Magda Herzberger s-a născut la Cluj pe 20 februarie 1926 și a fost singurul copil al lui Herman Mozes și al soției sale, Serena. În copilărie mergea cu familia frecvent la sinagogă și în fiecare săptămână părinții ei îi chemau pe vecinii nevoiași în casa lor pentru a sărbători Sabatul.
În 1944, naziștii au forțat mii de evrei să-și părăsească locuințele, iar Magda și-a amintit mai târziu momentele: “Când am fost scoși de acasă, am fost scoși de polițiști maghiari care au colaborat 100% cu naziștii. Au fost foarte brutali, foarte cruzi. Aveam un mic caiet în care scrisesem niște povestiri scurte, nu aveam nimic altceva de luat în afară de acest carnet, era tot ceea ce îmi doream din casă. Și mizerabilul de jandarm s-a uitat la mine și mi-a spus: “Ce ții acolo?” I-am răspuns: “O cărticică”. A zâmbit și a spus: “Pot să mă uit?”. A luat cartea și a rupt-o în bucăți în fața mea. Eram îngrozită, am simțit că ceva a fost tăiat din mine.”
Familia Herzberger a fost trimisă cu trenul spre Auschwitz, lagărul de exterminare din Polonia unde au fost uciși aproape un milion de evrei. Aici Magda, care avea 18 ani, și-a văzut tatăl pentru ultima oară.
În anul următor, a fost mutată în trei lagăre, a stat inclusiv nouă luni în lagărul de muncă forțată Bremen-Farge, unde erau construite submarine germane, apoi la Bergen-Belsen, unde erau duși mai ales prizonierii de război. De aici, de la Bergen-Belsen, Magda Herzberger (și alți 60.000 de prizonieri bolnavi și slăbiți, care abia mai trăiau printre miile de morți neîngropați), a fost eliberată în cele din urmă de trupele britanice pe 15 aprilie 1945.
La sfârșitul anului 1945, s-a întors la Cluj, a urmat cursurile Facultății de Medicină și în această perioadă și-a cunoscut viitorul soț, cu care se va căsători în 1946. Conștienți că urmează instaurarea comunismului, cei doi au decis să plece spre Israel, dar vaporul cu care călătoreau a fost capturat de britanici în Marea Egee. Magda și soțul ei au fost ținuți un timp într-o tabără din Cipru până când li s-a permis să intre în Israel în 1949, unde au locuit timp de 9 ani. Au emigrat apoi în Statele Unite, stabilindu-se în Wisconsin și apoi în Iowa, unde soțul ei a profesat ca neurochirurg. Cuplul a avut doi copii, Henry și Monica.
Mai târziu femeia a povestit în volumul său, “Supraviețuirea”: “Una dintre îndatoririle mele în lagăr era transportarea cadavrelor la gropile comune sau la cuptoarele pentru incinerare”. Magda mai spunea: “La Cluj noi, evreii, am avut o viață bună. Bunicul meu era un om de afaceri de succes. Am avut multe mătuși, unchi și veri. Familia mea a fost distrusă, aproape toată. Toți copiii noștri mici, toate femeile însărcinate și toți bătrânii noștri au fost gazați și incinerați în cuptoare. Am văzut flăcările izbucnind de pe hornurile înalte ale crematoriilor și am respirat aerul, mirosul de carne dulce arzătoare. Am văzut flăcările mari izvorând din acele coșuri de fum. Holocaustul este ars în adâncul sufletului meu. Toate aceste amintiri oribile ard.”
În ziua în care a fost eliberată, tânăra a jurat să nu uite niciodată. Nu a putut să stea în picioare timp de trei luni, nu a putut vorbi despre calvarul ei ani de zile și nu și-a publicat autobiografia până în 2005, când împlinise deja 81 de ani. Magda Herzberger a încetat din viață pe 23 aprilie 2021, la vârsta de 95 de ani.
