Omagiu mareșalului Constantin Prezan, militar de școală veche, erou al Primului Război Mondial. Demnul ofițer s-a căsătorit cu frumoasa Olga, o tânără despre care s-a spus că a avut mai multe relații extraconjugale

Constantin Prezan s-a născut pe 27 ianuarie 1861, în comuna Butimanu, aflată atunci în plasa Snagov a județului Ilfov, fiind fiul lui Constantin și al Alexandrinei Prezan.

Copilul a urmat școala primară din satul natal, între 1868-1874, apoi a devenit elev al nou înființatei Școli a Fiilor de Militari din Iași. La absolvirea liceului, s-a înscris la Școala Militară de Infanterie și Cavalerie, fiind selectat pentru arma geniu, iar apoi a fost repartizat comandant de pluton la Regimentul 7 Infanterie.

În 1891, la înființarea Școlii speciale de artilerie și geniu, tânărul sublocotenent Constantin Prezan a fost trimis la supra-specializare, absolvind cursurile al doilea din cei 23 de cursanți.

 

 

În anul 1883, ofițerul a fost trimis în străinătate pentru a urma cursurile cunoscutei Școli de Aplicație pentru Artilerie și Geniu de la Fontainebleau, din Franța. La revenirea în țară, locotenentul Prezan a fost încadrat ca profesor-ajutor la disciplina Fortificații, la Școala Specială de Artilerie și Geniu.

Pe 4 decembrie 1888, la vârsta de 27 de ani, s-a căsătorit cu Clementina Bantaș, fiica unor negustori înstăriți din București, dar căsătoria lor a durat doar patru ani, cei doi soți divorțând în 1892. Din acest mariaj, cuplul a avut o fiică, Constanța, născută în 1890.

După divorțul de Clementina, pe 8 noiembrie 1892, Constantin Prezan s-a recăsătorit cu Elena Olga Eliad, o adolescentă de doar 15 ani, născută în Filipești, cu 16 ani mai tânără decât proaspătul maior, devenit comandant de batalion din Regimentul 1 Geniu. Pe Olga a cunoscut-o la o bătaie cu flori la Șosea și a reîntâlnit-o la Marele Bal al Ofițerilor de la Palatul Regal. Cuplul nu a avut copii, dar soții Prezan au adoptat-o pe Olga Antoaneta Eliad, o rudă a soției.

 

În 1892, căpitanul Constantin Prezan a fost avansat la gradul de maior, fiind numit în prima sa funcție importantă de comandă, aceea de comandant de batalion în Regimentul 1 Geniu, funcție pe care a îndeplinit-o până în luna iulie 1894.

Patru ani mai târziu avea să fie numit în Statul Major Regal, ca adjutant pe lângă principele moștenitor Ferdinand, iar Olga, soția sa de doar 20 de ani, devine doamnă de onoare a principesei Maria. Despre Olga Prezan s-a spus că ar fi fost amanta principelui Ferdinand și apoi a lui Nicolae Filipescu sau a locotenentului Ion Antonescu, aghiotantul lui Prezan și foarte mult apreciat de acesta, dar niciunul dintre zvonuri nu este suficient documentat.

Cuplul locuia frecvent la conacul și moșia Schinetea, aflată în județul Vaslui, un loc pitoresc unde se afla concul cu 25 de camere, un parc, un beci, o fântână și o casă a administratorului, iar în anul 1939, a fost construit și un corp nou de clădire. Familia Prezan s-a atașat foarte mult de aceste locuri, Schinetea rămânând reședința familiei până la moartea celor doi soți, în 1943.

 

 

În anul 1901 familia Prezan a părăsit definitiv Bucureștiul pentru a se stabili la noua reședință de la Schinetea, mai ales că până în 1914 bărbatul a ocupat funcții de comandă în unități și mari unități dislocate în garnizoanele Vaslui, Bârlad, Roman și Iași.

Ca urmare a propunerii ministrului de război de la acea vreme, generalul Alexandru Averescu, Prezan va fi ridicat la gradul de general de brigadă, de ziua națională, pe 10 mai 1907.

În anul 1914, la începutul Primului Război Mondial, cariera militară a lui Constantin Prezan era la apogeu: ajunsese la cel mai înalt grad pe care îl putea primi un militar pe timp de pace și ocupa funcția de comandant de corp de armată, cea mai mare funcție posibilă, cu excepția celei de șef al Marelui Stat Major.

 

Între 1914 și august 1916, în perioada neutralității, generalul Constantin Prezan a fost comandant al Corpului 4 Armată, cu reședința la Iași, mare unitate care, în conformitate cu planul de mobilizare, se transforma în caz de război în Armata de Nord, regiment care s-a dovedit extrem de disciplinat și eficient datorită calităților generalului.

După intrarea României în război, la declanșarea ostilităților, în noaptea de 14/15 (27/28) august 1916, forțele principale ale Armatei de Nord erau dispuse pe frontiera cu Austro-Ungaria, în zona Carpaților Răsăriteni, între văile Bistriței și Cașinului.

Apreciat de regele Ferdinand, Prezan a atras antipatia generalului Alexandru Averescu, la momentul respectiv comandantul Armatei 2, care tocmai condusese dezastruos operațiunea de la Flămânda.

 

După înfrângerile în serie suferite de Armata României în Oltenia și Muntenia, guvernul a hotărât să îl numească pe generalul Constantin Prezan la comanda Armatei 1, având ca obiectiv imediat organizarea apărării Bucureștilor.

Generalul Prezan, împreună cu șeful Misiunii Militare Franceze, generalul Henri Berthelot, au întocmit un plan de operații care prevedea un atac de flanc, prin surprindere.

Bătălia pentru București a început la 30 noiembrie 1916 și pentru câteva zile ofensiva condusă de generalul Prezan a reprezentat un pericol pentru forțele conduse de Mackensen.

Deși bătălia pentru București a fost pierdută, atât regele Ferdinand, cât și prim-ministrul Ionel Brătianu au fost plăcut impresionați de profesionalismul și hotărârea cu care generalul Constantin Prezan a planificat și condus această operațiune, luând decizia de a-l numi șef al Marelui Cartier General, începând cu data de 5 decembrie 1916.

Cu excepția generalului Alexandru Averescu, care și‑a exprimat nemulțumirea față de numirea lui Prezan în fruntea Marelui Cartier General, decizia regelui Ferdinand s-a bucurat de o apreciere aproape unanimă, atât în rândul armatei și al politicienilor și al șefilor misiunilor militare străine.

 

În primele luni ale anului 1917, Marele Cartier General a funcționat la Bârlad, în sediul fostei Brigăzi 13 Infanterie, unitate la conducerea căreia Prezan obținuse primul grad de general, în 1907. Reorganizarea armatei s‑a desfășurat pe baza instrucțiunilor generale emise de Marele Cartier General în februarie 1917.

Bătăliile de la Mărăști, Mărășești și Oituz, desfășurate sub coordonarea sa, au stopat marșul ofensivei Puterilor Centrale la flancul stâng al Frontului de Est, fiind singurele succese certe ale aliaților în această regiune a Europei.

 

După demobilizarea Marelui Cartier General pe 20 martie 1920, structurile sale au fost contopite cu cele ale Marelui Stat Major sau desființate, iar generalul Constantin Prezan și-a prezentat demisia din armată și la putere a venit rivalul său, generalul Alexandru Averescu.

Prezan a evitat să se implice activ în viața politică, deși a avut o serie de demnități politice, mai mult onorifice, cum ar fi aceea de senator de drept deținută în perioada postbelică, în baza înaltei sale poziții din armată, precum și de participant la Consiliile de Coroană.

 

Pe 27 august 1943, la vârsta de 82 de ani, mareșalul Constantin Prezan a încetat din viață, fiind înhumat în curtea reședinței sale de la Schinetea. Frumoasa sa soție, Olga, murise cu doar o lună înainte, pe 18 iunie. Mareșalul a fost înmormântat cu funeralii naționale, fiind condus pe ultimul drum de înalți oficiali ai statului român în frunte cu regele Mihai și Ion Antonescu, fostul său colaborator.

Alte articole

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *