Unity Valkyrie Freeman-Mitford s-a născut pe 8 august 1914 la Londra și a fost fiica baronului David Freeman-Mitford și a soției acestuia, Sydney. Familia, care avea șapte copii, locuia la conacul din Oxfordshire, iar Unity a fost educată la St Margaret’s School. Încă din copilărie fetița a vrut să se impună în fața fraților ei, probabil din cauză că, provenind dintr-o familie atât de numeroasă, simțea nevoia să atragă atenția asupra ei.
Sora mai mică, Jessica, cu care împărțea dormitorul, era interesată de comunismul din Rusia Sovietică, în timp ce Unity și-a exprimat admirația pentru nazism. Cele două adolescente au tras o linie cu creta prin mijlocul camerei lor pentru a o împărți în două, partea Jessicăi a fost decorată cu secere, ciocane și postere cu Vladimir Ilici Lenin, în timp ce a lui Unity a fost decorată cu zvastici și imagini ale lui dictatorului german.
Tânăra a debutat în societate în 1932 și în același an sora ei mai mare, Diana, și-a părăsit soțul și a început o aventură cu controversatul politician Oswald Mosley, care tocmai fondase Uniunea Britanică a Fasciștilor.
Tatăl fetelor a fost atât de furios încât a interzis oricărui membru al familiei să o vadă pe Diana, dar Unity nu l-a ascultat și s-a întâlnit cu ea și cu iubitul ei pe ascuns. Fiul cuplului, Nicholas, a declarat mai târziu: “S-a alăturat partidului tatălui meu și obișnuia să apară în uniformă, cu cămașa neagră, venea la adunările grupului și folosea salutul nazist”.
Unity și Diana Mitford au călătorit în Germania cu delegația Uniunii Britanice a Fasciștilor și au participat la adunarea de la Nürnberg din 1933, unde l-au văzut pe Hitler pentru prima dată. Mai târziu un biograf sublinia: “Mitingul de la Nürnberg a avut un efect profund atât asupra Dianei, cât și asupra lui Unity… Cea din urmă era deja fascinată de Hitler, dar întâlnirea aceasta i-a transformat admirația în pasiune. Din acel moment, ea a vrut să fie aproape de Hitler cât mai mult timp posibil”.
Unity Mitford s-a întors în Germania în vara anului 1934 și s-a înscris la o școală de limbi străine din München aflată lângă sediul Partidului Nazist. Era atât de obsedată să-l întâlnească pe Hitler, încât a început să-l urmărească la cafenele sau restaurante. Cum el avea obiceiul să ia prânzul la Osteria Bavaria, tânăra englezoaică era nelipsită din restaurant în fiecare zi.
După zece luni, Hitler a invitat-o la masa lui și au vorbit timp de 30 de minute, apoi liderul nazist a achitat nota de plată. Într-o scrisoare adresată tatălui ei, Unity a scris: “A fost cea mai minunată și frumoasă zi din viața mea. Sunt atât de fericită că nu m-ar deranja să mor un pic. Presupun că sunt cea mai norocoasă fată din lume. Pentru mine el este cel mai mare om din toate timpurile”.
Și Hitler s-a îndrăgostit de tânăra studentă blondă, mai ales că era fascinat de cel de-al doilea nume al ei, Valkyrie. Bunicul lui Mitford, Algernon Freeman-Mitford, fusese prieten cu Richard Wagner, unul dintre idolii lui Hitler, și se pare că fuhrerul a crezut că întâlnirea cu Unity a fost provocată de destin. Britanica era descrisă de acesta ca fiind “un specimen perfect de feminitate ariană”.
Hitler și Unity Mitford au devenit apropiați, iar iubita dictatorului nazist, Eva Braun, geloasă, avea să scrie: “Eu sunt stăpâna celui mai mare om din Germania și din întreaga lume și stau aici așteptând în timp ce el își pierde timpul cu englezoaica”. Eva Braun i-a recâștigat atenția lui Hitler după o tentativă de sinucidere, iar Unity a aflat astfel că erau necesare gesturi disperate pentru a-i capta atenția bărbatului.
Curând fata a fost introdusă în cercul intim al lui Hitler și a rămas alături de el timp de cinci ani. Când acesta a anunțat invadarea Austriei, în 1938, au apărut împreună în balconul din Viena și mai târziu a fost arestată la Praga pentru distribuire de materiale de propagandă nazistă. Ofițerul MI5 Guy Liddell, care o urmărea în acea perioadă, a scris în jurnalul său: “Unity Mitford a fost în contact strâns și intim cu fuhrerul și cu susținătorii săi timp de mai mulți ani și a fost un susținător înflăcărat și deschis al regimului nazist.” Acțiunile ei au fost descrise ca periculos de apropiate de infracțiunea de înaltă trădare, iar un raport din 1936 a considerat-o “mai nazistă decât naziștii”. În 1938, Hitler a vrut să-i ofere tinerei lui prietene o nouă locuință, punând-o să aleagă dintre patru apartamente din München și se spune că, atunci când fata a vizitat unul dintre ele, a văzut cum foștii proprietari ai casei stăteau în bucătărie plângând și nu a avut absolut nicio tresărire.
În timpul Festivalulului Bayreuth din 1939, Hitler le-a avertizat pe Unity și pe sora ei, Diana, că războiul cu Marea Britanie este inevitabil și că ar trebui să se întoarcă acasă. Diana a plecat în Anglia, în timp ce Unity a ales să rămână în Germania, deși familia ei a rugat-o insistent să revină la Londra.
După declarația de război a Marii Britanii împotriva Germaniei din 3 septembrie 1939, tânăra a fost deosebit de tulburată. Sora ei a declarat mai târziu: “Mi-a spus că, dacă va fi un război pe care, desigur, cu toții speram că nu va exista, se va sinucide pentru că nu va suporta să trăiască și să vadă aceste două țări atacându-se, deoarece le iubește la fel de mult pe ambele”.
În dimineața zilei de 3 septembrie, Unity l-a vizitat pe ofițerul nazist Adolf Wagner pentru a-l întreba dacă va fi reținută ca inamic și a primit asigurări că acest lucru nu se va întâmpla. A plecat de la întâlnire, a intrat în parcul englezesc din centrul Münchenului și, folosind un pistol al cărui mâner era decorat cu perle, armă ce îi fusese dată chiar de Hitler pentru protecție, s-a împușcat în cap.
Femeia a supraviețuit tentativei de sinucidere și a fost internată într-un spital din oraș, unde Hitler a vizitat-o frecvent, apoi a aranjat să se întoarcă acasă.
În decembrie 1939, Unity a fost mutată la un spital din Berna, în Elveția, unde mama și sora ei mai mică, Deborah, s-au dus să o îngrijească. Într-un articol apărut în 2002 în The Guardian, Deborah povestește experiența: “Nu eram pregătite pentru ceea ce am găsit – sora mea zăcea în pat și era într-o stare groaznică. Slăbise 13 kilograme, iar glonțul era încă în capul ei, era inoperabilă, așa ne-a spus doctorul. Nu putea merge, vorbea cu dificultate, părea că a avut un accident vascular cerebral. Nu numai că aspectul ei era șocant, dar ne-a privit ca pe niște străini. Am adus-o înapoi în Anglia într-un vagon de ambulanță atașat la un tren”.
Unity Mitford le-a spus celor două că nu-și amintește nimic despre incident. Ajunsă în Anglia, în ciuda solicitărilor publice de a fi arestată și judecată ca trădătoare, datorită intervenției ministrului de interne John Anderson, a fost lăsată să-și ducă zilele în casa familiei din Oxfordshire. Sub îngrijirea profesorului Hugh Cairns, neurochirurg la Spitalul Nuffield din Oxford, a învățat să meargă din nou, dar nu și-a revenit niciodată complet. Vârsta ei mentală era cea a unui copil de 10 ani, avea tendința de a vorbi neîncetat, avea probleme de concentrare, un apetit neobișnuit de mare și maniere neglijente.
Ajunsese să cântărească 86 de kilograme și o prietenă ei de familie a mărturisit că a auzit-o povestind că își dorește să aibă un băiat pe care să-l numească Adolf. Starea lui Unity s-a agravat în timp și a fost dusă din nou la spital, dar doctorii au decis că e prea periculos să-i scoată glonțul din cap. Pe 28 mai 1948, femeia a murit din cauza unei meningite provocate de edemul cerebral din jurul glonțului, fiind înmormântată la cimitirul Swinbrook.
În decembrie 2007, jurnalistul Martin Bright a publicat un articol în New Statesman în care afirma că a primit un telefon de la o anume doamnă Val Hann, care i-a spus că în timpul războiului mătușa ei, Betty Norton, care conducea Hill View Cottage, o maternitate privată din Oxford, a avut-o ca pacientă pe Unity Mitford.
Potrivit poveștilor care s-au transmis în familia Val Hann, Unity s-ar fi internat în spital imediat după întoarcerea în Anglia și ar fi născut acolo copilul lui Hitler, care a fost ulterior dat spre adopție. Jurnalistul a făcut o vizită în localitatea de unde îi telefonase cititoarea și a întâlnit-o pe decana de vârstă a satului, o anume Audrey Smith, a cărei soră lucrase și ea la Hill View. Aceasta a confirmat că a văzut-o pe Unity la spital “înfășurată într-o pătură și părând foarte bolnavă”, dar a declarat că venise acolo pentru a se recupera după o cădere nervoasă, nu pentru a naște. Bright a contactat-o și pe sora lui Unity, Deborah, iar aceasta a dezmințit categoric toate zvonurile despre presupusul copil al lui Unity. Jurnalistul a abandonat apoi ancheta, dar Channel 4 a realizat un film documentar despre acest subiect, numit “Fata britanică a lui Hitler”. Filmul susține că nu au fost găsite mențiuni în documentele de la acea maternitate care să conțină numele lui Unity Mitford, dar realitatea este că multe nașteri nu erau trecute în registre în acea perioadă.
