod, detronata regină adolescentă şi-a ridicat privirea din cartea de rugăciuni pe care o ţinea în mâini şi a văzut trupul neînsufleţit şi capul retezat al soţului ei, care tocmai fusese executat.

Răpusă de spaimă, Jane s-a legat singură la ochi şi l-a implorat pe călău să o omoare repede. Temându-se că acesta îi va tăia capul înainte să şi-l aşeze pe butuc, ea l-a întrebat: „Mi-l vei reteza înainte să mă aşez?” Călăul i-a promis: „Nu, doamnă”.

Legată la ochi, înspăimântată şi dezorientată, tânăra nu reuşea să găsească butucul şi a început să plângă: „Unde este? Ce să fac? Unde este?”. Călăul a dus-o în dreptul butucului, a ajutat-o să-şi aşeze gâtul şi Jane a strigat: „Doamne, în mâinile Tale îmi încredințez sufletul! Mor împăcată cu toată lumea. Domnul s-o apere pe regină!”

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *