Medicul Ginel Plăcințeanu, ucis la ordinul lui Gheorghiu Dej

Ginel Plăcințeanu s-a născut pe 3 decembrie 1924 și a fost fiul profesorului universitar Gheorghe Plăcințeanu și al Clemansei Barberis, compozitoare, cântăreață, violonistă și profesoară universitară de canto. Băiatul a urmat școala primară la Bârlad și Iași, iar în 1943 s-a înscris la Facultatea de Medicină din Iași.

După absolvirea facultății, în 1949, Gheorghe Plăcințeanu a fost pentru scurt timp medic la dispensarul fabricii „Muncitorul” din localitatea Cristian, apoi a fost transferat ca medic secundar la Secția de Ortopedie a Spitalului nr. 7 din Brașov. Doctorul s-a transferat la București în 1951, la Spitalul Colentina, iar din noiembrie 1958, timp de o lună, a fost cercetător principal la Clinica de Ortopedie a Spitalului Brâncovenesc, apoi șef de secție la același spital.

Întâmplator, în 1948, Gheorghe Plăcințeanu a cunoscut-o pe Tanți Gheorghiu, fiica lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, care era căsătorită cu Cezar Grigoriu, membru al celebrului Trio Grigoriu.

Doctorul Plăcințeanu a intrat în anturajul familiei și a fost invitat la diverse petreceri unde a cunoscut-o pe Lica Gheorghiu, sora lui Tanți, care era actriță de teatru și film, promovată de regizorii epocii mai ales datorită apartenenței la familia liderului Partidului Comunist. Lica era căsătorită în acel moment cu juristul Marcel Popescu, ministru-adjunct al Comerțului, și avea trei copii, dar a început o relație cu tânărul Plăcințeanu.

Tatăl ei, Gheorghe Gheorghiu-Dej, a cerut ca ofițerii de Securitate să-i supravegheze pe cei doi și a dat ordine procurorilor să strângă probe în scopul constituirii unui dosar penal pentru a-l condamna pe medic, considerând că aceasta e singura cale de a-i separa.

Securitatea l-a urmărit timp de câteva săptămâni și a acționat pentru constituirea a două dosare: unul pentru speculă și cel de-al doilea – pentru a susține acuzația de „uneltire contra ordinii publice”.

În august 1959, Gheorghe Plăcințeanu a fost arestat și, sub tortură, a recunoscut acuzațiile ce i s-au adus. A avut loc apoi un proces în care a fost incriminat pentru complicitate la speculă, medicul fiind învinuit că ar fi vândut 50 de perechi de ciorapi de nylon. Sentința a fost condamnarea la 5 ani de închisoare. În al doilea proces, pentru acuzația de „uneltire contra ordinii publice”, a fost implicat și unchiul său, profesorul pensionar Ion Plăcințeanu, iar doctorul Plăcințeanu a fost condamnat la încă 10 ani de temniță.

Din ordinul conducerii Ministerului de Interne, medicul a fost trimis la închisoarea de la Râmnicu Sărat. Condițiile de detenție extrem de dificile au dus îmbolnăvirea lui de tuberculoză și ulcer duodenal, dar i s-au refuzat îngrijirile medicale și, după 14 luni de arest, cel mai probabil pe 30 aprilie 1961, a murit. Decesul a fost înregistrat pe 1 mai 1961, cauza înscrisă în certificat fiind „colaps cardio-vascular”.

Sorana Coroamă, sora lui, mărturisea într-un interviu acordat Marinei Constantinescu, în 1999: “Am fost scoasă din teatru în 1959. Fratele meu, doctorul Ginel Plăcinţeanu, medic primar ortoped la Spitalul Brâncovenesc, fusese arestat pe 13 august 1959, exact în ziua când făcuse una dintre cele mai importante operaţii pe coloana vertebrală care se efectuase la noi în ţară şi, se pare, care era unicat şi în Europa.

Pe 15 august m-au scos pe mine din teatru, pe urmă pe mama, Mansi Barberis, din Uniunea Compozitorilor. Motivul: Duşmănia personală, vehementă şi criminală a lui Gheorghiu-Dej. Mai mult decât să-l ai duşman direct pe şeful statului şi al PCR, nu se putea. Noi l-am avut pe el. La noi s-a întâmplat exact ca în Evul Mediu, pe care l-am iubit atât.

Dominic Stanca, soţul meu, a spus atunci că trăim o tragedie sângeroasă, medievală. Tiranul îl ucide pe cel ce a îndrăznit să se considere om liber şi să iubească şi să trăiască liber. Nu vreau să vorbesc mai mult despre asta. Fratele meu a fost omorât, ucis, subliniez, la 36 de ani, în închisoarea teribilă de la Râmnicu-Sarat, la un an şi câteva luni după arestare”.

În 1968, cazul Plăcințeanu a fost analizat de o comisie de reabilitare, iar concluzia raportului a fost că doctorul nu avea intenții dușmănoase legate de familia lui Gheorghiu-Dej.

După câțiva ani, Lica Gheorghiu a divorțat de Marcel Popescu și s-a recăsătorit cu Gheorghe Rădoi, directorul general al uzinei „Steagul Roșu” din Brașov, dar s-a separat și de acesta, iar după moartea tatălui ei, în martie 1965, a intrat într-un con de umbră. Vasilica (Lica) Gheorghiu a murit în 1987, la Budapesta, la vârsta de 59 de ani,

foto: memorialulramnicusarat.ro