Monstruoasa Magda Goebbels, soția diavolului. Femeia și-a ucis cu cianură cei șase copii, apoi s-a sinucis împreună cu soțul ei

Johanna Maria Magdalena Goebbels s-a născut pe 11 noiembrie 1901, la Berlin, mama ei, Auguste Behrend, fiind o menajeră necăsătorită la acea dată. Mai târziu în același an, Auguste se căsătorește cu tatăl prezumtiv al fetei, inginerul Oskar Rietschel, de care divorțează în 1904, devenind mai târziu soția comerciantului evreu Richard Friedländer. La vârsta de 5 ani, Magda este trimisă la tatăl ei în orașul Köln, iar de acolo pleacă împreună cu acesta la Bruxelles, fiind înscrisă la un internat catolic pentru fete.

Mama, împreună cu noul ei soț, se mută și ea la Bruxelles, Friedlander devenind al doilea tată pentru Magda. Întreaga familie se reîntoarce în Germania la sfârșitul anului 1914, fiind nevoiți, după invazia germană în Belgia, să părăsească țara. În același an, Auguste Behrend divorțează de evreul Friedländer care sărăcise, iar în 1919 Magda este trimisă de către tatăl ei natural la un colegiu pentru fetele din familiile înstărite la Holzhausen, lângă Goslar.

 

În 1920, în timp ce se întorcea de la scoală, Magda îl întâlnește în tren pe Günther Quandt, un bogat industriaș german în vârstă de 38 de ani, văduv și tată a doi baieți. Magda trece la protestantism și pe 4 ianuarie 1921, la doar 19 ani, devine doamna Quandt, intrând într-un mariaj în care este obligată să facă față obligațiilor sociale la cel mai înalt nivel. Pe 1 noiembrie în același an femeia naște primul ei copil, pe Harald, care avea să fie mai târziu singurul ei fiu care a supraviețuit după cel de-Al Doilea Război Mondial.

Căsnicia celor doi nu a durat prea mult, pentru că tânăra Magda se simțea nefericită și era mult timp singură, în timp ce soțul ei, Quandt, era ocupat în cea mai mare parte a timpului cu afacerile sale. Într-o încercare de consolidare a căsniciei, cei doi pleacă împreună pentru șase luni într-o vacanță în America. La New York, Magda a fost atrasă de luxul petrecerilor din înalta societate, făcând o impresie deosebită asupra lui Herbert Hoover, nepotul președintelui american. Relația dintre soți nu s-a îmbunătățit și în anul 1929 cei doi au divorțat, Günther Quandt asigurându-i Magdei în continuare un trai fără probleme materiale și rămânând prieteni.

 

 

Proaspăt divorțată, Magda a refuzat cererea în căsătorie a lui Herbert Hoover care venise special din America pentru ea. Tânăra divorțată era atrăgătoare și avea o situație financiară bună. Într-o zi, la sfatul unei prietene, Magda a mers la o întâlnire a Partidului Național Socialist, unde o impresionează teribil discursul unuia dintre vorbitori, Dr. Joseph Goebbels. Fascinată de charisma lui, Magda cumpără a doua zi cartea lui Adolf Hitler, Mein Kampf, și se alătură Partidului Național Socialist pe 1 septembrie 1930, ocazie cu care îl cunoaște mai bine pe Joseph Goebbels.

Întâlnire avea să-i fie fatală pentru că, în anii următori, va ajunge dependentă de el. S-au logodit după puțin timp, Joseph, un bărbat șchiop și mic de statură, cu o constituție firavă fiind încântat de tânăra elegantă din înalta societate care i-a acordat atenția sa. În aceeași perioadă Magda l-a întâlnit și pe Adolf Hitler și există păreri care susțin că între cei doi ar fi existat mai mult decât o prietenie platonică.

 

 

Căsătoria Magdei cu Goebbels a avut loc pe 19 decembrie 1931, Hitler fiind unul dintre martori. Cuplul a avut șase copii: Helga Susanne, Hildegard “Hilde” Traudel, Helmut Christian, Hedwig “Hedda” Johanna, Holdine “Holde” Kathrin și Heidrun “Heide” Elisabeth.

Pentru că Hitler nu era căsătorit, Magda, cea mai importantă femeie din anturajul lui, a câștigat titlul de “prima doamnă a celui de-Al Treilea Reich”. Familia Goebbels era prezentată publicului ca un model ce trebuia urmat, femeia fiind imaginea soției și a mamei germane perfecte. Tânăra era fascinată de Hitler și încântată de atenția pe care acesta i-o acorda, iar succesul i-a asigurat ascensiunea fără precedent în cercurile înalte ale Partidului Nazist. Casa familiei Goebbels a devenit în curând unul dintre locurile de întâlnire pentru fidelii lui Hitler, mai ales după ce, în 1933, Goebbels este numit ministru al propagandei.

 

 

 

Căsătoria soților Goebbels a fost fericită pentru doar câțiva ani. Încă din 1934, Joseph Goebbels începuse să se întâlnească cu alte femei, Magda tolerându-i la început infidelitățile. Cea mai cunoscută dintre aventurile lui a fost cu tânăra actriță cehă Lída Baarová și era pe punctul de a renunța la familie și la funcția sa, iar Magda are o întrevedere cu Hitler în care îi cere acestuia permisiunea de a divorța. Führer-ul, supărat pe comportamentul imoral al lui Goebbels, îi ordonă acestuia să încheie aventura cu actrița, Lída este trimisă în Cehoslovacia, iar filmele ei sunt interzise în Germania. Soții semnează un “contract de reconciliere”, iar în 1940 se naște ultimul dintre cei șase copii ai lor.

În acei ani Magda și Joseph Goebbels au câștigat numeroase beneficii și o poziție socială importantă ca urmare a prieteniei cu Hitler. În casa lor din Berlin au avut loc recepții pentru conducători de state și personalități ale vieții culturale, iar cei doi au rămas loiali Führer-ului pe tot parcursul vieții lor, fiind printre cei mai înfocați susținători ai ideologiei naziste.

 

Totuși, după ce războiul a început să ia o întorsătură nefavorabilă pentru Germania, Magda a început să-și exprime în particular unele îndoieli asupra victoriei finale a naziștilor. Pe 9 noiembrie 1942, în timp ce asculta împreună cu câțiva prieteni la radio discursul lui Hitler, Magda a închis aparatul spunând: “Dumnezeule, ce adunătură de prostii!”, iar în 1944 s-a plâns apropiaților că Hitler și-ar fi pierdut judecata, ajungând să-i creadă numai pe cei care îi spuneau ce voia el să audă.

Lipsită total de empatie, Magda considera mila o slăbiciune și plânsul inadmisibil. De altfel, tragicele persecuții și politici de exterminare a evreilor o lăsau rece, acceptându-le cu indiferență. Chiar fostul ei tată vitreg, Friedländer, care era evreu, a fost deportat, fiind cel mai probabil ucis în lagărele de concentrare naziste, iar ea a refuzat să intervină pentru a-l salva de la moarte.

 

Totuși, spre sfârșitul războiului Magda a început să sufere de depresii severe, fiind diagnosticată cu o afecțiune psihică.

La sfârșitul lui aprilie 1945, când trupele Armatei Roșii se aflau deja la marginea Berlinului, familia Goebbels s-a mutat împreună cu toți cei șase copii în buncărul de sub Cancelaria Reichului. În după-amiaza zilei de 30 aprilie, când trupele rusești se apropiau de centrul orașului, Hitler și proaspăta lui mireasă, Eva Braun, s-au sinucis. Câțiva martori au susținut că Magda, afectată de decizia lui Hitler de a-și pune capăt zilelor, a încercat fără succes în ultimul moment să-l facă să se răzgândească.

 

După moartea lui Hitler, în contextul apropierii trupelor rusești, identificarea buncărului devenise doar o chestiune de timp, iar cei ascunși realizează că aveau puține alternative. Magda Goebbels considera că nu poate să trăiască în afara regimului. Femeia i-a scris o scrisoare de rămas bun fiului său cel mare, Harald, aflat într-un lagăr de prizonieri din Africa de Nord: “Fiul meu iubit! Acum suntem în Führerbunker deja de șase zile – tati, cei șase frați mici și cu mine. Am rămas aici împotriva voinței lui tati și chiar duminica trecută Führerul a vrut să mă ajute să ies. Mă cunoști, avem același sânge. Ideea noastră glorioasă este distrusă și, odată cu ea, tot ce este frumos și minunat în viața mea. Lumea care vine după Führer nu mai merită să trăiască și, prin urmare, am luat copiii cu mine pentru că sunt prea buni pentru viața care va urma și un Dumnezeu milostiv mă va înțelege când le voi da mântuirea (…) Fie ca Dumnezeu să mă ajute să am puterea de a îndeplini ultima și cea mai grea misiune. Mai avem un singur scop: loialitatea față de Führer chiar și în moarte. Harald, fiul meu drag, vreau să-ți ofer sfatul pe care l-am învățat în viață: fii loial! Loial față de tine, loial față de oameni și loial față de țara ta! Fii mândru de noi și încearcă să ne păstrezi în amintirea ta dragă!”

Joseph Goebbels a decis să urmeze exemplul lui Hitler și să se sinucidă împreună cu întreaga sa familie. În testamentul pe care i l-a dictat secretarei sale, Traudl Junge, acesta scrie că decizia lui de a nu părăsi Berlinul a fost susținută de soția sa și de copii, aceștia fiind de acord să moară împreună în buncăr, iar după câteva ore a adăugat că cei mici ar fi acceptat ideea morții dacă ar fi fost suficienți de mari.

 

A doua zi, pe 1 mai 1945, cei șase copii ai familiei Goebbels au fost drogați cu morfină și apoi uciși cu capsule de cianură sparte în gură. Unii supraviețuitori ai buncărului au susținut mai târziu că doctorul SS Ludwig Stumpfegger a fost cel care le-a administrat cianura copiilor, dar cum nu au rămas în viață nici unul dintre martorii oculari ai evenimentului nu se poate ști cu certitudine cum s-a întâmplat. Un alt cercetător, O’Donnell, a fost de părere că, deși doctorul Stumpfegger a fost implicat în drogarea micuților, Magda a fost cea care le-a administrat doza de cianură.

Magda se pare că vorbise înainte cu cel puțin o lună despre uciderea copiilor în cazul în care războiul va fi considerat complet pierdut. Au existat anumite persoane din anturajul familiei care au încercat să o convingă să cruțe viața micuților, oferindu-se să aibă grijă de ei, dar ea a refuzat categoric, spunând că aceștia au fost crescuți pentru a trăi în Al Treilea Reich și, dacă acesta nu mai există, ei nu mai au pentru ce să trăiască. Trupurile copiilor, toți îmbrăcați în alb, au fost găsite în buncăr în paturile în care au fost uciși a doua zi, când trupele rusești au pătruns în locul faptei.

 

Dupa moartea copiilor, Magda și Joseph au stat puțin de vorbă cu cei rămași în buncăr și în jurul orei opt seara au urcat în grădina Cancelariei. Martorii au afirmat că ea tremura incontrolabil și era palidă la față. Un fost ofițer a afirmat mai târziu că amândoi au luat cianură și au fost apoi împușcați de către soldații SS. O altă versiune este aceea că Joseph a împușcat-o pe Magda și apoi s-a sinucis. Trupurile lor au fost stropite cu petrol și au fost descoperite parțial arse. A doua zi, soldații ruși au găsit cadavrele, rămășițele întregii familii fiind mai târziu îngropate în secret de către sovietici, iar în aprilie 1970 au fost deshumate și incinerate, cenușa lor fiind împrăștiată în râul Elba.

 

 

Galerie foto:

 

Alte articole

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *