La mulți ani, Gene Hackman!

Marele actor Gene Hackman s-a născut pe 30 ianuarie 1930 în San Bernardino, California, și a fost fiul lui Eugene Ezra Hackman și al Annei Lyda Elizabeth. Familia lui s-a mutat frecvent, stabilindu-se în cele din urmă în Danville, Illinois, unde a locuit în casa bunicii materne. Tatăl a lucrat la o tipografie din oraș, dar părinții au divorțat când Gene avea 13 ani, iar bărbatul și-a părăsit mai târziu copiii.

Fascinat de cinematografie încă de la vârsta de zece ani, băiatul a fugit de acasă în adolescență cu gândul de a deveni actor. La 16 ani s-a înrolat însă în Corpul de Marină al Statelor Unite, mințindu-și superiorii că este major și timp de patru ani și jumătate a lucrat ca operator de radio de teren, unitatea sa fiind staționată în China, iar după Revoluția din 1949 a fost repartizat în Hawaii și Japonia.

Tânărul a fost lăsat la vatră în 1951, s-a mutat la New York și a avut mai multe locuri de muncă banale, după scurt timp s-a înscris la cursurile de jurnalism și producție de televiziune ale Universității Illinois, dar a renunțat după câteva luni la studii și s-a mutat înapoi în California.

În 1956, Gene Hackman s-a alăturat trupei de actori Pasadena Playhouse și s-a împrietenit cu un alt tânăr aspirant, Dustin Hoffman, dar cei doi erau considerați cei mai puțin talentați din grup. Hotărât să le dovedească amicilor lui că greșesc, Hackman s-a mutat la New York: “A fost mai mult un război psihologic, pentru că nu aveam de gând să-i las pe nenorociții ăia să mă doboare. Am decis că voi continua să fac tot ce voi putea pentru a obține un ro!”, a mărturisit mai târziu.

Actorul a fost în cele din urmă a fost distribuit în serialul TV “Route 66”, apoi a început să joace pe Broadway. Primul său rol a fost în filmul “Lilith”, o producție cu Jean Seberg  și Warren Beatty în rolurile principale. În 1966, a primit un rol mic în filmul “Hawaii”, apoi a fost distribuit în serialul de televiziune „The Invaders”, iar în 1967 a primit un rol în filmul “Bonnie și Clyde”, care i-a adus o nominalizare la Premiul Oscar pentru cel mai bun actor într-un rol secundar.

Gene Hackman a fost nominalizat la al doilea premiu Oscar pentru cel mai bun actor în rol secundar pentru apariția în filmul “I Never Sang for My Father”, iar în 1973 a primit Premiul Oscar pentru cel mai bun actor pentru rolul detectivului Jimmy Popeye Doyle din pelicula “The French Connection” (“Filiera”).

Întrebat de revista “Europeo”, după apariția filmului, cum îşi explică succesul relativ târziu, actorul a răspuns:

“În film, ca şi în teatru, am fost un anonim ani la rând. Întotdeauna, de-a lungul carierei, m-am izbit de o problemă dificilă: aceea de a-mi pune de acord numele cu figura mea. Poftim, priviţi acest chip: este comun, prea comun pentru un actor, banal ca o fotografie de pe o legitimaţie oarecare. Îmi spunea chiar şi soţia mea: Gene, tu ai o înfăţişare de om mediu, iar când regizorii au nevoie de un astfel de tip, îl iau de pe stradă, cum făceau neorealiştii italieni. De altfel, şi eu îmi spuneam adesea: Gene Hackman, trebuie să-ţi găseşti un cap care să poată fi pus de acord cu numele tău. În sfârşit, a venit invenţia asta cu actorii duri şi s-a descoperit că faţa mea normală, ataşată unei siluete de bărbat urât, poate deveni neliniştitoare, halucinantă. Poate că este într-adevăr o descoperire…

…Cred însă că succesul se datorează şi faptului că mi-a plăcut personajul, deşi, trebuie să mărturisesc, interpretindu-l a trebuit să înving câteva probleme de conştiinţă. Au fost unele lucruri care — nu pot să nu declar asta — mi-au repugnat. Eu nu am spus în viaţa mea cuvintele «porc de negru» sau alte apelative dispreţuitoare. În cele din urmă am convenit că este o chestiune de onestitate actoricească să joc eroul aşa cum scrie un scenariu. Ceea ce mă apropia de personaj erau anumite coincidenţe emoţionante. În primul rând, vârsta. Egan (n.r. — detectivul care a condus cazul Angelvin) avea 40 de ani, eu— 42. El era la sfârşitul carierei, ameninţat de o concediere dezonorantă, eu mă aflam într-un moment critic al carierei mele, umilit de o serie de refuzuri şi amărât de prea multele situaţii dificile întâlnite…

…Nu sunt nici acum o vedetă. Sunt un actor care interpretează anumite caractere. Mărturisesc că lucrez mult, cu cheltuială și eforturi enorme, îi invidiez pe colegii mei care nu se străduiesc atât. Eu muncesc ca un câine, numai așa găsesc calea către personaj, îl compun ca pe un mozaic, bucăţică cu bucăţică”.

Au urmat, pe rând, filmele “The Poseidon Adventure” din 1972 și „The Conversation” din 1974 și în același an Gene Hackman a apărut în unul dintre cele mai faimoase roluri ale sale, Harold the Blind Man în “Young Frankenstein”.

Marele actor și-a continuat cariera în cinematografie jucând în filme precum „Principiul Dominoului”, „Mergi sau mori”, „Superman”, „Deschis toată noaptea”, „În prima linie”, „Visuri de aur”, „Ținta”, „Profesionistul puterii”, „Batalionul 21”, „Mississippi în flăcări”, „Necruțătorul”, „Firma”, „Geronimo: O legendă americană” sau „O familie genială”.

Pe 7 iulie 2004, Gene Hackman, care evita de regulă să apară în talk-show-uri tv, i-a acordat un interviu lui Larry King, ocazie cu care a anunțat că nu are alte proiecte în viitor și crede că acesta este finalul carierei de actor, iar în 2008, în timpul unui turneu de promovare pentru cel de-al treilea său roman, a confirmat că s-a retras definitiv din cinematografie.

Actorul a scris trei romane de ficțiune istorică împreună cu arheologul Daniel Lenihan: „Wake of the  Perdido Star”, „Justice for None” și „Escape from Andersonville” și încă două cărți pe care le-a semnat ca unic autor: “Payback at Morning Peak” și “Pursuit”.

Extrem de discret cu privire la viața sa personală, Gene Hackman a fost căsătorit cu Faye Maltese, cuplul având trei copii: Christopher Allen, Elizabeth Jean și Leslie Anne Hackman, dar cei doi au divorțat în 1986, după un mariaj ce a durat treizeci de ani. În 1991, actorul s-a recăsătorit cu pianista Betsy Arakawa, mutându-se împreună în Santa Fe, New Mexico.