Petru cel Mare, destinul țarului care a condus Imperiul Rus timp de 43 de ani. A tăiat bărbile boierilor și a avut-o ca amantă pe Maria, fiica lui Dimitrie Cantemir

Petru cel Mare s-a născut pe 30 mai 1672 și a fost fiul țarului Alexei Mihailovici și al celei de-a doua soții a acestuia, Natalia Kirilovna Narîșkina. În 1676, tatăl său moare, lăsându-l urmaș la tron pe cel mai mare dintre fiii săi, Fiodor, care abia împlinise 15 ani. După șase ani, țarul Fiodor al III-lea va muri și el, fără să-și desemneze urmașul. La tron urma Ivan, fratele mai mic care avea în acel moment 16 ani, dar suferea de serioase probleme fizice și psihice, apoi Petru, fratele vitreg, care avea doar 10 ani. Consiliul boierilor ruși îl aleg pe Petru ca viitor țar, sub regența mamei lui, Natalia.

Însa țarevna Sofia, sora bună a lui Ivan și sora vitregă al lui Petru, avea alte planuri. Profită de faptul că trupele de streliți erau în plină revoltă și situația socială și politică era tulbure, astfel că, pe 29 mai, obține ca la conducerea Rusiei să fie numiți doi țari: Ivan și Petru, iar ea, țarevna Sofia, să fie numită regentă, și boierii Dumei se supun. Pe 25 iunie 1682, în Catedrala Adormirii Maicii Domnului, are loc în prezența patriarhului, a opt mitropoliți, patru arhiepiscopi, doi episcopi și opt arhimandriți, ciudata încoronare a celor doi țari ai Rusiei, dintre care unul era bolnav psihic, iar celălalt era un copil speriat și îngrozit de misiunea pe care o primea.

Natalia, mama lui Petru, îl înconjoară cu multă dragoste și îl protejează de sora vitregă, Sofia, de care copilul se teme și pe care o urăște. Regenta ia o hotărâre de neclintit: fratele său, Ivan va rămâne alături de ea la palat, iar Petru și mama lui sunt trimiși în satul Preobrajenskoe, în apropiere de Moscova. Pe 27 ianuarie 1689, țarul, ajuns la vârsta de 17 ani, se blankcăsătorește cu Evdokia Lopuhina, o tânără foarte frumoasă de 20 de ani, dar de rang mult inferior.

Pe 6 octombrie 1689 Petru împreună cu soția sa pleacă la Moscova și preia puterea, o trimite pe țarevna Sofia la mânăstirea Novodevicie, iar câteva luni mai târziu se naște primul său fiu, țareviciul Aleksei. După șase ani, în ianuarie 1695, în toiul iernii, dă porunca de mobilizare la luptă împotriva Turciei cu intenția de a cuceri Marea Azov. Aflat pe front, primește vestea că fratele său vitreg, co-țarul Ivan, a murit subit la Moscova.

Preluând singur guvernarea, Petru realizează că Rusia are nevoie urgent de o flotă. Țarul trimite 50 de nobili ruși în străinătate, pe cheltuiala lor, ca săblank deprindă arta navigației. Își dorește ca Rusia să devină statul cel mai puternic din Europa și este gata să plece el însuși într-o “Mare Ambasadă” prin țările apusene, ca să afle cum au progresat științele și pentru a obține sprijin militar și diplomatic.

Petru știa că înaintea lui un singur prinț rus cutezase să treacă dincolo de granițele țării: marele duce al Kievului, Iziaslav, care s-a dus în 1075 la Mayence, ca oaspete al regelui Henric al IV-lea. Știa și că pentru un rus trecerea granițelor înseamnă trădare, dar, ignorând criticile boierimii și ale clerului, țarul își formează acea “Mare Ambasadă” și va merge la Amsterdam, Berlin, Viena, Roma, Copenhaga, Veneția și Londra.

blankMarea Ambasadă, care era alcătuită dintr-o suită de 250 de persoane, pleacă din Moscova pe 10 martie 1697, țarul Petru călătorind incognito sub numele de Piotr Mihailov. Principalul scop era să dobândească informații despre tehnică și tehnologie. Ajuns în Amsterdam, țarul a vizitat numeroase ateliere și fabrici, învățând despre fabricarea ceasurilor și gravura în cupru și participând la disecții anatomice. La Koppenbrugge este invitat la cină de prințesa electoare Sofia de Hanovra și de fiica acesteia, Sofia-Charlotta, prințesă electoare de Brandenburg. Rudimentar, țarul Rusiei mănâncă cu mâna, se murdărește cu sos, nu știe la ce se folosește șervetul, spre amuzamentul gazdelor sale.blank

Martorii povestesc că în călătoria sa oprea trăsura și tot alaiul însoțitor pentru că voia să măsoare un pod, să cerceteze o moară de vânt sau să stea de vorbă cu oamenii, vizita șantierele, a dorit să-i cunoască pe pescuitorii de balene care se întorceau din Groenlanda, s-a înscris la cursurile de anatomie ale profesorului Ruysch, a luat parte la intervenții chirurgicale și și-a cumpărat o trusă de chirurg.

La Londra, intrigat de sistemul parlamentar englez, a asistat în mare secret la o ședință a Camerei Lorzilor, a vizitat Observatorul Regal de la Greenwich și Arsenalul Woolwich.

blankDupă 18 luni se întoarce de urgență în Rusia pentru că primise mesajul că s-au răsculat din nou streliții. Bagajele cu care țarul s-a întors din Occident erau 260 de cufere pline cu arme, instrumente științifice și matematice, unelte și un crocodil împăiat și era însoțit de un număr mare de experți tehnici și militari angajați pentru a le fi dascăli boierilor ruși.

Întors acasă, pune capăt revoltei, omoară streliții, le taie bărbile boierilor, își trimite soția la o mănăstire și dă un ucaz prin care interzice tuturor bărbaților să-și lase barbă, cu excepția celor care erau slujitori ai Bisericii. Prevede și un disclaimer – cei care vor dori să-și păstreze barba vor fi nevoiți să plătească un bir. Curând, trece la un alt nivel – un ucaz dat pe 4 ianuarie 1700 hotărăște ca “boierii, oamenii de la curte, funcționarii vor purta îmbrăcăminte ungurească, cu caftanul de deasupra până sub genunchi, iar cel de dedesupt mai scurt”, iar cei care nu se supuneau, plăteau amendă.blank

În 1702, femeilor le îngăduie să ia parte la întrunirile societății și impune regula conform căreia logodna devine obligatorie cu șase săptămâni înainte de căsătorie. În 1708 a creat opt gubernii conduse de câte un guvernator, iar acesta răspundea de siguranța publică, drumuri, administrarea justiției și taxe, iar în 1711 înființează Senatul.

În 1700, după ce rușii sunt înfrânți de suedezi în Marele Război al Nordului, Petru ia măsuri radicale. Dă ordin să se întărească orașele, reface armata, construiește tunuri și corăbii, reface coaliția cu Polonia și Danemarca, iar în 1701 are o primă victorie împotriva suedezilor. Curând țarul rămâne singur în fața regelui Suediei, iar în iunie 1709, în Bătălia de la Poltava, învinge definitive regatul condus de tânărul rege Carol al XII-lea.

blankÎn timpul campaniei, Petru se îndrăgostește de o țărancă suedeză, Marta, o femeie harnică și veselă care îi va dărui 12 copii, dintre care doar doi vor supraviețui: Anna, viitoare Ducesă de Holstein-Gottorp, și Elisabeta, viitoare împărăteasă a Rusiei. Tânăra iubită va trece la ortodoxie și va renunța la numele Marta, fiind botezată Ecaterina Alekseevna.

Pe 21 decembrie 1709, armata rusă intră triumfătoare în Moscova și doi ani mai târziu, pe 19 februarie 1711, la ora 7 dimineața, într-o capelă privată, a fost oficiată în mare grabă și în cel mai strict secret căsătoria lui Petru cu Ecaterina Alekseevna care va fi încoronată împărăteasă a Rusiei pe 7 mai 1724.

În 1703 Petru ia decizia să fondeze orașul Sankt Petersburg pe care îl vede ca o “fereastră către Europa” și pe care l-a botezat cu numele protectorului său, Sfântul Petru. Țarul ura din tot sufletul vechea cetate a țarilor, Moscova, cu tradițiile ei învechite, cu superstițiile și intrigile de la curte și, mai ales, cu spiritul ei înapoiat. Noul oraș este, de fapt, dorința de înnoire a unui țar care se leapădă de moștenirea străbunilor săi.

Mai întâi clădește o fortăreață din lemn pe malul drept al Nevei, viitoarea fortăreață Petru și Pavel, apoi o biserică și, nu departe, prima sa locuință, o căsuță din bârne de brad cu acoperișul de șindrilă ce avea două camere și un pridvor.

350 de familii nobile din Moscova sunt obligate să se mute la Petersburg. Din 1711 începe construcția Palatului de Iarnă, apoi a Palatului de Vară, iar în 1713, Sankt Petersburg este proclamat capitală a Rusiei.

Pe 7 mai 1717, Petru cel Mare ajunge pentru prima dată la Paris, destinație pe care o ocolise în timpul primului său turneu european. Vizitează Luvrul, Grădina Tuilerilles, studiază lucrările de la Pont-Tournant, merge la Domul Invalizilor, gustă din supa soldaților și bea vin în sănătatea lor, apoi viziteză Berlinul, împreună cu țarina Ecaterina. Când se întoarc acasă, la Sankt-Petersburg, știu ce au de făcut pentru a-și transforma capitala într-un adevărat oraș european.

Dar modernul Petru cel Mare are o nemulțumire – copilul său cu Evdokia, Aleksei, este cu totul diferit de ceea ceblank și-ar fi dorit el. Țareviciul urăște războiul, ascultă orbește de Biserică, este tradiționalist, iar când este numit guvernator al Moscovei în 1708, constată că administrația este plictisitoare și se dedică lecturilor religioase. Petru îl căsătorește pe băiat pe 14 octombrie 1711 cu Charlotte-Christine de Braunschweig-Wolfenbuttel, o prințesa în vârstă de 16 ani, foarte înaltă, slabă, cu fața ciupită de vărsat de vânt, de religie luterană. Trei ani mai târziu aceasta naște o fetiță, botezată Natașa, care moare în 1728, iar pe 12 octombrie 1715 aduce pe lume un băiat, pe Piotr. După zece zile tânăra noră moare la doar 21 de ani. În același an, după alte două săptămâni, pe 29 octombrie, soția lui Petru cel Mare, țarina Ecaterina, naște și ea un băiat care este numit, după dorința țarului, tot Piotr, el devenind cel preferat în succesiunea la tronul Rusiei.

Relațiile dintre tată și fiu se deteriorează gradual. Țareviciul are o nouă iubită, pe Eufrosina, cu care fuge din Rusia și se ascunde de tatăl lui la Viena. Într-un final, Aleksei se întoarce la Moscova în ianuarie 1718, dar țarul nu-l primește, ba, mai mult, convoacă un consiliul privat, alcătuit din prelați, miniștri și dregători și îl numește moștenitor pe Piotr, fiul său cel mic. În iunie 1718, Aleksei este chemat la judecată și, după interogatoriu, este supus unor torturi cumplite. Țareviciul a murit după ce însuși tatăl său ar fi participat la torturarea lui. Varianta oficială a fost: “… ieri , 26 iunie, i-a rupt firul vieții țareviciului Aleksei. Acesta a murit din pricina unei boli grave,blank care l-a doborât în clipa în care i se citea sentința de moarte și șirul nelegiuirilor făptuite împotriva noastră și împotriva statului”

Un an mai târziu, pe 16 aprilie 1719, micul Piotr, Petrușka cum îi spuneau părinții, moare pe neașteptate și țarul va fi nevoit să lase moștenire coroana Rusiei celuilalt Piotr, fiul lui Aleksei. Nu se împacă însă cu această idee și decide că are nevoie de încă un fiu. De puțină vreme avea o nouă iubită, pe foarte tânăra Maria Cantemir, fiica lui Dimitrie Cantemir, domnitorul moldovean care se afla în exil împreună cu întreaga familie la Sankt Petersburg. Maria rămâne însărcinată, dar va pierde copilul și țarul, dezamăgit, o va părăsi.

În ultimii ani ai vieții, Petru suferă de dureri de coloană, abcese și o infecție a căilor urinare. În ianuarie 1725 a avut o operație de extragere a pietrelor de rinichi și în noaptea de 20 spre 21 ianuarie 1725 a devenit clar pentru medici că nu mai are multe zile de trăit. Cea mai mare problemă a imperiului era însă că nu exista un urmaș la tron, iar țarul suferind nu a numit niciun succesor.

Pe 28 ianuarie, la ora șase dimineața, la vârsta de 53 de ani și după 43 de ani de domnie, Petru cel Mare a murit.blank Soția lui, țarina Ecaterina, a fost numită imediat împărăteasă legitimă a tututor Rusiilor. La numai câteva zile după decesul țarului, moare și fiica sa în vârstă de șapte ani, Natașa, și împărăteasa hotărăște ca tatăl și fiica să fie îngropați în aceeași zi în Catedrala Sfinții Petru și Pavel din Sankt Petersburg.

Ecaterina a fost prima femeie care a condus Imperiul Rus, cu o domnie de aproape doi ani, timp în care a patronat expediția științifică a lui Bering care avea să descopere strâmtoarea ce desparte Asia de America și a inaugurat Academia de Științe de la Sankt Petersburg, continuând fidel politica și reformele lui Petru cel Mare.

Alte articole

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *