“Maria Pavlovna cea Bătrână”, ultima dintre Romanovi care a scăpat din Rusia bolșevică

Marea Ducesă Maria de Mecklenburg-Schwerin, cea care va deveni Marea Ducesă Maria Pavlovna a Rusiei, cunoscută ca “Miechen” sau “Maria Pavlovna cea Bătrână”, s-a născut pe 14 mai 1854 la Castelul Ludwigslust și a fost fiica Marelui Duce Friedrich Franz II de Mecklenburg-Schwerin și a Prințesei Augusta de Reuss-Köstritz.

Când fetița avea opt ani, mama ei a murit, iar tatăl ei s-a mai căsătorit de două ori, astfel că Maria avea trei frați buni și încă cinci frați vitregi din cele două căsătorii ale lui Friedrich Franz.

Tânăra s-a căsătorit pe 28 august 1874 cu vărul ei de gradul al doilea, Marele Duce Vladimir Alexandrovici al Rusiei, care era cel de-al treilea fiu al Țarului Alexandru al II-lea al Rusiei. Formalitățile pentru căsătorie au durat trei ani, pentru că prințesa era crescută în religia luterană și a refuzat să se convertească la ortodoxism. În cele din urmă țarul a fost de acord să-i permită fiului său, Vladimir, să se căsătorească fără să mai insiste ca mireasa să renunțe la credința ei.

După mariaj, prințesa a luat numele rus Maria Pavlovna, a rămas luterană în cea mai mare parte a vieții ei, dar în cele din urmă s-a convertit la ortodoxie, cel mai probabil pentru a-i da fiul ei, Kiril, o șansă mai bună de a ajunge la tron. Maria și Vladimir au avut patru băieți (primul născut a murit la doar doi ani) și o fiică și au locuit în faimosul Palat Vladimir din Sankt Petersburg, construit pe cheiul râului Neva.

În 1909, Marele Duce, care era președinte al Academiei de Arte Frumoase, a murit, iar Maria i-a preluat rolul, palatul devenind, în ultimii ani de domnie ai nepotului ei, Țarul Nicolae al II-lea, casa în care rudele nemulțumite de familia imperiale complotau împotriva suveranului.

Marea Ducesă a intrat frecvent în conflicte cu țarul și țarina, iar jurnalistul Robert Massie, care a studiat îndeaproape istoria Casa Romavov, a susținut că intenționa chiar să organizeze o lovitură de stat împotriva lui Nicolae al II-lea în iarna 1916-1917, pentru a-l înlocui cu țareviciul Alexei. Intenția bătrânei ducese era, de fapt, ca fiul ei cel mare, Marele Duce Kiril Vladimirovici al Rusiei, să devină regent al micului Alexei. Totuși, nu există nici o dovadă scrisă în sprijinul acestei teorii, în afara frazei pe care Marea Ducesă i-ar fi spus-o președintelui Dumei, Mihail Rodzianko: “Împărăteasa trebuie să fie anihilată”.

Fiul cel mare al Mariei Pavlovna, Marele Duce Kiril Vladimirovici, s-a căsătorit în 1905 cu verișoara lui primară, Victoria Melita de Saxa-Coburg și Gotha, sora reginei Maria a României,. Mariajul a fost dezaprobat ferm de țarul Nicolae al II-lea, iar Kiril a fost exilat și deposedat de titlurile imperiale, iar această decizie a ostilizat întreaga familie împotriva lui Nicolae al II-lea.

Mai multe decese succesive în familia imperială l-au adus însă pe Kiril în poziția a treia în linia de succesiune la tron, iar țarul a acceptat să-i reacorde titlurile imperiale și să-i ofere titlul de Mare Ducesă Victoriei Melita. Marea Ducesă Pavlovna cea Bătrână avea o pasiune pentru bijuterii, iar colecția ei era renumită în întreaga Europă și includea un smarald de 100 de carate deținut de stră-stră-străbunica ei, împărăteasa Ecaterina cea Mare, dar și rubinul de cinci carate al Joséphinei de Beauharnais, prima soție a lui Napoleon Bonaparte.

Toți cei patru copii ai Marii Ducese au scăpat din Rusia la scurt timp după ce a izbucnit Revoluția bolșevică. Primii plecați, în iunie 1917, au fost Kiril și Victoria Melita, care au locuit un timp în Finlanda și apoi la Coburg, în Germania, iar în 1920 și-au cumpărat o mica reședință în satul pescăresc St. Briac din Franța.

Boris, al doilea fiu, a trăit în exil la Paris alături de amanta lui, Zinaida Rachevskaia, care în cele din urmă i-a devenit soție. Următorul născut, Andrei, s-a căsătorit în 1921 cu amanta lui, Mathilde Kschessinska, dansatoare în compania Baletelor Imperiale, iar Elena, fiica cea mică, ce fusese inițial logodită cu Arhiducele Franz Ferdinand al Austriei, s-a căsătorit cu prințul George al Greciei și Danemarcei și a avut trei fiice.

“Maria Pavlovna cea Bătrână” a fost ultima membră a familiei Romanov care a scăpat din Rusia bolșevică și prima care a murit în exil. Marea Ducesă a rămas în Caucaz în timpul războiului, în speranța ca fiul cel mare, Kiril, va deveni țar, dar în 1918, când a realizat că bolșevicii vor ieși învingători, a fugit la bordul unui vas pescăresc, plecând la Anapa, un oraș din Regiunea Krasnodar, pe țărmul caucazian al Mării Negre unde a petrecut 14 luni și a acceptat să fugă doar atunci când un general al Armatei Albe i-a spus că războiul civil a fost pierdut.

A ajuns în Italia, la Veneția, pe 13 februarie 1920, de aici a plecat în Elveția, apoi în Franța, dar starea sa de sănătate s-a înrăutățit în timpul acestor peregrinări. Avea să moară pe 6 septembrie 1920, la vârsta de 66 de ani, la Contrexéville. Cu ajutorul unui prieten de familie britanic, renumita ei colecție de bijuterii a fost scoasă din Rusia într-un bagaj diplomatic, iar după decesul ei comoara a fost împărțită între copiii bătrânei ducese.

Marele Duce Kiril a primit perlele, Boris a moștenit smaraldele, Andrei rubinele și singura ei fiică, Elena, diamantele, dar toți au fost nevoit să le vândă pe rând pentru a se putea întreține în anii lungi ai exilului.

Kiril avea să se autodeclare „Păzitor al Tronului” pe 8 august 1924 și apoi, pe 31 august 1924, va prelua titlul de Țar al tuturor Rusiei, și, deși pretențiile sale au provocat disensiuni în cadrul familiei lărgite, a devenit liderul incontestabil al exilului imperial.

Bijuteriile moștenite de copiii Mariei Pavlovna cea Bătrână vor avea și ele un destin interesant. Mary de Teck, regina Angliei, a achiziționat o tiară Bolin cu diamante și perle care a fost purtată și de Regina Elisabeta a II-a, cadrul original din aur fiind înlocuit cu unul din platină. Regina Maria a României a cumpărat o tiară decorată cu safire în stil kokoshnik, bijuterie ce fusese realizată de Casa Cartier, iar prințesa Anastasia a Greciei și Danemarcei a intrat în posesia unei paruri cu rubine. Câteva dintre smaraldele Marii Ducese au fost achiziționate de Barbara Hutton, iar mai târziu altele au ajuns la actrița Elizabeth Taylor.

O altă parte a colecției de bijuterii a fost încredințată în 1918 legației suedeze din Sankt Petersburg de un prieten al Marii Ducese, piesele fiind ascunse în două fețe de pernă, dar de soarta acestora nu s-a știut nimic zeci de ani. În august 2009 Ministerul Afacerilor Externe al Suediei a raportat că obiectele se află în arhivele sale din Stockholm, dar colecția nu conține bijuterii, ci doar șaizeci de tabachere și butoni realizați de casa Fabergé, alte câteva mici obiecte decorative și instrumente de scris, toate din aur sau argint și decorate cu pietre prețioase. Guvernul suedez a decis să înapoieze colecția descendenților Mariei Pavlovna, iar aceștia au vândut piesele, folosind o parte din încasări pentru restaurarea mormântului din Contrexéville unde se odihnește Marea Ducesă.