Caroline Schermerhorn s-a născut pe 22 septembrie 1830 într-o familie bogată, care făcea parte din aristocrația olandeză din New York, descendentă a primilor coloniști ai orașului. Tatăl ei, Abraham Schermerhorn, se ocupa de transportul maritim, iar la momentul nașterii fetiței afacerea sa valora jumătate de milion de dolari. Mama a fost Helen Van Courtlandt, Lina fiind cel de-al nouălea copil al cuplului. Familia s-a mutat curând în nordul orașului, pe Bond Street, în apropiere de Lafayette Street, zona care fusese dezvoltată de bunicul patern al viitorului soț al Carolinei, comerciantul de blănuri John Jacob Astor, adolescenta fiind educată la o școală condusă de doamna Bensee, o emigrantă din Franța, care a învățat-o să vorbească fluent limba franceză.
Pe 23 septembrie 1853, tânăra s-a căsătorit cu William Backhouse Astor Jr., fiul mijlociu al omului de afaceri William Backhouse Astor și al lui Margaret Alida Rebecca Armstrong, la Trinity Church. Familia Astor făcuse o avere uriașă din comerțul cu blănuri, iar mai târziu din investiții imobiliare în New York. Cuplul a avut cinci copii: Emily, Helen, care s-a căsătorit cu fratele vitreg al viitorului președinte Franklin Delano Roosevelt, Charlotte, Caroline și John Jacob “Jack” Astor al IV-lea.
În primii ani după căsătorie, Lina Astor a fost ocupată cu creșterea celor cinci copii și cu conducerea gospodăriei, așa cum făceau toate femeile din categoria ei socială la acea vreme. Cu toate acestea, datorită unei moșteniri consistente primite de la părinți, Lina a avut propria ei avere și a fost mai puțin dependentă de soțul său decât majoritatea femeilor americane.
În 1862, ea și Astor Jr. au construit o casă pe Fifth Avenue, în locul unde se află astăzi Empire State Building, și s-au mutat aici, în reședința alăturată locuind fratele mai mare al soțului, John Jacob Astor III. Cele două familii au fost vecine timp de 28 de ani, deși frații Astor nu s-au înțeles niciodată prea bine. Familia mai deținea o casă de vară în Newport, Rhode Island, un conac numit Beechwood, care avea o sală de bal uriașă.
În anii care au urmat Războiului Civil, populația New York-ului a crescut foarte mult, au apărut în oraș mulți imigranți și proaspăt îmbogățiți din Midwest, iar aceștia au început să conteste dominația vechii aristocrații a orașului. Ajutată de avocatul Ward McAllister, un adevărat arbitru social al epocii, Lina a încercat să clasifice noii veniți, astfel încât doar cei care primeau acceptul grupului condus de ea erau considerați aristocrați în adevăratul sens al cuvântului.
McAllister a declarat odată că, din familiile foarte bogate din epoca de aur a New York-ului, existau doar 400 de persoane care puteau fi numite nobile, iar Lina a fost cea mai importantă autoritate a “aristocrației” la sfârșitul secolului al XIX-lea. Organiza frecvent petreceri și baluri somptuoase, dar nimeni nu putea să participe la aceste adunări fără a avea cartea de vizită oficială primită din mâna sa. Ea și doamnele din anturaj reprezentau categoria numită “Old Money”, dar un alt curent era pe cale să apară în oraș.
Familia Vanderbilt, proaspăt îmbogățită, a format ceea ce s-a numit valul “New Money”, oameni cu averi construite din bani pe care îi câștigaseră, nu îi moșteniseră, și care reprezentau un tip de bogăție considerată “odioasă” de doamna Astor. Cu toate acestea, în 1883, Lina Astor a fost nevoită, în cele din urmă, să o cunoască oficial pe Alva Erskine Smith, soția lui William Kissam Vanderbilt.
O legendă din New York spune că Alva plănuise un bal mascat pentru petrecerea de inaugurare a casei sale, eveniment la care invitase toate tinerele domnișoare din New York, dar în ultimul moment a anunțat-o pe Caroline, fiica cea mică a Linei, că nu poate participa, deoarece familia Astor nu primise niciodată vreun Vanderbilt acasă. Caroline a fost atât de supărată, încât mama ei a decis să treacă peste rivalitățile pe care ea însăși le impusese, astfel că, după câteva săptămâni, Alva Vanderbilt a fost invitată la balul anual al Linei Astor, iar această recunoaștere oficială a însemnat acceptarea deplină în elita societății din New York.
Până în 1887, Lina Astor era cunoscută oficial ca “Doamna William Astor”, dar după moartea Charlottei Augusta Gibbes, cumnata ei, și-a spus “Mrs. Astor”, deoarece devenise senioara familiei, în ciuda opoziției nepotului, care își dorea titlul pentru soția sa, iar acesta a fost un motiv de mare supărare între cele două ramuri ale familiei Astor pentru o lungă perioadă de timp.
Ca să se răzbune pe mătușă, William Waldorf Astor a dărâmat casa tatălui său și a înlocuit-o cu primul hotel Waldorf, special conceput pentru a umbri conacul Linei, care era chiar alături. Hotelul avea 13 etaje, a fost construit sub forma unui castel renascentist și nu numai că pe lângă el reședința Linei a pălit, dar și toate celelalte locuințe din cartier păreau meschine.
Opulența hotelului Waldorf a revoluționat modul în care oamenii din New York socializau. Până atunci, societatea înaltă nu se aduna în locuri publice și în niciun caz în hoteluri, dar începând din acel moment toată lumea bună a deprins obiceiul de a veni pentru prânz sau cină la restaurantul hotelului, iar petrecerile care se organizau în spectaculoasele săli de bal au devenit un punct de atracție pentru toată aristocrația.
Nedorind să locuiască în proximitatea acelei clădiri gigantice, Lina și fiul ei, Jack, au decis să-și dărâme casa și să construiască grajduri în locul ei. În cele din urmă, s-au răzgândit și au ridicat un alt hotel pe care l-au numit Astoria, curând cele două hoteluri au fuzionat și astfel a apărut Complexul Waldorf-Astoria.
Pe terenul rămas, Lina Astor a construit un conac dublu, unul dintre cele mai mari ridicate vreodată în New York, pentru ea și fiul său. Casa de pe Fifth Avenue și Hotelul Astoria au fost demolate în cele din urmă în anii 1927 – 1928 pentru a face loc Templului Emanu-El, alături fiind construit Empire State Building.
După un timp, Lina s-a mutat într-o nouă casă, de această dată cu vedere la Central Park, împreună cu fiul ei și cu familia acestuia. Doamna Astor a suferit în ultimii ani de viață de demență senilă și a murit la vârsta de 78 de ani, pe 30 octombrie 1908, fiind înmormântată în cimitirul Bisericii Trinity din nordul Manhattan-ului.
După patru ani, unicul ei fiu, John Jacob Astor IV, a murit în timpul scufundării Titanicului, în primele ore ale zilei de 15 aprilie 1912. Astor era cel mai bogat pasager aflat la bordul RMS Titanic și se număra printre cei mai bogați oameni din lume la acea dată, cu o avere de aproape 87 de milioane de dolari.
