Olga Alexandrovna, ultima Mare Ducesă a Rusiei imperiale, o viață într-o continuă fugă

Olga Alexandrovna s-a născut pe 13 iunie 1882 la Palatul Peterhof din Sankt Petersburg, fiind fiica cea mică a țarului Alexandru al III-lea și a țarinei Maria Feodorovna. Mama sa, sfătuită de sora ei, Alexandra, Prințesă de Wales, alege pentru Olga o doică engleză, pe Elizabeth Franklin, care va rămâne alături de ducesă toată viața. Fetița și frații ei au fost crescuți la Palatul Gatcina, aflat la 80 de km de Sankt Petersburg și au primit educație de la profesori particulari, instruirea sa cuprinzând lecții de istorie, geografie, rusă, engleza, franceză, desen și dans.
Încă din copilărie, relația Olgăi cu mama ei este încordată și distantă, țarina Maria Feodorovna fiind extrem de rezervată față de copiii săi. Olga este în schimb foarte apropiată de tatăl ei, țarul Alexandru al III-lea, a cărui moarte, în 1894, a afectat-o foarte mult pe fetița de doar 12 ani.
Olga trebuia să intre în societate la mijlocul anului 1899, la vârsta de 15 ani, dar după dispariția prematură a fratelui ei, George, care a murit de tuberculoză la 28 de ani, prima apariție publică oficială a prințesei a fost amânată cu un an, până în 1900. Tânăra a detestat această experiență și mai târziu i-a spus biografului său oficial, Ian Vorres: “M-am simțit ca și cum aș fi fost un animal într-o cușcă expus publicului pentru prima dată.”
Până în 1900, Olga, ajunsă la vârsta de 18 ani, era escortată la teatru și operă de un văr îndepărtat, ducele Peter Alexandrovici de Oldenburg, membru al ramurii ruse a Casei Oldenburg, care era cu 14 ani mai în vârstă decât ea și era cunoscut pentru pasiunea lui pentru literatură și jocuri de noroc. Peter i-a cerut mâna Olgăi anul următor, dar propunere a luat-o pe Marea Ducesă complet prin surprindere: “Am fost atât de uimită încât tot ce am putut spune a fost “mulțumesc”, a explicat ea mai târziu.
Logodna lor, anunțată în mai 1901, a surprins pe toată lumea pentru că tânărul nu arătase niciun interes față de femei până atunci și toți presupuneau că este homosexual. Ceremonia de căsătorie a avut loc pe 9 august 1901, apoi tinerii s-au mutat la Palatul Oldenburg, un palat cu 200 de camere din Sankt Petersburg. Olga și-a petrecut noaptea nunții singură, cu ochii în lacrimi, pentru că soțul ei plecase la un club de jocuri de noroc și s-a întors a doua zi dimineață. Cuplul a trăit inițial cu socrii, Alexander blankPetrovici și Eugénie Maximilianovna din Oldenburg, amândoi cunoscuți pentru munca lor filantropică, dar aceștia îl certau în permanență pe singurul lor fiu pentru că era leneș. La câteva săptămâni după nuntă, Olga și soțul ei au plecat în vacanță la Biarritz, în Franța, de unde au navigat spre Sorrento, în Italia, cu un iaht împrumutat de regele Edward al VII-lea al Marii Britanii.blank
Căsătoria lor a rămas însă neconsumată, iar Olga era atât de nefericită încât a intrat într-o depresie profundă. În 1903, prin fratele ei, Mișa, de care era foarte apropiată, prințesa îl cunoaște pe ofițerul Nikolai Kulikovski. Cei doi se îndrăgostesc și Olga îi cere divorțul soțului său, dar acesta refuză să i-l acorde. Relația dintre ofițer și Marea Ducesă continuă în secret, dar încep să apară zvonuri despre această aventură. Profund nefericită, Marea Ducesă speră să primească dreptul de a-și reface viața și luptă pentru a-și îndeplini dorința ei de a deveni mamă.
Târziu, în 1916, fratele Olgăi, țarul Nicolae al II-lea, anulează căsătoria dintre ducele Peter de Oldenburg și Marea Ducesă, permițându-i acesteia căsătoria cu colonelul Kulikovski. La ceremonia modestă participă doar împărăteasa-mamă Maria Feodorovna, Marele Duce Alexandru Mihailovici, cumnatul Olgăi, patru ofițeri din regimentul colonelului și preotul.
După ce Țarul Nicolae al II-lea este silit să abdice în martie 1917, împărăteasa-mamă, Marele Duce Alexandru Mihailovici, Marea Ducesă Olga și soțul ei pleacă cu trenul în Crimeea. Se stabilesc la moșia lui Alexandru, la 20 de km de Yalta, unde sunt ținuți în arest la domiciliu.
Aici, pe 12 august 1917, cât timp sunt încă în arest, se naște primul fiu al Olgăi, Tihon Nikolaevici Kulikovski. Romanovii izolați în Crimeea nu sunt la curent cu ce se întâmplă cu țarul și cu blankfamilia lui. Este momentul când întreaga familie Romanov este condamnată la moarte la Yalta de un consiliu revoluționar, însă execuțiile lor sunt amânate din cauza rivalitatăților politice. În martie 1918 gărzile revoluționare din Crimeea sunt înlocuite cu gărzi germane, iar șase luni mai târziu peninsula este ocupată de aliați. Aceștia le permit membrilor supraviețuitori ai familiei Romanov să treacă granița.blank
Împărăteasa-mamă și ceilalți membri ai familiei fug în străinătate pe vasul britanic HHS Marlborough. Țarul Nicolae al II-lea și familia lui fuseseră deja uciși în iulie 1918 și toți știau că mai devreme sau mai târziu vor avea aceeași soartă. Marea Ducesă Olga și soțul ei, Nikolai, refuză însă să părăsească Rusia și decid să treacă în Caucaz, zonă aflată încă sub ocupația Armatei Albe. Aici se naște al doilea lor fiu, Guri Nikolaevici Kulikovski, pe 23 aprilie 1919.
În noiembrie 1919, când trupele revoluționare înaintează în Caucaz, familia Olgăi fuge din nou la Novorossiisk și se refugiază la reședința consulului danez, care îi transmite că împărăteasa-mamă a ajuns în siguranță în Danemarca. Din nou pe drum, amenințați și hăituiți, părinții și cei doi băieți fug într-o tabără de refugiați de pe insula Büyükada, în apropiere de Istanbul, apoi ajung la Belgrad și de aici, pe un drum ferit de pericole, spre Danemarca.
În 1920, chiar în ziua de Paște, Marea Ducesă Olga ajunge în sfârșit cu familia sa la Copenhaga, unde se stabilește la reședința mamei ei, împărăteasa Maria Feodorovna. În 1925, Olga și Nikolai merg la Berlin să o cunoască pe Anna Anderson, impostoarea care se dădea drept Marea blankDucesă Anastasia Nikolaevna, nepoata cea mai dragă a Olgăi, despre care se spunea că a supraviețuit execuției familiei sale. Deși la început a ezitat, în cele din urmă Olga a declarat cu fermitate că Anderson este o cu siguranță impostoare.blank
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Danemarca este ocupată de naziști. Inițial, Olga colaborează cu forțele germane, crezând că astfel îi poate sprijini pe emigranții ruși în lupta lor împotriva comunismului. Dar la sfârșitul războiului sovieticii ocupă estul Danemarcei, situația emigranților ruși din Danemarca se înrăutățește și Olga începe să se teamă din nou pentru viața ei.
Pe 2 iunie 1948, Marea Ducesă și soțul ei, Nikolai Kulikovski, pleacă în Canada, împreună cu fiii lor, Tihon și Guri, deveniți adulți între timp, și cu familiile acestora. Se stabilesc toți la Toronto, apoi la o fermă în Ontario, apoi din nou în apropiere de Toronto.
După moartea soțului ei, în 1958, starea de sănătate a Marii Ducese devine tot mai șubredă. Ultimul an din viață a stat internată la spital, iar în ultimele źile ale lui noiembrie 1960 a intrat în comă. Olga Alexandrovna, ultima Mare Ducesă a Rusiei Imperiale, a murit pe 24 noiembrie 1960, la vârsta de 78 de ani.

Alte articole

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *