Moș Ion Roată, povestea țăranului care a ajuns în Divanul de la Iași și în cărțile de istorie

Ion Roată s-a născut pe 31 martie 1806 în satul Câmpuri din Vrancea, a fost fiul lui Constantin si a Măriuței Roată și a fost căsătorit cu Maria Roată, născută în anul 1812, cei doi având patru copii: Nastase, Neculai, Zoe si Maria.

Temerarul țăran a ajuns deputat în Divanul Ad-hoc fiind un susținător înflăcărat al Unirii Principatelor Moldova și Valahia și al reformei agrare din Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești.

În 1857, când s-a decis convocarea țăranilor la divanele ad-hoc, a fost ales ca reprezentant al județului Putna cu unanimitate de voturi, devenind deputat fruntaş al judeţului Putna în Divanul ad-hoc al Moldovei,

Deși nu știa carte, a fost prezent la toate cele 31 de şedinţe ale Divanului și a adus, în 1857, “Propunerea deputaţilor săteni”, o jalbă în care erau descrise suferinţele ţăranilor din Moldova care doreau împroprietărirea clăcaşilor, el fiind chiar primul susținător al documentului care a stârnit mare scandal în Divan. După scurt timp, din cauza atitudinii sale ostile împotriva boierilor, a intrat în dizgraţia politicienilor şi a fost arestat de autoritățile din Iaşi, fiind eliberat ”pe chezăşia judeţului şi a locuitorilor din satul Câmpurile”.

blankApoi s-a dispus a fi “îndeaproape supravegheat poliţieneşte asupra mişcărilor lui şi a corespondenţilor lor, iar la cea mai mică agitaţie în contra bunei ordine, să fie arestat”. Din cauza persecuțiilor, Ion Roată a fost nevoit să-şi părăsească satul natal şi să se mute la Gura Văii, unde a militat în continuare pentru respectarea drepturilor ţăranilor. Mai târziu, a fost numit în comisia care se ocupa cu împroprietărirea clăcașilor şi, în lipsa unui inginer, a participat personal la împărţirea loturilor de pământ pentru ţărani.

Pe 18 martie 1878, după proclamarea Independenței, Roată a fost decorat de către Mihail Kogălniceanu, care era la acel moment ministru de externe, cu Ordinul Național „Steaua României”, în grad de cavaler, primind brevetul însoțitor semnat de Domnitorul Carol I, „ca o răsplată a contribuției pe care înțeleptul țăran din Câmpurile a avut-o la Înfăptuirea Principatelor Unite”.blank

Dar această recunoaștere nu i-a adus niciun beneficiu și a fost nevoit să-și trăiască bătrânețea în sărăcie. Cu doi ani înainte de moartea sa, prefectul de Putna îi scria o scrisoare lui Kogălniceanu în care amintea că Ion Roată a ajuns la sapă de lemn şi are nevoie de ajutor.

A murit pe 20 februarie 1882, la vârsta de 76 ani, fiind înmormântat în cimitirul din localitatea Gura Văii.

 

 

Alte articole

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *