AcasăMonarhieMari Ducese și PrințeseNefericita prințesă Marie-Félix Bonaparte, moștenitoarea unei averi fabuloase, a murit la doar 22 de ani

Nefericita prințesă Marie-Félix Bonaparte, moștenitoarea unei averi fabuloase, a murit la doar 22 de ani

Prințesa Marie-Félix Bonaparte s-a născut pe 22 decembrie 1859 la Paris, fiind fiica omului de afaceri francez François Blanc și a celei de-a doua sale soții, Marie Charlotte Hensel. Tatăl ei a fost fondatorul “Société des bains de mer de Monaco” și a operat mai multe cazinouri, inclusiv Cazinoul Monte-Carlo din Monaco și Bad Homburg vor der Höhe Casino din Germania.

În epocă se spunea că nașul fetiței, contele Antoine Bertora, ar fi fost tatăl ei biologic. Copila a avut o soră mai mare, Louise, un frate mai mare, Edmond, și doi frați vitregi mai mari din prima căsătorie a tatălui ei cu Madeleine-Victoire Huguelin, Camille și Charles. Louise  s-a căsătorit mai târziu cu Prințul Constantin Wincenty Maria Radziwiłł,  Edmond a fost primar al orașului La Celle-Saint-Cloud, iar fratele ei vitreg mai mare, Camille, devenit primar al orașului Beausoleil. Când avea 18 ani, tatăl lui Marie-Félix a murit, lăsându-i o moștenire imensă.

Roland Bonaparte

Roland Bonaparte

Pe 18 noiembrie 1880, tânăra s-a căsătorit cu Prințul Roland Bonaparte la Biserica Saint-Roch din Paris, în ciuda opoziției mamei sale. Soțul ei, Roland, era fiul Prințului Pierre-Napoléon Bonaparte și al lui Éléonore-Justine Ruflin și nepotul lui Lucien Bonaparte, Primul Prinț de Canino și Musignano. Tânărul era pasionat de geografie, a devenit președinte al Societății Franceze de Geografie în 1910 și membru de onoare al Academiei Române.

După cina festivă oferită de Madame Blanc cu ocazia mariajului, cuplul trebuia să meargă în luna de miere la castelul din Ermenonville, dar prințul a decis să-și răpească soția și să o ducă la el acasă, în Saint-Cloud. Izolată în mediul rural și ruptă de familia ei, Marie-Félix a fost plasată sub controlul soacrei, Justine-Éléonore Ruflin, care o disprețuia din cauza evlaviei și a obiceiurilor sale de fetiță supraprotejată. Neglijată de soțul ei, care își bătea joc de pasiunea tinerei pentru poezie și muzică, prietenii ei erau doar pisicile și rațele, pe care le îngrijea în reședința lor de la țară.

Marie Bonaparte

Marie Bonaparte

Când mama fetei, Marie Hensel-Blanc a murit în 1881, Roland Bonaparte și-a forțat soția să renunțe la moștenirea pe care aceasta i-o lăsase, pentru că știa că urmează să apară și o mulțime de datorii. Procedând astfel, soțul ei s-a certat cu familia Blanc, iar Marie-Félix s-a trezit chiar mai izolată decât era înainte. Pentru a se asigura că își păstrează averea moștenită de la tatăl fetei, Roland Bonaparte și mama lui, Justine-Éléonore Ruflin, și-au propua să o grăbească pe tânără să aibă un moștenitor, iar în momentul în care a rămas însărcinată, au îndemnat-o să scrie un testament în favoarea soțului, în cazul în care i se întâmplă ceva.

Éléonore-Justine Ruflin, soacra tinerei

Éléonore-Justine Ruflin, soacra tinerei

Marie-Félix a născut-o pe singura ei fiică, Prințesa Marie Bonaparte, pe 2 iulie 1882 la Saint-Cloud, dar la scurt timp starea ei de sănătate s-a înrăutățit dramatic, deoarece suferea de mult timp de tuberculoză. Pe 1 august 1882, prințesa a murit de embolie și la auzul acestei știri, soacra sa a exclamat: „Roland are noroc! Acum toată averea este a lui!”.

Prințesa de doar 22 de ani a fost înmormântată la Cimetière des Gonards din Versailles. Fiica ei, Marie, și-a petrecut copilăria la conacul familiei din Saint-Cloud, în singurătate. La 16 ani a făcut o pasiune pentru secretarul tatălui ei, un corsican cu ochi albaștri pe nume Antoine Leandri, dar acesta s-a dovedit a fi un șantajist, iar copila a fost afectată de întâmplare toată viața. Mai târziu prințesa Marie Bonaparte a fost model pentru sculptorul Constantin Brâncuși. Principesa X, sculptura din bronz lustruit realizată în 1916, are forma unui falus stilizat și, din cauza acestei forme considerată obscenă, a fost retrasă de la expoziția Salon des indépendants din 1920, dar Brâncuși a păstrat-o toată viața în atelierul său și se află astăzi Centrul Beaubourg din Paris.

 

Niciun comentariu

Lasă un comentariu