Moartea Gabriellei d’Estrées, metresa oficială a regelui Henric al IV-lea, femeia pentru care s-au organizat funeralii de regină

Gabrielle d’Estrées, ducesă de Beaufort și Verneuil, marchiză de Monceaux s-a născut în 1571 la Castelul de la Bourdaisière în Montlouis-sur-Loire și a devenit metresa regelui Henric la vârsta de douăzeci de ani, în 1591.

Deși regele era căsătorit cu Margareta de Valois, iar ea făcuse un mariaj cu Nicolas d’Amerval, Henric și Gabrielle erau foarte afectuoși unul cu celălalt în public. Ducesa l-a însoțit pe Henric în timpul campaniilor militare și, chiar și atunci când era însărcinată, ea insista să locuiască în cortul lui, asigurându-se că hainele regelui erau curate și că mânca bine după bătălii. Pentru că era o femeie inteligentă și pratică, Henric îi încredința secretele și îi asculta sfaturile.

Născută catolică, Gabrielle a realizat că cea mai bună modalitate de a încheia războaiele religioase era ca Henric însuși să devină catolic. Insistența ei a avut success, astfel că, pe 25 iulie 1593, Henric a renunțat la protestantism, iar acest lucru a permis ca el să fie încoronat ca rege al Franței pe 27 februarie 1594.

Ca recompensă, Henric a aranjat ca mariajul Gabriellei cu d’ Amerval să fie anulat și i-a oferit titlul de marchiză de Monceaux și cel de metresă oficială a regelui Franței.

În anii care au urmat, marchiza a devenit cel mai bun diplomat a lui Henric. În martie 1596, Henric le-a dăruit Gabriellei și surorii ei, Catherina, un set de chei de aur prin care le oferea practic locuri în consiliul său. Acest cadou a încântat-o atât de mult pe Gabrielle încât a purtat cheile legate de un lănțișor la gât.

Timp de șapte ani ea a avut rolul de soție, i-a dăruit lui Henric trei copii, iar el i-a acordat titlul de ducesă de Beaufort în 1597.

La scurt timp, în 1598, Henric a semnat Edictul de la Nantes, prin care asigura libertatea religiei protestante hughenote în Franța. Când Papa Clement al VIII-lea a anulat căsătoria lui Henric cu Margareta de Valois oferindu-i posibilitatea să se recăsătorească, în martie 1599, Henric i-a oferit metresei sale inelul său de încoronare. Gabrielle, sigură că nunta va avea loc curând, a declarat “Numai Dumnezeu sau moartea regelui ar putea pune capăt norocului meu”.

Însă, câteva zile mai târziu, la începutul lunii aprilie, Gabrielle, care era însărcinată din nou, a suferit un atac de eclampsie și a pierdut copilul. Aflând vești despre starea ei de sănătate, regele, care se afla la Castelul Fontainebleau, a plecat de urgență spre ea. A doua zi, pe 10 aprilie 1599, Gabrielle a murit la Paris. Henric nu a mai apucat să o vadă în viață și a fost extrem de îndurerat, mai ales pentru că apăruseră zvonuri că iubita sa fusese otrăvită. A purtat doliu negru, lucru pe care nici un monarh francez nu-l mai făcuse până atunci, și i-a organizat o ceremonie funerară ca pentru o regină. Sicriul ei a fost dus la biserica Saint-Germain-l’Auxerrois din Paris pentru slujba funerară, apoi a fost înmormântată la mănăstirea cisterciană Notre-Dame-La-Royale.

În același an, Henric s-a logodit cu Maria de Medici, una dintre cele mai bogate femei din Europa, iar din această căsătorie au rezultat șase copii: viitorul rege Ludovic al XIII-lea, Isabella Elisabeta, Cristina Marie, Nicolas Henri, Gaston și Henriete Marie.

Mariajul Mariei de Medici cu Henric nu a fost unul reușit, pentru că regina avea în permanență altercații cu noua metresă a soțului ei, Catherine Henriette de Balzac d’Entragues, căruia Henric îi promisese că o va lua de soție după ioartea Gabrielleu d’Estrées.

În timpul vieții soțului ei, Maria a avut un rol modest la curte, dar, la câteva ore după asasinarea regelui Henric, în 1610, a fost confirmată regentă de către Parlamentul din Paris și prima sa decizie a fost să o alunge de la curte pe metresa Catherine Henriette de Balzac d’Entragues.

Alte articole

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *