Lev Tolstoi, de la dependența de jocurile de noroc la cearta cu biserica. Marele scriitor a fost în tinerețe la București

Lev Nikolaevici Tolstoi s-a născut pe 28 august 1828, la moșia Iasnaia Poliana aflată în gubernia Tula, aflată la 200 de kilometric de Moscova. Tatăl său, Nikolai Tolstoi, era conte și provenea dintr-o familie de nobili germani. Din păcate, Nikolai a risipit averea familiei, dar în 1822 se căsătorește cu prințesa Maria Nikolevna Volkonskaia, care avea o zestre însemnată, ceea ce va oferi familiei un trai la cele mai înalte standarde ale epocii.

 

 

Mama va muri când micul Tolstoi nu împlinise încă nici doi ani, iar mătușa copilului, Tatiana Ergolskaia, va prelua rolul mamei pentru el și cei trei frați mai mari: Nikolai, Dimitri și Serghei.

Lev și ceilalți trei băieți au fost crescuți și îngrijiți de bone și servitoare și și-au petrecut copilăria la Iasnaia Poliana, primind educație de la profesori particulari, germani și francezi, care locuiau la conacul familiei în tot cursul anului și încercau să le asigure copiilor o educație bună.

În 1837, întreaga familie se mută la Moscova, pentru a le oferi copiilor posibilitatea să studieze la școli bune. În același an tatăl lor moare, iar orfanii sunt luați sub tutela contesei Osten-Saken, sora mai mare a tatălui lor. Nu după mult timp însă, moare și aceasta, iar copiii trec sub tutela contesei Iușkova, cea de-a doua soră a bătrânului Tolstoi, care era soția guvernatorului orașului Kazan. Copiii se mută iarăși și vor fi îngrijiți de această nouă familie.

În 1844, Lev Tolstoi începe să frecventeze cursurile facultății de limbi răsăritene, secția e3 filologie turco-arabă de la Universitatea din Kazan, însă, după un an, abandonează și se înscrie la științe juridice. Renunță însă și la această specializare și se întoarce în satul natal.

Este o perioadă în care organizează multe petreceri, este prezent la toate balurile și este atras de strălucirea lumii mondene.

 

În 1847, frații își împart între ei averea părintească, lui Lev îi revine moșia Iasnaia Poliana și va prelua atribuțiile de moșier. Încearcă să îmbunătățească viața celor 330 de iobagi de pe moșia sa, dar aceștia îl priveau cu neîncredere. După doi ani de pregătire intensă, la începutul anului 1849 Tolstoi face o călătorie la Sankt Petersburg pentru a se înscrie din nou la studii de științe juridice. În această perioadă a devenit dependent de jocurile de noroc și, după multe partide pierdute, a realizat că era înglodat în datorii. Părăsește Petersburgul și se întoarce la Iasnaia Poliana, unde își descoperă o nouă pasiune: muzica țigănească.

Tolstoi se înrolează în 1851 în armata imperială care acționa în Caucaz. Chemat la război de fratele său, care era deja ofițer în armata rusă, tânărul a plecat pe front, în ianuarie 1853, în timpul Războiului Crimeii, a trecut examenul de cadet și a devenit subofițer de artilerie.

În această perioadă, tânărul Lev își începuse deja activitatea de scriitor, lucrează la primul său roman, „Copilăria”, pe care îl trimite, în 1852, redacției „Sovremennik” și care va fi publicat în septembrie 1852.

În 1854, Tolstoi este transferat în armata dunăreană și locuiește timp de câteva luni la București. Într-o scrisoare adresata mătușii sale, contesa T. A. Ergolaskaia, tânărul ofițer descrie capitala: „Sunt năucit. Un oraș mare și frumos, obligația de a te prezenta multora, opera italiană și teatrul francez…” Apoi scriitorul se reîntoarce în Rusia și participă la apărarea Sevastopolului, luptând alături de soldații de rând.

În 1856, Tolstoi demisionează din armată și se dedică literaturii. În 1857, ajunge la Paris, vizitează muzeele, merge la teatru și la circ, urmează cursuri la Sorbona și la Collége de France.

La 26 de ani, după un periplu prin mai multe țări europene, tânărul revine acasă și înființează la Iasnaia Poliana o școală. În august 1862, Lev se căsătorește cu Sofia Andreevna Berg, fiica unui medic din Moscova. Ajunsese la 34 de ani, iar delicata lui soție avea doar 18. Pentru următorii 15 ani se bucură de împlinirea vieții de familie, dar apoi începe o perioadă de certuri cu soția sa.

 

Criza pe care o traversează îl face să renunțe la avere, trecând-o pe numele Sofiei Andreevna și începe să fie preocupat obsesiv de viața celor ce trăiesc în mizerie. În jurul său se constituie un grup de discipoli, cel mai fanatic dintre aceștia fiind Certkov, care va avea o influență nocivă asupra scriitorului.

Între anii 1881 și 1901 Tolstoi locuiește mai mult la Moscova, pentru a le oferi celor doisprezece copii pe care îi are cu soția sa posibilitatea de a urma școli bune. Ultimul copil, un fiu pe nume Ivan, s-a născut în același an cu primul lor nepot, adică anul în care Tolstoi împlinise șaizeci de ani.

Toți fiii și toate fiicele scriitorului au fost copii bogați, crescuți într-o familie fără griji materiale, dar, dintre toți, doar cea de-a treia fiică, Alexandra, a fost apropiată de marele scriitor.

Ajuns la vârsta de 70 de ani, Tolstoi se află în culmea gloriei, dar în familie viața sa devine infernală.

În 1901, scriitorul pleacă în Crimeea pentru a se trata de pneumonie, după care se reîntoarce la Iasnaia Poliana, unde rămâne până în preajma morții sale. În același an este excomunicat din biserică din cauza ultimului său roman, „Învierea”.

Diferențele dintre viața lui îndestulată și mizeria în care trăia poporul îl fac să sufere din ce în ce mai mult și îl duc la obsedanta idee de a-și părăsi familia și de a se refugia undeva în sudul Rusiei sau în Bulgaria, pentru a duce o viață simplă și liberă.

 

Pe 28 octombrie 1910, la vârsta de 82 de ani, Tolstoi va părăsi moșia Iasnaia Poliana și va pleca, împreună cu fiica sa preferată, Alexandra, și cu medicul D. Makovițki, către o mănăstire, însă, la mijlocul drumului, au abandonat traseul rămânând într-o stație de tren, pentru că o pneumonie agresivă l-a doborât pe bătrânul scriitor.

După îmbolnăvirea sa la Astapovo, s-au făcut ultimele încercări de împăcare cu biserica. Într-o telegramă a mitropolitului Antonie din Sankt Petersburg i se propune întoarcerea în interiorul Bisericii, însă scriitorul refuză ferm. După moarte, arhiereul Parfenie, venit special de la Tula, s-a interest dacă Tolstoi nu și-a exprimat cumva dorința de a se întoarce în credință. Vice-directorul Departamentului Poliției a declarat însă că niciunul dintre copiii scriitorului, ajunși și ei la Astapovo, nu au confirmat dorința împăcării lui cu Biserica.

 

În noaptea de 7 noiembrie suferă un atac de cord și i se administrează morfină. În jurul orei 5 dimineața i se permite soției sale, Sofia Andreievna, să-și vadă soțul muribund. Tolstoi moare la ora 6 și imediat după aceea începe pelerinajul prin fața corpului nsău. A doua zi, pe 8 noiembrie, sicriul este transportat de la Astapovo la Iasnaia Poliana, unde ajunge în ziua următoare, la ora 10 dimineața.

Pe 9 noiembrie între orele 11:45 și 14:15, mii de oameni și-au luat rămas-bun la catafalcul său, iar la ora 15 are loc înhumarea bătrânului scriitor în pădurea Zakaz, într-un loc ales chiar de el.

 

 

Galerie foto:

 

Alte articole

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *