HomeOameni care au intrat în istorieSfinți și înalți prelați ai bisericiiOlga din Kiev, patroana văduvelor și a creștinilor

Olga din Kiev, patroana văduvelor și a creștinilor

DS TW

Sfânta Olga s-a născut probabil între anii 890–925 la Pskov, dar data nașterii ei nu este cunoscută cu exactitate. Conform “Cronicii vremurilor trecute”, istoria scrisă prin anul 1113 în Kiev, lucrare considerată una dintre sursele fundamentale ale interpretării istoriei timpurii a slavilor răsăriteni, Olga era de origine vikingă, însă nu se cunosc multe lucruri despre viața ei dinaintea căsătoriei cu prințul Igor I al Kievului și a nașterii fiului lor, Sviatoslav.

Igor era fiul și moștenitorul lui Rurik și, după moartea tatălui său, s-a aflat sub tutela lui Oleg, care își consolidase puterea în regiune cucerind triburile vecine.

Drevlenii, un trib învecinat regiunii kievene, i s-au alăturat prințului Oleg în campaniile militare împotriva Imperiului Bizantin și au plătit inițial tribut, dar au încetat să facă acest lucru după moartea lui, dând în schimb bani pentru protecție unui comandant local.

În 945, Igor a pornit spre capitala drevlenilor, Iskorosten, oraș aflat în nordul Ucrainei de astăzi, pentru a-i forța să plătească în continuare tributul, aceștia au acceptat, Igor și armata sa au plecat spre casă, dar pe drum conducătorul Kievului s-a gândit că plata nu este suficient de mare și s-a întors pentru a cere suplimentarea sumei, însă la sosirea pe teritoriul lor, drevlenii l-au ucis.

Potrivit cronicarului bizantin Leo Diaconul, moartea lui Igor a fost un act groaznic de tortură bărbatul fiind „capturat, legat de trunchiuri de copaci și sfâșiat în două”.

După moartea soțului ei, în 945, Olga a condus regiunea kieveană ca regentă în numele fiului lor, Sviatoslav, care avea în acel moment doar trei ani. “Cronica vremurilor trecute” descrie urcarea suveranei pe tron și oferă detaliile sângeroase ale răzbunării pentru uciderea soțului său.

Documentele spun că drevlenii trimiseră douăzeci de negociatori pentru a-i transmite Olgăi propunerea de a se căsători cu cel care ucigașul soțului ei, prințul Mal, dar ea le-a răspuns: “Propunerea voastră îmi face plăcere, e adevărat că soțul meu nu se mai poate ridica din morți. Vreau să vă cinstesc mâine în prezența poporului meu. Întoarceți-vă acum la barca voastră și rămâneți acolo. Voi trimite mâine după voi”.

Când solii s-au întors în oraș a doua zi, au așteptat în afara curții, însă au fost luați pe sus și aruncați într-o groapă pe care Olga ordonase să fie săpată în noaptea precedentă, fiind îngropați de vii.

Suverana le-a trimis apoi drevlenilor un mesaj în care le spunea să trimită cei mai distinși reprezentanți ai lor la Kiev, aceasta fiind condiția ca ea să accepte propunerea cu toată cinstea cuvenită. Conducătorii tribului, care nu știau ce se întâmplase cu primii lor trimiși, au strâns o altă echipă de ambasadori, „cei mai buni bărbați care conduceau tribul”, dar când aceștia au ajuns la curte Olga le-a poruncit oamenilor ei să le pregătească o baie, transmițându-le că pot să apară în fața ei doar dacă sunt curați. Odată intrați în camera pregătită pentru îmbăiere, kievenii, la ordinul Olgăi, au incendiat sala, astfel că toți solii au murit arși de vii.

 

Prințesa a trimis apoi un alt mesaj, cerându-le de data aceasta drevlenilor să pregătească mari cantități de pâine în orașul unde îl omorâseră pe soțul ei, pentru că vrea “să vină să plângă la mormântul lui și să organizeze o sărbătoare funerară în memoria sa”.

Când Olga și însoțitorii ei au ajuns la mormântul lui Igor, l-au plâns îndelung, drevlenii li s-au alăturat, dar s-au îmbătat cu alcoolul oferit de regenta Kievului, apoi, potrivit Cronicii vremurilor trecute, au fost uciși.

Olga s-a întors la Kiev pentru a pregăti o armată care să continue asaltul asupra regiunii, forțele kievene au câștigat bătălia, iar suverana și-a dus în final armata în Iskorosten, orașul în care soțul ei fusese ucis, și l-a asediat. Luptele au durat un an, dar victoria întârzia sa apară și prințesa s-a gândit la un alt plan pentru a-i păcăli pe localnici, așa că le-a trimis un mesaj: „De ce continuați să vă opuneți? Toate orașele voastre s-au predat și s-au supus, astfel încât locuitorii își cultivă acum pământurile lor în pace. Vreți mai degrabă să vă înfometați decât să plătiți tribut?” Drevlenii din Iskorosten i-au răspuns că se vor supune, dar că se tem că de răzbunare, însă ea i-a asigurat că uciderea mesagerilor trimiși la Kiev, precum și evenimentele din noaptea comemorării lui Igor au fost suficiente. Le-a cerut apoi „trei porumbei și trei vrăbii pentru fiecare casă”, drevlenii s-au bucurat de ideea ridicării asediului pentru un preț atât de mic și au făcut așa cum le ceruse prințesa, însă ea și-a instruit oamenii să lege câte o bucată de sulf înfășurată în bucăți mici de pânză de piciorul fiecărei păsări. La căderea nopții, le-a ordonat soldaților să dea foc cârpelor și să dea drumul păsărilor, iar acestea s-au întors la cuiburile lor în oraș, iar consecința a fost incendierea totală a localității. După cum consemnează Cronica vremurilor trecute: „Nu a fost nicio casă care să nu fie arsă și a fost imposibil să se stingă flăcările, pentru că toate casele au luat foc în același timp”. În timp ce oamenii fugeau din orașul incendiat, Olga le-a ordonat soldaților săi să-i prindă, ucigându-i pe unii dintre ei și făcându-i pe ceilalți sclavi.

Femeia a rămas regentă cu sprijinul armatei și al poporului ei și a apărat Kievul de pecenegi în timpul asediului din 968. După subjugarea drevlenilor, Cronica vremurilor trecute povestește că Olga „a trecut prin regiunea proaspăt cucerită însoțită de fiul ei, stabilind legi și impunând tribut”, și-a instalat reprezentanți comerciali și a fondat orașe în toată regiunea”.

 

În timpul campaniilor militare ale fiului ei, prințesa a rămas la conducerea Kievului, stabilindu-și reședința în castelul din Vîșhorod, unde a locuit împreună cu nepoții săi. În anii 950, Olga a călătorit la Constantinopol, capitala Imperiului Bizantin, pentru a-l vizita pe împăratul Constantin al VII-lea și, odată ajunsă aici, s-a convertit la creștinism. Cronica vremurilor trecute oferă detaliile procesului:

“Împăratul domnesc era Constantin, fiul lui Leon. Olga a venit înaintea lui și, când a văzut că femeia era foarte corectă și înțeleaptă, împăratul s-a mirat, a discutat cu ea și i-a spus că este demnă să domnească alături de el. Olga i-a răspuns că ea este încă păgână și că, dacă ar dori să o boteze, ar trebui să îndeplinească el însuși ritualul, altfel nu va accepta botezul, așa că împăratul, cu ajutorul patriarhului, a botezat-o chiar el”.

Patriarhul i s-a adresat astfel: „Binecuvântată ești printre femei, căci ai iubit lumina și ai părăsit întunericul. Fiii Kievului te vor binecuvânta până la ultima generație a urmașilor tăi”. El a învățat-o doctrina Bisericii și a instruit-o despre rugăciune și post, despre pomană și menținerea castității, iar prințesa s-a înclinat în fața patriarhului, spunând: „Prin rugăciunile tale, Sfinte Părinte, să fiu păzită de meșteșugurile și atacurile diavolului!” La botez a primit numele Elena, după numele mamei lui Constantin cel Mare, apoi a fost binecuvântată.

 

După aceea împăratul a chemat-o pe Olga în fața sa, spunându-i din nou că vrea să-i devină soție, dar ea l-a refuzat încă o dată: „Cum te poți căsători cu mine, după ce tu m-ai botezat și m-ai numit fiica ta?”

Olga nu a fost însă prima persoană din Kiev care s-a convertit la creștinism. La curtea soțului ei, Igor, a fost consemnată prezența unor creștini care depuseseră jurământul credinței la Biserica Sf. Ilie din Kiev încă din anul 945. Cronica vremurilor trecute relatează că, odată întoarsă acasă, Olga a încercat fără succes să-și convertească și fiul la creștinism: “Acum ea locuia cu fiul ei, Sviatoslav și l-a îndemnat să fie botezat, dar el nu i-a ascultat rugămintea, deoarece pentru necredincioși credința creștină este considerată o nebunie. Ei nu o înțeleg, pentru că umblă în întuneric și nu văd slava lui Dumnezeu”.

Totuși, fiul ei a acceptat să îi protejeze pe creștini, iar Olga a construit o serie de biserici la Kiev, Pskov și în alte părți ale regiunii conduse de Sviatoslav. Conform Cronicii, Olga a murit în anul 969, la scurt timp după asediul pecenegilor asupra Kievului. Când fiul ei a anunțat că intenționează să se refugieze din pricina cotropitorilor în regiunea Dunării, Olga, grav bolnavă, l-a convins să rămână alături de ea.

 

Cu toate că a dezaprobat credința mamei sale, Sviatoslav i-a respectat dorința ca preotul ei, Grigore, să-i facă o înmormântare creștinească, mormântul Olgăi fiind distrus de armatele mongolo-tătare ale lui Batu Han în 1240.

Misiunea de creștinare a Kievului fost dusă la bun sfârșit de nepotul ei, Vladimir I, care a adoptat oficial creștinismul în 988, cu prilejul căsătoriei sale cu Anna Porphyrogenita, cunoscută ca Ana de Bizanț, fiica împăratului Romanos al II-lea.

În 1547, la aproape 600 de ani de la moartea ei, Biserica Ortodoxă din Ucraina a numit-o pe Olga sfântă și, datorită influenței sale în răspândirea creștinismului, este considerată patroană a văduvelor și a creștinilor.

 

DS TW
No comments

leave a comment