Mama ultimului țar: Maria Feodorovna. Bătrâna Doamnă nu a știut că Nicolae al II-lea a fost ucis de bolșevici

Prințesa Maria Sofia Frederica Dagmar s-a născut la Palatul Galben din Copenhaga, fiind fiica prințului Christian de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg și a prințesei Louise de Hesse-Kassel. Curând, tatăl lui Dagmar a devenit moștenitor al tronului Danemarcei datorită drepturilor de succesiune ale soției sale care era nepoata regelui Christian al VIII-lea.

Cea mai mare parte a vieții ei a fost cunoscută drept Maria Feodorovna, nume pe care prințesa l-a luat când s-a convertit la ortodoxism, imediat după căsătoria sa din 1866 cu viitorul țar Alexandru al III-lea al Rusiei.

În 1864, Nicolae, fiul cel mare al țarului Alexandru al II-lea sau “Nixa”, cum i se spunea în familie, s-a logodit cu frumoasa Dagmar. Dar pe 22 aprilie 1865 Nicolae a murit de tuberculoză la Nisa, iar ultima sa dorință a fost ca Maria să devină soția fratelui său mai mic, viitorul Alexandru al III-lea. În iunie 1866, în timpul unei vizite la Copenhaga, țareviciul Alexandru i-a cerut mâna prințesei Dagmar.

Tânăra a părăsit Copenhaga pe 1 septembrie 1866 și s-a căsătorit cu logodnicul eiblank pe 9 noiembrie la Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg. Prioritatea prințesei a fost să învețe limba rusă ca să se apropie de poprul pe care începuse să îl îndrăgească, s-a ocupat de opere de binefacere și a fost prea puțin preocupată de jocurile politice ale curții imperiale.

În dimineața de 13 martie 1881, țarul Alexandru al II-lea, ajuns la vârsta de 62 de ani, a fost ucis de o bombă în drumul său spre Palatul de Iarnă de la o paradă militară. Alexandru și Maria au fost încoronați la Kremlin, doi ani mai târziu, pe 27 blankmai 1883. Cuplul a locuit vreme de 13 ani la Palatul Gatchina.

În 1894, atunci când fiul lor cel mare, viitorul Nicolae al II-lea s-a îndrăgostit și voia să se căsătorească cu prințesa Alix de Hesse-Darmstadt, părinții s-au împotrivit considerând că este isterică și dezechilibrată.

După câteva luni, pe 1 noiembrie 1894, țarul Alexandru al III-lea, autoritar și alcoolic, a murit la vârsta de 49 de ani, la Livadia. Deznădăjduită, Maria a acceptat în cele din urmă să organizeze nunta fiului ei, noul țar Nicolae al II-blanklea, cu prințesa Alix.

La sfârșitul lui noiembrie 1894, împărăteasa mamă s-a mutat la Palatul Anichkov din Sankt Petersburg, unde a rămas până la începutul revoluției bolșevice.

După începerea mișcărilor revoluționare în Rusia, în martie 1917, Maria a rămas pentru un timp la Kiev, lucrând pentru Crucea Roșie, mai ales pentru că nu avea o blankrelație prea bună cu nora ei. Când a devenit prea periculos să rămână în oraș, a plecat spre Crimeea, unde a stat până în iunie 1918, când a aflat că fiul ei, țarul Nicolae al II-lea, țarina și cei cinci copii ai acestora au fost uciși.

Cu toate acestea, ea a respins realitatea, susținând că este doar un zvon. În jurnalul său, bătrâna împărăteasa a notat: “Sunt sigură că toți sunt în afara Rusiei, iar bolșevicii încearcă să ne ascundă adevărul”.blank

Dintre cei șase copii ai bătrânei doamne, doar două fete mai erau în viață: Marea Ducesă Olga și Marea Ducesă Xenia. Băieții îi muriseră pe rând: mai întâi țareviciul Alexandru Alexandrovici, mort de meningită în 1870, cu o lună înainte să împlinească un an, apoi Marele Duce George Alexandrovici, care a murit brusc pe 9 august 1899, la vârsta de 28 de ani. Tânărul plecase singur cu motocicleta și câteva ore mai târziu, pentru că nu se întorcea, personalul blankîngrijorat a început să-l caute. O țărancă îl descoperise pe marginea străzii și femeia l-a sprijinit în brațe până a murit. A urmat moartea Marelui Duce Mihail, pe 12 iunie 1918, executat în suburbiile orașului Perm de șefii locali ai CEKA, iar pe 17 iulie 1918 țarul Nicolae al II-lea a fost asasinat împreună cu întreaga sa familie de către bolșevici.

În 1919, la îndemnul surorii ei, regina văduvă Alexandra a Marii Britanii, Maria Feodorovna însoțită de fiicele ei, Olga și Xenia, de șase câini și un canar, a fugitblank prin Crimeea, pe Marea Neagră, regele Angliei George al V-lea trimițând nava britanică de război Marlborough pentru a le prelua pe mătușa lui și pe verișoare.

După o scurtă ședere la baza britanică din Malta și mai apoi la Londra, Maria Feodorovna s-a întors în țara sa natală, Danemarca, și s-a stabilit în apropiere de Copenhaga.

blankEmigranți ruși o considerau în continuare pe Maria împărăteasă și adesea îi cereau ajutorul. Adunarea monarhală a tuturor rușilor care s-a ținut în 1921 i-a oferit să devină “locum tenens” al tronului Rusiei, adică să îndeplinească temporar rolul de țarină a Rusiei. Bătrâna doamnă a refuzat spunând: “Nimeni nu l-a văzut mort pe Nicky”.

Marea Ducesă Olga, fiica cea mica a țarinei-mamă, cea care știa îndeaproape povestea asasinării familiei imperiale, a vrut, la un moment dat, să îi spună Mariei Feodorovna adevărul fără menajamente. În ultimul moment, însă, aceasta a trimis o telegramă pentru a anula întâlnirea cu mama sa, considerând că ar fi prea dificil pentru o femeie bătrână și bolnavă să audă povestea teribilă a fiului ei și a familiei acestuia.blank

Pe 13 octombrie 1928 la Hvidore, în casa pe care o împărțise cu sora sa, regina Alexandra, Maria Feodorovna a murit la vârsta de 80 de ani, ferm convinsă că fiul ei iubit, țarul Nicolae al II-lea, trăiește undeva în Europa, ascuns pentru a nu fi ucis de bolșevici.

În 2005, rămășițele împărătesei s-au întors pentru totdeauna la Sankt Petersburg, potrivit dorinței ei de a fi înmormântată alături de țarul Alexandru al III-lea.

Alte articole

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *