Moartea marelui actor Constantin Tănase. Fondatorul Cărăbușului, răpus de blocaj renal, după administrarea a 20 de aspirine pe zi

Actorul Constantin Tănase s-a născut într-o familie modestă, pe 5 iulie 1880, la Vaslui, tatăl său, Ion Tănase, fiind laborant de farmacie. În școală a fost un elev mediocru, cele mai mari note le avea la muzică și sport. În copilărie și adolescență Tănase mergea frecvent la Grădina “Pîrjoala” din Vaslui, unde se jucau piese populare, iar trupele de actori care veneau în turnee l-au inspirat în crearea unui grup de teatru împreună cu prietenii de aceeași vârstă.

Primul său angajament a fost în trupa de limbă idiș condusă de Mordechai Segalescu care avea nevoie de un actor pentru un spectacol in Vaslui și a fost ales tânărul Tănase, nelipsit de la repetiții.

 

 

În 1896 a terminat gimnaziul și s-a înscris la liceul militar din Iași, dar a fost respins la examenul medical, astfel că va frecventa, o scurtă perioadă de timp, Liceul Nicolae Bălcescu din Brăila, la care este nevoit să renunțe după câteva săptămâni din lipsă de bani.

În oraș Constantin Tănase s-a împrietenit cu învățătorul și scriitorul Ion Adam, care i-a oferit temporar tânărului de 18 ani catedra sa din Cursești, Rahova, iar el și-a dezvoltat propriul stil de predare, aducând muzica și gimnastica pe primul loc în programă, reușind să atragă noi elevi către școală, dar cariera didactică nu a avut o durată prea mare.

Pe 14 octombrie 1899 se înrolează voluntar la Regimentul 1 Geniu din București și, după efectuarea stagiului militar, se înscrie la cursurile Conservatorului de Artă Dramatică, pe care l-a absolvit în 1905, iar în același an se va căsători cu actrița Iosefina Reitman. De atunci începe să lucreze pentru mai multe teatre, primind roluri nesemnificative la Teatrul Naţional sau în diverse trupe particulare care purtau numele celor care le înfiinţaseră: Compania Grigoriu, Nicu Poenaru, N. Niculescu Buzău.

 

 

În 1917, Constantin Tănase divorțează și se recăsătorește cu Virginia Niculescu, iar în 1919 pune bazele trupei de teatru Cărăbuș în București, cu care va face numeroase turnee prin țară, dar și în străinătate, în Turcia și în Franța.

Constantin Tănase a murit în București, pe 29 august 1945. În epocă au existat zvonuri conform cărora actorul ar fi fost ucis din ordinul Armatei Roșii, din cauza versurilor ironice la adresa soldaților ruși pe care îi ironiza în cupletele sale. Nepotul său, Tănase Radu Alexandru, spune însă că moartea i-a fost cauzată de un blocaj renal în urma unui tratament cu 20 de aspirine pe zi, administrat pentru tratarea unei infecții faringiene. Marele actor a fost înmormântat pe 31 august, la Cimitirul Bellu, pe ultimul său drum fiind însoțit de mii de bucureșteni.

 

 

„În țara asta, țara pâinii

Să aibă pâine chiar și câinii

Guvernul nostru ne obligă

S-avem o zi de mămăligă

Lor ce le pasă cum e traiul

Scumpiră trenul și tramvaiul

Scumpiră tot, la cataramă

Până și pâinea și tutunul

Și când înjuri pe șleau de mama

Ei, cică, eu fac pe nebunul.”

(…)

 

Ca mai bine să ne fie,

Ne-a crescut salariul brut,

Dar trăim în sărăcie,

Și cu asta ce-am făcut?

Ia corupția amploare,

Cum nicicând nu s-a văzut,

Scoatem totul la vânzare,

Și cu asta ce-am făcut?

Pentru-a câștiga o pâine,

Mulți o iau de la-nceput,

Rătăcesc prin țări străine,

Și cu asta ce-am făcut?

Traversăm ani grei cu crize,

Leul iar a decăzut,

Cresc întruna taxe-accize,

Și cu asta ce-am făcut?

Totul este ca-nainte,

De belele n-am trecut,

Se trag sforile, se minte,

Și cu asta ce-am făcut?

Se urzesc pe-ascuns vendete,

Cum nicicând nu s-a văzut,

Țara-i plină de vedete,

Și cu asta ce-am făcut?

Pleacă-ai noștri, vin ai noștri!

E sloganul cunoscut;

Iarăși am votat ca proștii,

Și cu asta ce-am făcut?”

 

Probabil au existat mai multe versiuni ale pamfletului citat mai sus, regretatul scenarist și regizor Dan Mihăescu povestind într-un interviu că în anii ’70 a ascultat la radiodifuziune mai multe discuri care aveau conținut divers. Varianta originală, cea înregistrată de autor, o găsiți transcrisă mai jos și este mult diferită de versiunea care astăzi ni se pare tuturor atât de actuală:

 

Drumurile le-am vândut? Le-am vândut!

RMS-ul l-am vândut? L-am vândut!

Telefonul l-am vândut și pe dracu’ l-am vândut

Am vândut și-am revândut tot ce-aveam și-am mai avut!

Foarte bine, s-a făcut! Dar cu asta ce-am făcut?

Dacă trebuia făcut, absolut! Foarte bine, am făcut ce am făcut!

Eu nu sunt om priceput

Dacă grangurii-au crezut că e bine ce-au făcut

Nici nu vreau ca să discut, foarte bine, s-a făcut!

Dar cu asta ce-am făcut?

Am făcut și împrumut? L-am făcut!

Nu mai spui cum l-am făcut, da’… l-am făcut!

 

Nu știu cât de mare-o fi, câte zile ne-o hrăni

Bine, nici nu l-am văzut. Cum veni, praf l-au făcut!

Ne-am scremut cât ne-am scremut Dar cu asta ce-am făcut?

În politică știu ce-am făcut. Pe Maniu l-am văzut ce-a putut

L-am văzut pe Mironescu,

Și atunci lui Titulescu o depeșă i-a bătut.

Inimile au crescut, dar cu asta ce-am făcut?

Dar ce naiba n-am făcut? Tot ce-am vrut!

Toate, mă, le-am refăcut! Absolut!

(…)

 

Nu știu pentru care scop, la galop

Azi pe străzi la orice hop am pus stop

Ce bine-ar fi fost să fie câte-un stop la visterie!

Bine, n-am nimic de zis c-avem stop ca la Paris,

La New York sau Hollywod. Dar cu asta ce-am făcut?

Heeei, nu mai sunt junele crud ca-n trecut

Și, firește, a mai scăzut ce-am avut

Mai vreau eu să mă mai asmut, îi mai trag câte-un vermut

Dar când e la așternut, îmi zic eu în gând, tăcut

Dăduși banii pe vermut, dar cu asta ce-ai făcut?

(…)

Lefurile le-am scăzut, am redus tot ce-am putut

Am mâncat și ce n-am vrut și-am ajuns de necrezut!

Și bătut și… cu asta ce-am făcut?

Cine-a trecut prin intelect, a făcut

Până și domnul prefect a făcut

L-am luat de la Scriptură și l-am dus la Prefectură

L-am luat din altar, săracul, l-am făcut frate cu dracul

Din potcap praf am făcut. Ei, da’ cu asta ce-am făcut?

Toate-n țară merg ceasornic, vezi mata?

Numai ora de la ornic zaba va

N-am mers noi de la război suficient de înapoi

Că ăi mari, plini de glagoră, ne-a mai dat îndărăt cu-o oră

Dar, mă rog, i-am satisfăcut! Dar cu asta ce-am făcut?

Vă rog, întrebați-vă și voi un minut

Până azi, de la război, ce-am făcut?

Oi fi eu la cap bătut, dar eu văd că ne-am zbătut

Am stricat ce-am mai putut, am luat-o de la-nceput,

Iar am dres ce-am refăcut… Și nimica n-am făcut!

 

 

 

Alte articole

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *