HomeOameni care au intrat în istorieAsasini și criminaliMoartea dramatică a Prințesei de Lamballe, confidenta Mariei Antoaneta

Moartea dramatică a Prințesei de Lamballe, confidenta Mariei Antoaneta

DS TW

Marie Thérèse Louise de Savoia, prințesă de Lamballe, s-a născut pe 8 septembrie 1749 la Torino, fiind fiica lui Louis Victor, Prinț de Carignano, și a Christinei de Hesse-Rheinfels-Rotenburg. Tânăra s-a căsătorit pe 31 ianuarie 1767 prin procură cu Louis Alexandre de Bourbon-Penthièvre, Prinț de Lamballe, nepotul lui Ludovic al XIV-lea, căsătoria fiind aranjată pentru că regele Franței sugerase că acest mariaj poate consolida o alianță între Casa de Savoia și Casa Regală a Franței.

Nunta prin procură a fost urmată de o ceremonie de așternut, obicei care prevedea ca tinerii să se așeze în patul conjugal în prezența a numeroși martori, reprezentanți ai familiei și invitați, care urmau fie să asiste la consumarea căsătoriei, fie să valideze simbolic momentul, plecând înainte de actul sexual dintre soți.

Mariajul a fost urmat de un banchet care a avut loc la curtea regală din Torino, apoi mireasa a traversat Podul Beauvoisin dintre Savoia și Franța, și-a părăsit însoțitorii italieni și a fost întâmpinată de noua ei suită franceză, care a escortat-o la Chateau de Nangis.

Tânăra a fost introdusă la curtea regală de la Versailles de către contesa de La Marche și a făcut o impresie foarte bună încă de la început, iar relația cuplului a fost inițial descris ca fiind foarte fericită, însă, după doar câteva luni, Louis Alexandre a înșelat-o și aventurile lui au afectat-o mult pe Marie Thérèse, care a fost consolată cu blândețe de socrul ei, de care a devenit apropiată.

În 1768, la vârsta de nouăsprezece ani, tânăra a rămas văduvă după ce prințul a murit de o boală venerică, dar a moștenit averea lui fabuloasă, devenind foarte bogată. Socrul ei a convins-o să renunțe la dorința de a deveni călugăriță și a sfătuit-o să rămână alături de el, tratând-o ca pe fiica sa, s-a alăturat proiectelor caritabile pe care acesta le desfășura pe domeniul de la Rambouillet, activitate care lui i-a adus supranumele de “Regele Săracilor”, iar ei i s-a spus “Îngerul de la Penthiévre”.

Când mergea la Paris, prințesa de Lamballe locuia la Hôtel de Toulouse, iar în 1769, după căsătoria cumnatei ei, Mademoiselle de Penthièvre, moștenitoarea celei mai mari averi din Franța la acel moment, cu tânărul Philippe d’Orléans, duce de Chartres, a căpătat un rol important la curtea regală. Un an mai târziu, la sosirea viitoarei regine Maria Antoaneta în Franța, madame de Lamballe i-a fost prezentată acesteia împreună cu ducii și ducesele de Orléans, Chartres, Bourbon și ceilalți “prinți de sânge”. Cam în această perioadă a început să participe mai des la evenimentele de la palatul regal, mergând la balurile organizate de Madame de Noailles pentru Maria Antoaneta și astfel cele două au devenit foarte apropiate.

După ascensiunea la tron a regelui Ludovic al XVI-lea, regina Maria Antoaneta a numit-o pe Marie Thérèse “Superintendent al Casei Reginei”, cel mai înalt rang posibil pentru o doamnă de onoare la Versailles. Această desemnare a fost însă controversată pentru că postul fusese vacant timp de peste treizeci de ani, deoarece era costisitor, considerat inutil și dădea mult prea multă putere și influență deținătoarei sale. Prințesa de Lamballe, deși avea un rang suficient pentru a fi numită în funcție, era considerată prea tânără, ceea ce le-ar fi putut ofensa pe doamnele plasate sub ea, dar regina a insistat că este o recompensă dreaptă pentru prietena ei.

În timpul primului an de domnie, Maria Antoaneta i-a spus lui Ludovic al XVI-lea că prietenia Prințesei de Lamballe este farmecul vieții sale și a descris-o pe favorita ei ca fiind mândră, sensibilă, loială și cu o frumusețe delicată. Primea un salariu de 50.000 de coroane pe an, și, când i s-a cerut să renunțe la această sumă, a refuzat, moment în care i s-a reproșat că este lacomă.

În 1775, prințesa a fost înlocuită treptat în poziția ei de favorită a reginei de Yolande de Polastron, ducesă de Polignac, dar și-a păstrat funcția de superintendentă la curte și a continuat să-și îndeplinească atribuțiile, găzduind baluri în numele reginei, prezentându-i debutantele și participând la ceremoniile regale.

Prințesa de Lamballe avea de mult timp o stare de sănătate fragilă, care s-a deteriorat atât de mult la mijlocul anilor 1780 încât la un moment dat nu și-a mai putut îndeplini atribuțiile. Și-a petrecut vara anului 1787 în Anglia, sfătuită de medici să meargă la băile din orașul Bath pentru o cură, dar această călătorie a fost mediatizată la Paris ca fiind o misiune diplomatică secretă în numele reginei.

După vizita în Anglia, starea de sănătate a prințesei s-a îmbunătățit considerabil și a putut participa din nou la evenimentele de la curte, iar regina i-a acordat și mai multă afecțiune, apreciind loialitatea ei. Cu toate acestea, în propaganda antimonarhistă a timpului, onesta Lamballe a a fost portretizată în pamflete pornografice, sugerându-se că ar avea relații sexuale cu regina.

În timpul Revoluției Franceze, prințesa se afla într-o vizită în Elveția cu contesa de Lâge, iar când s-a întors acasă în septembrie, a rămas o vreme cu socrul ei la țară pentru a-l îngriji, astfel că nu a fost prezentă la curte în timpul Marșului Femeilor de la Versailles. Pe 7 octombrie a fost informată despre evenimentele de la Paris și s-a alăturat imediat familiei regale la Palatul Tuileries, unde ritualurile curții au fost restabilite. A însoțit-o pe Maria Antoaneta la St. Cloud în vara anului 1790, și a participat, de asemenea, la Fête de la Fédération la Champ de Mars din Paris în iulie. Apoi a plecat din Franța la Dover, în Anglia, și a făcut un turneu care a cuprins vizite la Bruxelles, Aix-la-Chapelle, Spa și Bath, unde prințesa și-a scris testamentul, pentru că era convinsă că va fi omorâtă când se va întoarce la Paris.

Marie Thérèse era la Tuileries în timpul demonstrației din 20 iunie 1792 și se afla în compania reginei când o gloată de protestatari a intrat în palat. Speriată, Maria Antoaneta a strigat imediat că locul ei este lângă rege, dar Madame de Lamballe i-a răspuns ferm: “Nu, nu, doamnă, locul tău este alături de copiii tăi!”, după care a tras o masă în fața ei pentru a o proteja de mulțime.

Prințesa de Lamballe, Prințesa de Tarente, Madame de Tourzel, Ducesa de Maillé, Doamna de Laroche-Aymon, Marie Angélique de Mackau, Renée Suzanne de Soucy, Doamna de Ginestous și alți câțiva nobili au stat alături de regină în timp ce mulțimea care trecea pe lângă apartamentul acesteia îi striga insulte.

Prințesa și-a continuat serviciul în slujba reginei până la atacul asupra palatului din 10 august 1792. În această perioadă s-a îmbolnăvit și s-a retras la mănăstirea Feuillant și, deși Maria Antoaneta i-a cerut să nu se întoarcă, a ales totuși să revină imediat ce s-a simțit mai bine. Pe 19 august, ea, Louise-Élisabeth de Croÿ de Tourzel și fiica acesteia, Pauline de Tourzel, au fost separate de familia regală și transferate în închisoarea La Force, împărțind toate trei aceeași celulă.

În timpul masacrelor din septembrie, aproape toate închisorile în care se aflau apropiații familiei regale au fost atacate de protestatari, iar prizonierii au fost trimiși în fața tribunalelor populare, care i-au judecat și executat sumar, inclusiv pe femei și pe copii. Personalul închisorii în care se aflau cele trei doamne de onoare a fost foarte impresionat de violența scenelor care se petreceau sub ochii lor, astfel că le-a permis multor prizonieri să evadeze, în special femeilor. Din aproximativ două sute de femei, doar două au fost în cele din urmă ucise în închisoare. Pauline de Tourzel a fost eliberată, dar mama ei, Louise-Élisabeth de Croÿ de Tourzel, și Prințesa de Lamballe erau prea cunoscute pentru a fi făcute dispărute.

Pe 3 septembrie, Madame de Lamballe și Madame de Tourzel au fost duse într-o curte interioară împreună cu alți prizonieri care își așteptau judecata. În fața unui tribunal reunit în grabă, li s-a cerut “să depună un jurământ de iubire pentru libertate și egalitate și să jure că îi urăsc pe rege, regină și monarhia”. Prințesa a fost de acord să jure în numele libertății, dar a refuzat să denunțe familia regală. În acest moment, procesul s-a încheiat cu cuvintele: “Luați-o pe doamna de Lamballe!” și femeia a fost dusă imediat în stradă, fiind dată pe mâinile unui grup de bărbați care au ucis-o în câteva minute.

Există mai multe versiuni ale modului execuției. Unele variante susțin că a fost violată, iar sânii i-au fost tăiați. Cu toate acestea, nimic nu indică faptul că a fost expusă la mutilări sau atrocități sexuale, așa cum s-a susținut în poveștile senzaționaliste iscate din jurul morții sale. Unul dintre criminali, care a fost judecat câțiva ani mai târziu, a descris-o ca fiind “o domnișoară îmbrăcată în alb” și a povestit că a fost lovită la cap, iar în acel moment din coafura ei a căzut o scrisoare de la Maria Antoaneta pe care o ascunsese în păr, după care a fost înjunghiată foarte repede de mulțime.

Soarta rămășițelor ei a fost, de asemenea, subiectul multor povești contradictorii. Se pare că după moarte corpul prințesei ar fi fost dezbrăcat, eviscerat și decapitat, apoi capul ar fi fost atașat unei știuci cu care oamenii au defilat pe străzi țipând “La Lamballe! La Lamballe!’, chiar prin dreptul ferestrei Mariei Antoaneta, care a leșinat când a auzit ce oroare i s-a întâmplat prietenei sale. Mulțimea a încercat chiar să intre peste regina pentru a-i înfățișa capul fostei ei confidente, dar a fost oprită de ofițerii care o păzeau. Alte surse spun că capul a fost dus la o cafenea din apropiere și a fost așezat în fața clienților, cărora li s-a cerut să bea în cinstea morții sale.

Alte mărturii spun că trupul decapitat și capul au fost duse de mulțime la Palais Royal, unde Ducele de Orléans și iubita sa, Marguerite Françoise de Buffon, erau la cină. Ducele de Orléans ar fi comentat: “Oh, este capul lui Lamballe: Îl cunosc după părul lung. Să ne așezăm la cină!”  În cele din urmă, un agent, Pointel, a luat capul prințesei și l-a îngropat în cimitirul de lângă Spitalul Quinze Vingts, dar trupul ei nu a mai fost găsit niciodată.

DS TW
No comments

leave a comment