Marea Ducesă Victoria Melita, sora Reginei Maria: Un sfârşit tragic al unei vieţi tragice

Victoria Melita, sora mai mica a Reginei Maria, s-a născut pe 25 noiembrie 1876 în Palatul San Anton din Malta, motiv pentru care cel de-al doilea nume al său a fost Melita.

Tatăl ei era prințul Alfred, Duce de Edinburgh, al doilea fiu al reginei Victoria, iar mama era Maria Alexandrovna a Rusiei, fiica țarului Alexandru al II-lea.

După ce Alfred şi-a terminat misiunea de ofiţer de marină în Malta, familia s-a întors în Anglia, locuind în următorii ani la Eastwell Park. În ianuarie 1886, la scurt timp după ce prințesa Victoria a împlinit nouă ani, familia a părăsit din nou Anglia pentru că tatăl a fost numit comandant-șef al escadrilei navale mediteraneene, cu sediul în Malta şi, pentru următorii trei ani, familia a locuit la Palatul San Anton din Malta, locul de naștere al Victoriei.

În copilărie, prinţesa a avut un temperament dificil. Era timidă, prea serioasă și sensibilă, talentată la desen şi la muzică. Era deosebit de apropiată de sora ei, Maria, care va deveni regina României.

La scurt timp după ce Maria s-a căsătorit cu prințul de coroană Ferdinand, au început căutările pentru a găsi un soţ potrivit pentru Victoria. Vizita fetei la bunica sa, regina Victoria, la Castelul Balmoral, în toamna anului 1891, a coincis cu vizita vărului ei, prințul Ernst Louis de Hesse, moștenitor al marelui tron ​​ducal de Hesse. Tinerii s-au înțeles bine și regina, observând acest lucru, a dorit foarte mult ca cei doi nepoți să se căsătorească.

Victoria și Ernest au acceptat dorinţa familiei și s-au căsătorit pe 19 aprilie 1894 la Castelul Ehrenburg din Coburg. La nuntă au participat majoritatea familiilor regale ale Europei: bunica, regina Victoria, mătuşa, împărăteasa Victoria a Prusiei, împăratul Wilhelm al II-ea și Eduard al VII-lea, Prințul de Wales. Victoria a devenit Mare Ducesă de Hesse și de Rin, iar nunta ei a avut dublă semnificaţie, deoarece, în același timp, a fost anunţată logodna oficială a viitorului țar Nicolae II al Rusiei cu sora mai mică a lui Ernst, Alix. Cuplul a avut doi copii, o fiică, prințesa Elisabeta de Hesse și Rin, născută pe 11 martie 1895 și un fiu care a murit la scurt timp după naştere.

Relaţia soţilor s-a dovedit, însă, incompatibilă. Victoria se plângea de lipsa de afecțiune a soțului față de ea, în timp ce Ernst își dedica o mare parte din timp fiicei lor, pe care o adora. Marea Ducesă nu îşi îndeplinea îndatoririle oficiale, iar acest dezinteres faţă de misiunea ei a provocat certuri cu Ernst. În timp ce era în Rusia pentru încoronarea țarului Nicolae al II-lea, Victoria Melita s-a îndrăgostit de Marele Duce Kiril, cu care a început să flirteze la balurile și serbările care au marcat încoronarea ţarului.

În 1897, când s-a întors neanunţată dintr-o călătorie pe care o făcuse la principesa Maria, la Bucureşti, Victoria l-a găsit pe soţul ei, Ernst de Hesse, în pat cu un servitor şi nu a mai acceptat acest mariaj. Regina Victoria, însă, nu a fost de acord cu divorţul.

Din fericire, mama sa si surorile i-au susţinut şi sprijinit decizia şi, imediat după moartea reginei Victoria, Marea Ducesă de Hesse a divorţat. După aceea, Victoria Melita s-a dus să locuiască cu mama sa în casa acesteia de pe Riviera Franceză. Ea și Ernst au împărțit custodia Elisabetei, fiica lor adorabilă, care locuia câte șase luni pe an cu fiecare părinte. Din păcate, micuţa a murit în 1903 de febră tifoidă.

Victoria Melita s-a recăsătorit în 1905 cu Marele Duce Kiril Vladimirovici al Rusiei, dar statutul ei de femeie divorţată a influenţat negativ relaţiile cu familia noului său soţ. Cei doi nu au fost primiţi timp de câţiva ani în Rusia imperială şi au decis să locuiască o vreme la Paris, acolo unde li s-au născut două fete.

După câteva decese în familia regală rusă, soţul lui Ducky a trecut pe locul al treilea în linia de succesiune a tronului Rusiei, astfel că Victoria şi Kirill s-au instalat în ţară, iar Victoriei i s-a acordat titlul de Mare Ducesă a Rusiei.

În timpul Primului Război Mondial, Victoria a lucrat la Crucea Roșie ca asistentă și a organizat ambulanțe mobile. În această perioadă Marea Ducesă a vizitat de două ori România, unde Maria era acum regină, ajutând voluntar alături de ea la îngrijirea victimelor războiului.

Victoria s-a întors la Sankt Petersburg în februarie 1917, Kiril fusese numit comandant al Gărzilor Navale, şi, deși public fideli față de țar, Victoria și Kiril au început să se întâlnească în secret cu alte rude pentru a discuta despre cel mai bun mod de a salva monarhia.

Până în martie 1917, revoluția se răspândise peste tot în Sankt Petersburg. În această perioadă, Victoria, în vârstă de aproape 41 de ani, a descoperit că era din nou însărcinată. Aproape de deznădejde, Victoria i-a scris surorii ei, regina Maria, mărturisindu-i că nu mai au „nici mândrie, nici speranță, nici bani, nici viitor și din trecut nimic nu a mai rămas nimic.”

Kiril și Victoria Melita au decis că cel mai bun lucru de făcut este să părăsească Rusia. Guvernul provizoriu le-a permis să plece, deși nu li s-a permis să ia nimic cu ele. Totuşi, şi-au cusut bijuteriile în haine, în speranța că nu vor fi descoperite de autorități. Li s-a permis să urce într-un tren în prima săptămână a lunii iunie 1917. Familia a locuit într-o casă închiriată din Porvoo unde, în august 1917, Victoria l-a născut Marele Duce Vladimir Kirilovici al Rusiei, singurul ei fiu. Treptat au rămas fără provizii și au trebuit să ceară ajutor din partea familiei. În iulie 1918, Victoria i-a scris verișoarei ei, prințesa moștenitoare Margaret a Suediei, implorând-o să îi trimită mâncare pentru bebeluși, astfel încât să-l poată hrăni Vladimir.

După doi ani, în toamna anului 1919. Victoria și Kiril au părăsit Finlanda și au plecat în Germania. La München s-au întâlnit cu mama Victoriei şi s-au mutat împreună la Zurich în septembrie 1919.  După moartea mamei, Victoria Melita a moștenit vila Chateau Fabron din Nisa și reședința din Coburg, Palatul Edinburg, astfel că în anii următori, familia a locuit în aceste două proprietăţi.

Apoi cuplul s-a mutat în Saint-Briac, în nord-vestul Franţei, şi s-a integrat în comunitatea locală, nerenunţând niciodată însă la lupta pentru Rusia imperială. Kiril devenise capul Casei Romanov în exil, iar Victoria Melita a încercat să-şi susţină în permanenţă soţul.

Marea Ducesă a murit pe 1 martie 1936, iar regina Maria a scris: “Întreaga ei viaţă a fost tragică dincolo de imaginație, un sfârșit tragic al unei vieți tragice. A purtat tragedia în interiorul ei, avea ochii tragici întotdeauna, chiar şi când era doar o fetiță, iar noi am iubit-o enorm, ea era Conștiința noastră. ”

Victoria a fost înmormântată în mausoleul familiei ducal de la Friedhof am Glockenberg din Coburg, iar pe 7 martie 1995 rămăşiţele ei au fost transferate în Mausoleul Ducal al Fortăreței Petru și Pavel din Sankt Petersburg.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *