Ninon de l’Enclos, cea mai frumoasă curtezană a secolului al XVII-lea: Este nevoie de mult mai mult geniu pentru a face dragoste decât pentru a comanda armate

Anne “Ninon” de l’Enclos s-a născut la Paris pe 10 noiembrie 1620. Încă de când avea câțiva ani, tatăl ei, Henri de l’Enclos, lutier și compozitor cunoscut în epocă, a învățat-o să cânte la lăută, dar în 1632, acesta a fost exilat din Franța după un duel. Zece ani mai târziu mama lui Ninon a murit, iar tânăra s-a mutat la o mănăstire, de unde a plecat anul următor, când a împlinit vârsta de 23 de ani.
Ninon a decis să nu se căsătorească niciodată și s-a întors la Paris, unde a devenit o figură populară în saloanele literare. Și-a format propriul salon care a devenit un centru important de muzică și literatură. Ajunsă la vârsta de treizeci de ani, l-a cunoscut pe tânărul Molière și l-a susținut financiar și, când a murit, a lăsat o mare moștenire fiului notarului ei, un copil de nouă ani pe nume François Marie Arouet, cel care va deveni mai târziu cunoscut sub numele de Voltaire.
În această perioadă a început viața ei de curtezană. Ninon a avut o mulțime de admiratori bogați din aristocrație, inclusiv pe vărul regelui, Le Grande Condé, Gaston de Coligny și pe François, ducele de La Rochefoucauld. Niciunul dintre acești bărbați nu a susținut-o financiar, pentru că Ninon nu accepta să fie întreținuta lor, era mândră și se fălea cu independența ei. “Ninon a avut întotdeauna mulți adoratori, dar niciodată mai mult de un iubit deodată și, când se sătura de el, îi mărturisea sincer că vrea să se despartă și își găsea un altul. Era așa de autoritară, încât niciun bărbat nu îndrăznea să-l înfrunte pe rivalul său, era doar fericit că i se permitea să o mai viziteze în calitate de prieten”, scria memorialistul Saint-Simon despre frumoasa curtezană.
În 1652, Ninon a devenit iubita lui Louis de Mornay, marchizul de Villarceaux, cu care va avea un fiu, pe Louis. Femeia a locuit cu marchizul la moșia acestuia până în 1655, când a decis brusc să se întoarcă la Paris. După ce a fost părăsit, marchizul s-a îmbolnăvit grav, făcând febră mare timp de mai multe zile și, pentru a-l consola, Ninon și-a tăiat părul și i-a trimis șuvițele tunse, inaugurând astfel moda à la Ninon (fetele au început să le trimită iubiților lor șuvițe din podoaba capilară ca semn al dragostei).
Viața ei, care nu era tocmai un exemplu de moralitate în epocă, și opiniile pe care le avea despre biserică i-au provocat mari probleme și în scurt timp curtezana a intrat în conflict cu suverana Franței. La cererea reginei Anna de Austria, a fost închisă în mănăstirea Madelonnettes în 1656, dar nu după mult timp a fost vizitată de Christina, fostă regină a Suediei care, impresionată de detenția injustă a lui Ninon, i-a scris cardinalului Mazarin în numele ei și i-a aranjat astfel eliberarea.
La Madelonnettes erau închise de regulă femeile a căror conduită nu era corespunzătoare cu criteriile morale ale epocii și puteau fi încarcerate la ordinul regelui sau al reginei, în urma unei decizii a tribunalului sau chiar la cererea familiilor lor. Mai târziu, în timpul Revoluției franceze, mănăstirea a devenit loc de detenție pentru deținuții politici. În 1795 a fost transformată în închisoare pentru femeile care comiseseră crime și pentru cele care aveau datorii, dar găzduiau temporar și tinere închise pentru corectarea comportamentului la cererea părinților lor, devenind o anexă a închisorii Saint-Lazare.
Ninon este autoarea celebrei expresii “Este nevoie de mult mai mult geniu pentru a face dragoste decât pentru a comanda armate” și, după eliberarea din mănăstire, și-a continuat viața de curtezană și a primit oaspeți de seamă în salonul său literar: scriitorul Bernard le Bovier de Fontenelle, filozoful François de la Rochefoucauld, compozitorul Jean-Baptiste Lully, scriitorul Jean de la Fontaine, Filip al II-lea de Orléans, poetul și scriitorul Charles Perrault sau astronomul Christiaan Huygens.
Începând cu sfârșitul anilor 1660, ea s-a concentrat mai mult pe prieteniile literare decât pe cele sentimentale, iar din 1667 și-a găzduit întrunirile la hotelul Sagonne, care era considerat sediul oficial al salonului ei. În această perioadă a devenit prietenă cu dramaturgul francez Jean Racine, iar mai târziu va deveni o prietenă apropiată a lui Françoise d’Aubigné, cunoscută și sub numele de Madame de Maintenon, cea care a devenit a doua soție a regelui Ludovic al XIV-lea.
Ninon de l’Enclos a murit pe 17 octombrie 1705, la vârsta de 84 de ani, și a fost înmormântată la Paris. În urma ei, în afara amintirilor pe care le-a lăsat celor mai cunoscuți scriitori și filozofi ai epocii, a rămas o bogată corespondență cu Henri, marchizul de Sévigné, scrisorile fiind publicate mai târziu în Franța.

Alte articole

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *