HomeVizionariiMedici și oameni de științăOdiseea submarină: incredibila lume a lui Jacques-Yves Cousteau

Odiseea submarină: incredibila lume a lui Jacques-Yves Cousteau

DS TW

Jacques-Yves Cousteau s-a născut pe 11 iunie 1910, la Montalon, în Franța, și a fost fiul avocatului Daniel Cousteau și al Elisabethei Cousteau, nepoata unui notar din Bordeaux. Copilul și-a descoperit pasiunea pentru misterele mării pe coastele mediteraneene din apropierea Marsiliei, unde locuia familia sa, iar în timpul unei expediții de 12 luni în jurul lumii, pe care a făcut-o împreună cu colegii de clasă, a îndeplinit rolul de documentarist.

În 1930, după încheierea studiilor la prestigiosul Collège Stanislas din Paris, a urmat Școala Navală din Brest, devenind ofițer canonier, iar între 1933 și 1935 a fost trimis într-o misiune în Extremul Orient, la Shanghai, și mai târziu într-o călătorie în URSS.

Jacques-Yves s-a căsătorit pe 12 iulie 1937 cu Simone Melchior, cu care a avut doi copii, Jean-Michel Cousteau și Philippe Cousteau. În 1946, împreună cu Philippe Tailliez și Frédéric Dumas, a inițiat la Toulon Grupul de studii și cercetări submarine, organizație ce avea în dotare o navă de explorări numită Élie Monnier. Datorită muncii susținute și rezultatelor pe care le-au obținut, oficialitățile au acceptat participarea scafandrilor autonomi la cercetarea arheologiei subacvatice, fiind demarate primele cercetări în Marea Mediterană și Oceanul Atlantic.

În 1949, Cousteau a părăsit Marina pentru a fonda societatea „Campaniile Oceanografice Franceze”, apoi a primit de la milionarul irlandez Loel Guinness un vechi dragor de mine pe care l-a transformat în feribot pe un șantier naval din Malta.

Nava a primit numele Calypso și a fost echipată ca laborator mobil pentru cercetări oceanografice, fiind „închiriată” de Loel Guiness „Campaniilor Oceanografice Franceze” pentru numai un franc pe an. În expedițiile sale, Cousteau i-a avut parteneri, în primul rând, pe soția sa, Simone, și pe fiul mai mic, Philippe, dar și numeroși oameni de știință: geologi, geofizicieni, biologi, zoologi, arheologi, ecologiști.

Timp de patru decenii cercetărorul a explorat mările și oceanele lumii, din ghețurile Antarcticii și ale Nordului până la Marea Roșie, Marea Caraibelor și Marea Mediterană, aducând în atenția întregii lumi uimitoarea biodiversitate a lumii submarine.

Calypso a fost lovită accidental în ianuarie 1996 și s-a scufundat în portul Singapore. Avariată grav, nava a rămas sub apă timp de mai multe săptămâni și a fost ulterior ridicată la suprafață, readusă în Franța și ancorată în portul La Rochelle din 1998.

În perioada 1960–1964, Jacques-Yves Cousteau a condus un program numit „Precontinent”, care avea ca scop studierea capacității oamenilor de a locui într-o casă submarină. În 1973, împreună cu cei doi fii ai săi, Jean-Michel și Philippe, a înființat „Societatea Cousteau” pentru protejarea vieții acvatice.

Jacques-Yves Cousteau a fost printre primii oameni de știință care au atras atenția asupra poluării oceanelor și a demonstrat pericolul pe care-l reprezintă deversările deșeurilor industriale către marile fluvii, cercetând în mod special Nilul, Amazonul și Fluviul Galben.

Într-un interviu acordat revistei franceze „L’Express”,  cercetătorul mărturisea: „Îmi place să rătăcesc în mare. Singur, cu senzaţia că mi-am pierdut greutatea, liber, Îndrăgind graţia mişcărilor rechinului alb, forţa şi alura sa. Costumul de scafandru îmi dă parcă nişte puteri supranaturale…”. Apoi a vorbit despre „lecţia adâncurilor” sau narcoza de azot care, la o anumită adâncime, şi după un timp petrecut fără întrerupere sub apă, îl adoarme pe înotător printr-o senzaţie de euforie, de exaltare, de beatitudine.

Cousteau a fost director al Muzeului de Oceanografie din Monaco și în 1992 a fost invitat oficial la conferința Națiunilor Unite pentru mediu și dezvoltare de la Rio de Janeiro, iar în 1993 a fost numit în Comitetul consultativ al Națiunilor Unite și consilier pentru dezvoltare durabilă al Băncii Mondiale.

Omul de știință a venit pentru prima data în România în octombrie 1966, însoțit de Rainier al III-lea, suveranul Principatului Monaco. Cea de a doua vizită a avut loc în octombrie 1977, când Cousteau și echipa sa au propus autorităților române să facă o expediție în Marea Neagră. Cu acest prilej, nava Calypso a ancorat la Constanța și a cercetat zona gurilor Dunării, pentru a evalua gradul de poluare al Mării Negre și al Dunării. După încheierea studiului, a susținut o conferință la Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” și a sugerat înființarea Rezervației Biosferei Deltei Dunării, dar regimul comunist a respins categoric ideea.

 

Devenit membru de onoare al Academiei Române la propunerea academicianului Mihai Băcescu pe 13 noiembrie 1990, cercetătorul a revenit în România în 1991, împreună cu echipa sa, pentru a realiza un film documentar despre Dunăre și Deltă.

Cousteau a acordat atunci un interviu Televiziunii Române:

“J.Y. Cousteau: Am zburat deasupra Dunării, de la izvoare, din Germania. Am privit, am urmărit tot ce s-a putut, în timpul scurt pe care l-am avut la dispoziţie. Aici, în România, în partea cea mai de răsărit a Dunării, am mers chiar de-a lungul fluviului şi mi-am dat seama că este foarte mult de lucru (în explorarea Dunării – n.a.), în 7 zile am parcurs, practic, tot fluviul.

Reporter: Veţi studia şi Delta?

J.Y.C.: Da, şi Delta, în cadrul studiului Dunării. Nu vă închipuiţi ce înseamnă un studiu făcut de sus! Cu elicopterul se vede absolut tot. Şi am văzut astfel un amestec de superb şi de oribil – aceasta este, de fapt, situaţia Dunării.

Reporter: Puteţi să spuneţi câteva cuvinte în exclusivitate pentru telespectatorii români?

J.V.C.: Din păcate, după acest prea scurt voiaj de pregătire nu prea am mare lucru de spus. Voi lua note, voi face observaţii dar, deocamdată, nu ştiu mai nimic, concluziile vor veni mai târziu. Eu am mai fost pe Dunăre, este adevărat, dar va trebui să aşteptăm, cu toţii, rezultatele unei expertize serioase – ceea ce nu se poate spune acum. Deci încă nu pot spune nimic, vă pot doar asigura că vom face treabă serioasă.

Reporter: Sunteţi, domnule Cousteau, se poate spune, unul dintre cavalerii planetari care a luptat pentru o mai bună cunoaştere a Pământului. V-am dori ca invitat la o emisiune de ştiinţă a Televiziunii, când veţi reveni…

J.Y.C.: De la anul începând, voi reveni de mai multe ori. Aşa că vă răspund: cu plăcere…

Reporter: Până atunci aş îndrăzni să vă pun câteva întrebări.

J.Y.C.: Poftiţi…

Reporter. Pentru că ne aflăm, totuşi, pe o planetă acvatică – 71% din suprafaţa Terrei este acoperită de ape – şi pentru că dvs. sunteţi cel care a pus acest aspect în evidenţă, aţi deschis căi şi direcţii în acest sens, v-aş întreba: unde credeţi că ne aflăm acum, în ce etapă a acestui proces de cunoaştere?

J.V.C.: Ştim multe, dar nu ţinem cont de ceea ce ştim. Ba chiar ne prefacem că nu ştim. Aici nu ştiinţa este vinovată de necazurile noastre de acum, ci felul în care se folosesc cunoştinţele dobândite. Tehnocraţii sunt de vină, cei ce guvernează ţinând cont doar de tehnologii şi economie, fără să ia în consideraţie factorul uman. Dar esenţial nu este a îmbogăţi omul, nici chiar de a-l hrăni, ci de a-l face fericit! Iar acum oamenii nu sunt fericiţi. Trebuie să învăţăm un nou mod de a face gestiunea planetei. lată în ce cred eu şi ce încerc eu să fac. Sufăr atunci când văd conducători care se interesează de producţie – ceea ce este bine, dar nu-i de ajuns. Mai trebuie ca şi copiii noştri să poată vedea în viitor fluturi, peşti, păsări… Or, copiii noştri trăiesc, cei mai mulţi dintre ei, în ghetouri de beton şi nu mai cunosc deloc natura… Generaţiile viitoare nu vor cunoaşte, deci, cu adevărat, fericirea…

Reporter: Credeţi că, în viitor, cândva, va exista un Homo acvaticus ce va coborî în mări, va locui în mări? Şi va “culege” tot ceea ce apele pot da?

J.Y.C.: Mările dau puţin şi sunt deja supraexploatate. Gândiţi-vă că 1.000.000 de tone de peşte se scot din ape în fiecare an! Cu 50% mai mult decât îşi poate marea permite… Ceea ce înseamnă, totuşi, doar 5% din proteinele de care omul are nevoie. Deci, nu se poate conta pe mare pentru hrana omenirii.

în ceea ce priveşte minereurile de sub fundurile de mări, ar fi stupid să le exploatăm: în primul rând, luăm pâinea de la gură celor care nu au, pentru a supravieţui, decât materii prime în subsoluri; în plus, orice tentativă de exploatare a mării costă enorm. Mările nu există pe planetă pentru a fi exploatate, ci pentru a permite speciei umane supravieţuirea. Pentru că mările sunt imense rezervoare de ape care ajung, până la urmă, în apa pe care o bem, în apa corpurilor noastre. Trebuie să păstrăm curat oceanul planetar pentru a menţine curată viaţa noastră. Trebuie să menţinem vii mările, pentru a ţine în viaţă planeta. Repet: nu exploatarea mărilor este cu adevărat importantă pentru om, ci faptul că prin protejarea mării protejăm viaţa omului.

Reporter: Dacă înţeleg bine, pentru dvs. oceanul este un fel de rezervaţie uriaşă a omenirii…

J.Y.C.: Da. Oceanul face parte din cadrul de viaţă al omului. Ecologia trebuie să aibă în vedere omul. Nu animalele – ele există şi trebuie protejate, pentru om.

Reporter: Paradoxal ceea ce îmi spuneţi acum… Cu puţină vreme în urmă am întâlnit trei specialişti în astronautică, colaboratori ai NASA. Ei aveau aceeaşi părere despre tehnocraţi: că nu trebuie să-i lăsăm pe ei să decidă, pentru că nu ştiu să aleagă căile bune pentru omenire.

J.Y.C.: Exact. Deciziile trebuie altfel gândite. De aceea am şi înfiinţat, la Bruxelles, la Universitate, o catedră care poartă numele meu. Studenţii vor înţelege astfel mai bine felul în care trebuie luate deciziile privind viitorul, vor şti să apere mai bine planeta”.

*** Preluare Cuvântul liber, 2006, Un interviu uitat, cu un Jacques Yves Consteau de neuitat (Alexandru Mironov)

Jacques-Yves Cousteau a încetat din viață pe 25 iunie 1997 la Paris din cauza unui atac de cord, la două săptămâni după ce împlinise 87 de ani, și a fost înmormântat la Montalon, orașul său natal.

DS TW
Latest comments
  • UN OM DEOSEBIT CARE A LASAT IN MINE DIN COPILARIE CAND URMAREAM TELEENCICLOPEDIA UN SEMN CARE MA GHIDEAZA SI ASTAZI / AMINTIRE VESNICA UNUI OM

  • Un OM FABULOS!

  • Mi’a făcut mai frumoase etapele vieții: copilăria,adolescența și maturitatea! A fost un exemplu de ale cărui mesaje ma’am format ca om.

leave a comment