Matei Millo, artistul care a renunțat la o viață boierească pentru a trudi pe scenă

Matei Millo s-a născut în noaptea de 24 spre 25 noiembrie 1814, la Stolniceni-Prăjescu, în regiunea Iaşi, fiind fiul Zamfirei şi al spătarului Vasile Millo şi nepotul poetului și vel-stolnicului Matei Millo. Familia sa era cunoscută în Moldova încă de la mijlocul secolului al XVIII-lea, fiind de origine franceză. Părinții fiind înstăriți, Matei și cei doi frați ai săi, Alexandru și Eugeniu, învaţă limbile greacă, franceză şi germană, mai întâi acasă, apoi la Iaşi, la pensionul lui Victor Cuenim, apoi Matei urmează Academia Mihăileană, unde era profesor Gheorghe Asachi.

În această perioadă joacă în vodeviluri şi scenete comice în versuri, iar pe 10 aprilie 1834 debutează pe scenă, la Teatrul Franţuzesc, la evenimentul organizat în onoarea generalului Kiseleff, care urma să părasească Ţările Române.

În 1840, părinții l-au trimis pe tânăr la Paris pentru a face studii de economie politică şi inginerie, dar el, în paralel, joacă roluri episodice la Teatrul Bobino și ia lecţii particulare de actorie de la actorii Frédérick Lemaitre și Hugues Bouffe. Tânărul revine în ţară în anul 1845, însă fără diploma de inginer, iar familia sa este dezamăgită, mai ales când Matei îi anunță ferm pe părinți că renunță la orice carieră pentru a se dedica actoriei.
În aprilie 1846 Matei Millo a fost numit la conducerea teatrului din Iaşi, unde a înfiinţat o “Şcoală declamatorie” pentru instruirea tinerilor actori, iar un an mai târziu, pe 1 martie 1847 debutează ca actor profesionist la Teatrul de la Copou, unde joacă, în limba franceză, comedia “Cei ce se aseamănă se adună”.

Pe 19 octombrie 1847, familia sa pune la cale o mascaradă pentru a-l determina să renunţe la “patima jocului pe scenă”. Părinții trimit un grup de servitori la teatru, la reprezentaţia piesei “Mulatrul” de Saint Pierre, iar când Millo apare pe scenă acești spectatori improvizați fac un scandal teribil, huiduie și bat din picioare, iar organizatorii decid să suspende spectacolul.

În acel moment, Matei s-a îndârjit și mai tare în ambiția lui, acesta fiind momentul în care rosteşte cuvintele devenite celebre: “Cinul boieresc (poziția socială) nu-mi face nici rece, nici cald, şi, de mă ţin de sfatul rudelor, am să rămân boierul Millo, om comun ca toţi ceilalţi Milleşti. Ca artist însă e altă vorbă, mă vor batjocori ai mei, dar cred că am să mor un cineva”.

În mai 1851 tânărul a participat la primul său turneu, jucând la Bucureşti în piesa “Baba Hârca”, scrisă de el în 1848, și devine primul actor român care joacă travestit în această primă operetă românească și are un triumf formidabil.
Un an mai târziu se angajează la Bucureşti la Teatrul cel Mare şi la Catedra de mimică şi declamaţie a Conservatorului. Fotograful Carol Popp de Szathmáry l-a fotografiat pe marele actor în anii 1860 în diverse roluri interpretate pe scena Teatrului Mare. În anul 1871 Matei Millo înființează Trupa artiştilor asociaţi și în 1874 joacă în “Chiriţa la expoziţia de la Viena”.
În ultimii ani de viaţă, slăbit şi bolnav, face scurte călătorii în străinătate, la Napoli, în 1891 şi la Nisa, în 1895 şi 1896.

Marele actor a murit la București pe 9 septembrie 1896, la vârsta de 83 de ani.

 

Alte articole

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *