Moartea controversată a Prințului Ilia Chavchavadze, “Tatăl Națiunii” georgiene. Există suspiciunea că Stalin a fost implicat în crimă (galerie foto)

Prințul Ilia Chavchavadze s-a născut pe 8 noiembrie 1837 în Kvareli, un sat din Georgia care era parte a Imperiului Rus la acel moment, în nobila familie Chavchavadze căreia în 1726 regele Constantin al II-lea i-a acordat rangul „tavadi” în semn de recunoaștere a cavalerismului și vitejiei lor față de națiune, părinții săi fiind Grigol Chavchavadze și Mariam Beburishvili.

Băiatul a fost educat de diaconul satului înainte de a pleca la Tbilisi, unde a urmat prestigioasa Academie pentru Nobilime începând cu anul 1848. Mama lui Ilia, Mariam, murise pe 4 mai 1848, când Ilia avea zece ani, iar tatăl său i-a cerut surorii sale, Makrine, să-l ajute la creșterea copiilor, astfel că mătușa a avut un impact semnificativ asupra vieții tânărului și a fraților săi, iar după 1852, când Grigol a murit, a rămas singura care s-a ocupat de copii.

 

Ilia a suferit o altă lovitură devastatoare atunci când fratele său, Constantin, a fost ucis în timpul raidului Dagestani asupra regiunii natale, Kakheti.

După absolvirea academiei, Ilia a decis să-și continue studiile la Universitatea din Sankt Petersburg, timp în care a citit despre evenimentele din Italia și lupta lui Giuseppe Garibaldi, pe care l-a admirat timp de mulți ani. În timp ce se afla la Sankt Petersburg, tânărul s-a îmbolnăvit grav din cauza climei aspre din oraș și s-a întors în Georgia timp de câteva luni, în 1859.

După scurt timp prințul a intrat în politică, iar principalele sale direcții s-au bazat pe naționalismul georgian, devenind un adept al mișcării de rezistență față de politica imperială de rusificare forțată, insistând pentru revigorarea independenței Bisericii Ortodoxe Georgiene și chiar pentru independența politică a Georgiei.

Pe măsură ce numărul susținătorilor ideilor sale s-a mărit, a crescut și numărul dușmanilor lui care erau parte a facțiunilor bolșevice și menșevice ale Partidului Social Democrat al Muncii din Rusia.

Potrivit istoricului Simon Sebag Montefiore, Prințul Chavchavadze a fost pentru scurt timp mentor literar al tânărului Iosif Stalin, care era pe atunci seminarist ortodox la Tbilisi.

După ce a fost ales membru al Camerei Superioare în prima Dumă rusă și a locuit la Sankt Petersburg, Ilia a decis să se întoarcă în Georgia în 1907. Pe 28 august, în timp ce călătorea spre casă cu soția sa, Olga, prințul fost prins într-o ambuscadă și ucis de un grup de șase asasini în micul sat Tsitsamuri, aflat lângă Mtskheta.

Asasinarea lui a fost văzută ca o tragedie națională și a îndoliat întreaga societate georgiană. Deși guvernul sovietic a acuzat mai târziu Ohrana, poliția secretă țaristă, că ar fi ordonat asasinarea sa, la acea vreme cea mai răspândită suspiciune a a fost că uciderea prințului a fost pusă la cale de facțiunea bolșevică a Partidului Social Democrat al Muncii din Rusia.

 

Montefiore a vorbit chiar despre posibilitatea ca asasinarea lui Ilia să fi fost un exemplu rar de cooperare între facțiunile bolșevice și menșevice ale PSD, iar Iosif Stalin ar fi fost cel puțin tangențial implicat în asasinarea fostului său mentor literar, deși nu există dovezi că el ar fi ordonat crima.

După moartea lui Chavchavadze, social-democrații georgieni, în special menșevicii, au început să câștige un sprijin semnificativ în rândul poporului georgian și au proclamat independența Georgiei pe 26 mai 1919, însă trei ani mai târziu țara a fost invadată de armata sovietică și anexată la URSS.

În 1987, prințul Ilia Chavchavadze a fost canonizat oficial de Biserica Ortodoxă și Apostolică Georgiană ca “Sfântul Ilia cel Drept”, iar doi ani mai târziu, în 1989, în timpul protestelor antisovietice de la Tbilisi, poeziile, romanele și credințele sale politice au devenit un simbol al luptei georgiene pentru independență.

 

Galerie foto:

 

 

Alte articole

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *