Louise de Savoia, prințesa care a inițiat “Pacea Doamnelor”, a fost străbuna Casei de Bourbon

Louise de Savoia s-a născut pe 11 septembrie 1476 la Pont-d’Ain și a fost fiica cea mare a lui Filip al II-lea, Duce de Savoia și a primei soții a acestuia, Margaret de Bourbon. Fratele ei, Filiberto al II-lea de Savoia va deveni șef al Casei de Savoia și conducător al ducatului și va fi succedat de fratele lor vitreg, Carol al III-lea, Duce de Savoia.

Pentru că mama ei a murit când Louise avea numai șapte ani, fetița a fost crescută de Anne de Beaujeu, care era regentă a Franței pentru fratele ei, Carol al VIII-lea. La castelul Amboise prințesa a întâlnit-o pe Margaret de Austria, care a fost logodită cu tânărul rege și cu care va negocia Pacea Doamnelor câțiva ani mai târziu.

La vârsta de 11 ani, pe 16 februarie 1488, la Paris, Louise s-a căsătorit cu Charles, Conte de Angoulême, care avea 29 de ani, dar a început să trăiască cu soțul ei după ce a împlinit 15 ani. În ciuda faptului că acesta a avut două metrese, mariajul lor a fost fericit, pentru că cei doi au împărțit dragostea pentru cărți.

Metresa principală a soțului ei era Antoinette de Polignac, Dame de Combronde, cu care bărbatul avea două fiice nelegitime, Jeanne de Angoulême și Madeleine. Antoinette a devenit doamna de onoare și confidenta Louisei, iar copiii lor au fost crescuți împreună. Charles a avut și o altă fiică nelegitimă, Souveraine, cu o altă metresă, Jeanne le Conte, care, de asemenea, a locuit la castelul Angoulême. Mai târziu, Louise va aranja căsătoriile copiilor nelegitimi ai lui Charles.

Primul ei copil, Marguerite, s-a născut pe 11 aprilie 1492, iar al doilea, Francisc, a venit pe lume pe 12 septembrie 1494.

 

Când soțul ei s-a îmbolnăvit grav, în iarna anului 1495, prințesa l-a îngrijit cu mult devotament și a suferit mult când bărbatul a murit, pe 1 ianuarie 1496.

După decesul regelui Ludovic al XII-lea al Franței pe 1 ianuarie 1515, fiul cel mic al Louisei, Francisc, a devenit rege al Franței și trei zile mai târziu ea a fost numită Ducesă de Angoulême, apoi Ducesă de Anjou.

Louise de Savoia a fost activă politic în numele fiului ei, în special în primii ani ai domniei acestuia, iar în timpul absențelor lui, ea a acționat în calitate de regent.

Prințesa a avut relații de prietenie cu Imperiul Otoman și chiar i-a cerut ajutor sultanului, trimițând o misiune la Suleiman Magnificul, dar diplomații s-au pierdut pe drum, în Bosnia.

 

În decembrie 1525, Louise a trimis o a doua misiune, condusă de Jean Frangipani, care a reușit să ajungă la Constantinopol cu scrisori secrete în care regenta solicita sprijin pentru eliberarea fiului ei, regele Francisc I, care era ținut captiv în Spania, și declanșarea unui atac asupra Habsburgilor. Pe 6 februarie 1526, Frangipani s-a întors cu un răspuns pozitiv de la Suleiman, iar acesta a fost primul pas spre alianța franco-otomană.

Louise a fost principalul negociator în Tratatul de la Cambrai dintre Franța și Sfântul Imperiu Roman, care va fi încheiat pe 3 august 1529. Tratatul, denumit “Pacea doamnelor” a pus capăt celui de-al doilea război italian între dinastia Valois și dinastia Habsburg și a confirmat temporar hegemonia habsburgică în Italia, fiind semnat de Louise de Savoia pentru Franța și de cumnata ei, Margareta de Austria, pentru Sfântul Imperiu Roman.

 

Louise de Savoia a murit pe 22 septembrie 1531, la Grez-sur-Loing. Rămășițele ei au fost înmormântate la biserica Saint-Denis din Paris, iar după moartea ei, teritoriile sale, inclusiv Auvergne, au ajuns în posesia Coroanei franceze. Prin fiica ei, Margaret de Angoulême, și prin nepoata ei, Jeanne d’Albret, Louise este si străbuna regilor Bourbon ai Franței, strănepotul ei, regele Henric de Navara, reușind să devină rege sub numele de Henric al IV-lea al Franței.

 

Alte articole

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *