Marchiza Emilie du Châtelet, strălucita fiziciană și matematiciană franceză, a fost amanta lui Voltaire. A murit la 42 de ani, după nașterea unei fetițe al cărei tată era poetul Jean François de Saint-Lambert

Emilie du Châtelet s-a născut pe 17 decembrie 1706 la Paris și a fost singura fată dintre cei șase copii ai părinților săi. Tatăl ei era Louis Nicolas le Tonnelier de Breteuil, membru al nobilimii mici, secretar principal al regelui Ludovic al XIV-lea, iar mama ei, Gabrielle Anne de Froullay, baroneasă de Breteuil. Familia organiza un salon săptămânal în zilele de joi, la care erau invitați scriitori și oameni de știință respectați.

 

 

Educația micuței Émilie a fost subiectul multor speculații, dar nu sunt cunoscute informații precise despre primii ei ani de instruire. Se știe că Bernard Le Bovier de Fontenelle, secretarul Academiei Franceze de Științe, un prieten al familiei, venea frecvent în casă, iar tatăl ei l-a rugat să discute cu ea despre astronomie pe când fetița avea 10 ani, iar mama ei, Gabrielle-Anne de Froulay, i-a încurajat educația timpurie.

Fetița a luat lecții de scrimă și călărie și, pe măsură ce ea a crescut, tatăl său i-a adus acasă profesori particulari. Până la vârsta de doisprezece ani Emilie vorbea fluent latină, italiană, greacă și germană și primise lecții de matematică, literatură și știință.

Lui Emilie îi plăcea să danseze, cânta la clavecin și era actriță amatoare, iar în adolescență și-a folosit abilitățile matematice pentru a concepe strategii de mare succes pentru jocuri de noroc.

Pe 12 iunie 1725, s-a căsătorit cu marchizul Florent-Claude du Chastellet-Lomont, iar ca dar de nuntă, soțul a fost făcut guvernator al regiunii Semur-en-Auxois din Burgundia de către tatăl tinerei. Cuplul proaspăt căsătorit s-a mutat acolo la sfârșitul lunii septembrie 1725. Emilie avea 18 ani atunci, iar soțul ei avea 34 de ani. Cei doi au avut trei copii: Françoise Gabriel Pauline, Louis Marie Florent și Victor-Esprit, care a murit la doar un an.

 

Soțul ei, marchizul du Châtelet, ocupat cu cariera militară, i-a oferit multă libertate, iar ea are câteva aventuri de scurtă durată cu matematicianul Alexis-Claude Clairaut și cu astronomul Pierre Louis Maupertuis.

În 1733, la vârsta de 26 de ani, Emilie Du Châtelet și-a reluat studiile matematice, luând lecții de algebră de la Moreau de Maupertuis, membru al Academiei de Științe, de la Johann Bernoulli și de la Alexis Clairaut. La un moment dat, s-a dus la Café Gradot, un loc unde se adunau de regulă bărbații pentru discuții intelectuale, dar a fost dată afară politicos când a încercat să se alăture discuțiilor acestora. Fără să se descurajeze, tânăra s-a îmbrăcat în haine bărbătești și s-a întors la cafenea.

Emilie Du Châtelet îl cunoscuse pe Voltaire în copilărie la una dintre întrunirile din saloanul tatălui ei. Prietenia lor s-a dezvoltat începând cu mai 1733, când ea a reintrat în societate după nașterea celui de-al treilea copil.

 

Reîntâlnindu-se, cei doi devin amanți, iar Voltaire, care era în dizgrație, este adăpostit la castelul marchizei din Cirey-sur-Blaise, în zona Champagne. El avea 39 de ani, iar ea împlinise de curând 27 de ani. Legătura lor avea să dureze cincisprezece ani.

Dintre toți amanții săi, Voltaire a avut cea mai mare influență asupra ei, încurajând-o să-și aprofundeze cunoștințele de fizică și matematică și îndemnând-o să traducă operele lui Newton. Relația cu Voltaire a determinat-o să renunțe la cea mai mare parte a vieții sociale pentru a se implica mai mult în studiul matematicii.

În perioada 1744 și 1748, Emilie petrece mai mult timp la Versailles, împreună cu amantul ei, care era din nou primit la curtea regală, iar apoi cei doi sunt invitați de Stanisław Leszczyński, fost rege al Poloniei, aflat în exil la castelul Lunéville din Lorena, să locuiască pe domeniul lui.

Aici are o legătură cu unul din oaspeții fostului rege, poetul Jean François de Saint-Lambert, și rămâne însărcinată. Într-o scrisoare adresată unui prieten, Emilie, ajunsă la vârsta de 42 de ani, și-a mărturisit temerile că nu va reuși să ducă sarcina la bun sfârșit. În noaptea de 4 septembrie 1749 a născut o fiică, pe Stanislas-Adélaïde. Marchiza a murit șase zile mai târziu, pe 10 septembrie 1749, la Lunéville, din cauza unei embolii pulmonare, iar fiica ei a murit 20 de luni mai târziu.

 

 

Galerie foto:

 

Alte articole

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *