Eliza Gladys “Millvina” Dean s-a născut pe 2 februarie 1912 în Branscombe, Anglia, și a fost fiica lui Bertram Frank Dean și a Georgettei Eva Light. Părinții au decis să părăsească Regatul Unit și să emigreze în Statele Unite, plănuind să se stabilească în Kansas, unde tatăl ei avea rude. După cum s-a aflat mai târziu, familia nu ar fi trebuit să fie la bordul Titanicului, dar, din cauza unei greve a marinarilor vasului cu care trebuia să călătorească, a fost transferată și îmbarcată la clasa a treia, din portul Southampton.
Millvina avea doar două luni când a ajuns pe navă. În noaptea fatală de 14 aprilie 1912, tatăl ei a simțit coliziunea cu aisbergul, a ieșit să vadă ce se întâmplă și s-a întors în cabină spunându-i soției să îmbrace copiii, pe Millvina și pe fratele ei mai mare, și să urce pe punte.
Copila, mama și fratele au fost repartizați în barca de salvare numărul 10 și au fost evacuați de pe vas, dar tatăl ei nu a supraviețuit, iar corpul său, dacă a fost recuperat, nu a fost niciodată identificat. Ca multe dintre văduvele ale căror soți au murit în naufragiul Titanicului, Etta a renunțat la orice intenție de a rămâne în Statele Unite după ce a fost clar că Bertram Frank Dean nu supraviețuise naufragiului. Millvina a povestit mai târziu că a aflat de la mama ei ce s-a întâmplat după dezastru: “Am stat într-un spital două sau trei săptămâni ca mama să-și revină puțin și apoi ne-am întors în Anglia. Nu aveam nimic, nu aveam haine, nu aveam bani și, desigur, mama era distrusă de durere și nu voia decât să ajungă acasă”.
White Star Line le-a oferit Ettei și copiilor ei posibilitatea să se întoarcă în Anglia la bordul RMS Adriatic. În drum spre țară, în timp ce se afla pe navă, Millvina Dean a fost mascota călătoriei, toate femeile de pe vas își doreau să o țină în brațe și să o răsfețe, așa că ofițerul comandant a decis că pasagerele nu o pot ține pe fetiță mai mult de zece minute fiecare.
Copila a făcut studii în Anglia și a devenit funcționar public, nu s-a căsătorit niciodată și nu a avut copii. De-a lungul anilor, a participat la numeroase conferințe, expoziții, a filmat pentru diverse documentare, a dat interviuri la radio și televiziune. În 1997, Millvina a ajuns pentru prima dată în America, împreună cu mai mulți membri ai Titanic Historical Society, la bordul navei Regina Elisabeta a II-ea. După câteva zile petrecute la New York, a călătorit în Kansas City pentru a vizita casa pe care o deținuse unchiul ei și unde ar fi trebuit să se stabilească familia sa. În 1998, a călătorit din nou în Statele Unite pentru a participa la o conferință despre scufundarea Titanicului, iar în 1999 a mers la Montreal.
Millvina Dean a refuzat categoric să vadă filmul artistic “Titanic” din 1997 produs de James Cameron, pentru că și-a amintit că a avut coșmaruri îngrozitoare după ce văzuse “A Night to Remember”, în 1958, și nu a vrut să și-l imagineze pe tatăl ei ca fiind unul dintre pasageri rămași pentru totdeauna pe vas. În decembrie 2007, a criticat dur programul de televiziune “Doctor Who” al BBC pentru includerea unui episod cu o navă stelară de croazieră numită Titanic, spunând: “Titanicul a fost o tragedie care a sfâșiat atât de multe familii. Mi-am pierdut tatăl și el zace pe epavă. Cred că este lipsit de respect să faci divertisment dintr-o astfel de tragedie”.
În aprilie 2008, doamna Dean acceptase invitația de a vorbi la un eveniment care comemora 96 de ani de la scufundarea Titanicului, dar starea ei de sănătate a forțat-o să anuleze participarea.
După câteva luni, în decembrie 2008, ajunsă la vârsta de 96 de ani, Millvina Dean a fost nevoită să vândă mai multe dintre bunurile familiei pentru a-și plăti îngrijirea medicală după ce căzuse și își fracturase șoldul. Printre acestea s-au numărat o scrisoare pe care Titanic Relief Fund i-o trimisese mamei ei și valiza cu care rămăsese familia după naufragiu. Din vânzarea obiectelor a strâns aproximativ 32.000 de lire sterline.
Millvina Dean a murit de pneumonie în dimineața zilei de 31 mai 2009, la vârsta de 97 de ani, într-un azil din Ashurst, Hampshire. Femeia a fost incinerată, iar cenușa ei a fost împrăștiată de pe docurile din Southampton, locul de unde Titanicul pornise la drum cu 97 de ani în urmă.
