Maria cea Bogată, Ducesa de Burgundia, a murit la doar 25 de ani într-un accident la călărie. Mariajul ei a declanșat două secole de dispute între Franța și Habsburgi

Maria de Burgundia, supranumită Maria cea Bogată, s-a născut pe 13 februarie la Bruxelles, la castelul ducal Coudenberg și a fost singurul copil al lui Carol I de Burgundia, conte de Charolais, zis și Carol Temerarul, și a Isabellei de Bourbon, cea de-a doua soție a acestuia, Nașul fetiței a fost Ludovic, Delfin al Franței, aflat în exil în Burgundia în acea perioadă. Bunicul patern, Ducele Filip cel Bun, nu a fost impresionat de venirea pe lume a fetiței și “a ales să nu participe la botez din moment ce era doar o fată”, dar bunica, Isabela a Portugaliei, a fost încântată de nașterea unei nepoate.

Bunicul ei, Filip cel Bun, a murit în 1467, lăsându-l pe fiul său Duce de Burgundia și pe nepoata în vârstă de 10 ani moștenitoare prezumptivă. Prima propunere de căsătorie a venit pe când Maria avea doar cinci ani, pretendentul fiind viitorul rege Ferdinand al II-lea de Aragon. Mai târziu, fratele mai mic al lui Ludovic al XI-lea, Carol, Duce de Berry, și-a exprimat dorința să se căsătorească cu ea, spre disperarea regelui, care a încercat să împiedice emiterea dispensei papale necesare pentru consangvinitate.

Imediat ce Ludovic a avut un moștenitor de sex masculin care a supraviețuit copilăriei, viitorul rege Carol al VIII-lea al Franței, regele a vrut ca fiul său să se căsătorească cu Maria, în ciuda faptului că acesta era cu treisprezece ani mai tânăr decât tânăra. Un alt pretendent a fost Nicholas I, Duce de Lorena, care era cu câțiva ani mai în vârstă blankdecât Maria și al cărui ducat lui se afla alături de teritoriul burgund, dar planul său de a unifica cele două teritorii a fost întrerupt de moartea ducelui în luptă, în 1473.

Maria i-a succedat tatălui său după decesul acestuia în bătălia de la Nancy pe 5 ianuarie 1477, dar a fost obligată să semneze o carte a drepturilor cunoscută sub numele de Marele privilegiu de la Gent cu ocazia recunoașterii sale oficiale ca moștenitoare a tatălui ei („Intrarea veselă”). În baza acestui acord, provinciile și orașele Flandra, Brabant, Hainaut și Olanda și-au recuperat toate drepturile care fuseseră abolite prin decretele ducilor de Burgundia în eforturile lor de a crea un stat centralizat după modelul francez, ducesa s-ablank angajat să nu declare război și nu crească impozitele fără consimțământul acestor provincii și orașe și să angajeze doar localnici în posturi oficiale.

Regele Ludovic al XI-lea al Franței a profitat de moartea rivalului său pentru a încerca să intre în posesia prosperului ducat de Burgundia și a regiunilor Franche-Comté, Picardia și Artois.

Regele era nerăbdător ca Maria să se căsătorească cu fiul său, Carol, și astfel să asigure moștenirea Țărilor de Jos pentru moștenitorii săi, inclusiv prin forța armelor dacă era necesar. Burgundia, temându-se de puterea militară franceză, a trimis o misiune diplomatică în Franța pentru a negocia o căsătorie între Maria și micul Carol, care avea șase ani, însă negociatorii s-au întors acasă fără a încheia o înțelegere în vederea logodnei, considerând cererile regelui francez de cesiune asupra teritoriilor drept inacceptabile.

blankMaria l-a ales ca soț, dintre mulții pețitori la mâna ei, pe Arhiducele Maximilian de Austria, care a devenit co-domnitor. Nunta a avut loc la Gent în după amiaza zilei de 16 august 1477, iar evenimentul avea să declanșeze două secole de dispute între Franța și Habsburgi pentru teritoriile lor, care au culminat cu Războiul de succesiune spaniol dintre 1701 și 1714.

Cuplul a avut trei copii, Filip I, Margareta de Burgundia și Francis, care a murit la doar câteva luni după naștere.blank

Primul născut, Filip I, cunoscut și ca Filip cel Frumos sau cel Drept, a moștenit mare parte din Ducatul Burgundia de la mama sa și, deoarece s-a căsătorit cu Ioana de Castilia, a devenit rege al Castiliei, fiind primul Habsburg care a domnit în Spania.

La cinci ani după nuntă, Ducesa, care avea doar 25 de ani, a căzut de pe cal și a murit în apropiere de Castelul Wijnendale. Maria urmărea un șoim împreună cu soțul ei, Maximilian, calul ei s-a smucit a aruncat-o la pământ, iar ea și-a rupt coloana vertebrală și a murit câteva zile mai târziu, pe 27 martie 1482, după ce și-a făcut un testament detaliat, fiind înmormântată în biserica Maicii Domnului din Bruges.

blankFiica ei, Margareta de Austria, care avea doar trei ani, a fost trimisă în Franța, pentru a se căsători cu Delfinul, conform Tratatului de la Arras, în încercarea de a-i face pe plac lui Ludovic al XI-lea și a-l convinge să nu invadeze teritoriile care fuseseră deținute de ducesa defunctă. Logodna copiilor a avut loc în 1483 și Margareta, care a primit ca zestre regiunile Franche-Comté și Artois, a fost transferată sub tutela regelui Franței, care a murit la scurt timp după aceea. Ea a fost educată la curtea regală și pregătită pentru viitorul ei rol de regină a Franței, fiind crescută ca fille de France de Madame de Segré, sub supravegherea surorii logodnicul ei, Anne a Franței. Copila a dezvoltat o mare afecțiune pentru Carol, dar în toamna anului 1491, el a renunțat la tratat și s-a căsătorit cu Ana, Ducesăblank de Bretania, care avea 14 ani. Aceasta din urmă a fost „mama vitregă” a Margaretei, pentru că se căsătorise prin procusă cu văduvul Carol I de Burgundia, tatăl acesteia, dar căsătoria fusese anulată foarte repede, înainte de a fi consumată. Curtea franceză încetase să o trateze pe Margareta ca regină la începutul anului 1491, după ce mariajul Ducesei de Bretania cu tatăl Margaretei blankfusese anulat, iar fetița a fost trimisă repede înapoi. Ea avea să se căsătorească mai târziu de încă două ori, prima dată în 1497 cu Juan al Castiliei, dar acesta a murit după doar șase luni, apoi, în 1501, cu Filibert de Savoia, dar și acest soț avea să moară după trei ani. După decesul ducelui de Savoia, nu a mai vrut să se recăsătorească niciodată și a fost numită „Doamna doliului”.

Alte articole

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *