Poetul romantic John Keats a fost răpus de tuberculoză la doar 26 de ani. Fanny, logodnica lui, a ținut doliu șase ani

John Keats s-a născut la Moorgate, Londra, pe 31 octombrie 1795, fiind fiul lui Thomas Keats și al soției sale, Frances Jennings, cel mai mare dintre cei patru copii supraviețuitori ai familiei.

Părinții săi au vrut să-și trimită fiii să învețe la Eton sau Harrow, dar au realizat că nu își pot permite taxele, așa că John a fost trimis la școala lui John Clarke din Enfield, aproape de casa bunicilor săi, fiind pasionat de literatura clasică și de istorie. Fiul directorului i-a devenit mentor și prieten, introducându-l în literatura Renașterii, iar la 13 ani a început să-și concentreze energia pe lectură și studiu, câștigând primul său premiu academic la mijlocul verii anului 1809.

În aprilie 1804, când Keats avea opt ani, tatăl său a murit din cauza unei fracturi craniene suferită când a căzut de pe un cal. Mama lui, Frances, s-a recăsătorit două luni mai târziu, dar și-a părăsit noul soț la scurt timp după aceea, iar cei patru copii au plecat să locuiască cu bunica lor, Alice Jennings, în satul Edmonton.

În martie 1810, când adolescentul împlinise 14 ani, mama sa a murit de tuberculoză, lăsând copiii în custodia bunicii. În acea toamnă, Keats a părăsit școala lui Clarke pentru a fi ucenic la Thomas Hammond, un chirurg și farmacist care le era vecin bunicilor.

După ce și-a terminat ucenicia cu Hammond, Keats s-a înregistrat ca student la medicină la Guy’s Hospital și a început să studieze acolo în octombrie 1815, iar după o lună a fost acceptat ca asistent de chirurg la spital. Pregătirea medicală lungă și costisitoare a lui Keats a determinat familia să presupună că va urma o carieră în medicină, asigurându-și securitatea financiară.

blankCu toate acestea, el s-a preocupat la fel de mult în această perioadă de literatură. În 1816, John Keats și-a luat licența devenind eligibil să profeseze ca farmacist, medic și chirurg, dar înainte de sfârșitul anului a decis că vrea să fie poet, nu medic.

Deși și-a continuat munca și formarea la Guy’s, tânărul a dedicat din ce în ce mai mult timp studiului literaturii, experimentând forme noi de versuri, în special sonetul, debutând în mai 1816 în revista The Examiner.blank

După ce a părăsit spitalul, poetul a suferit de o succesiune de răceli, iar în iunie 1818 a început un tur pe jos în Scoția, Irlanda și Lake District împreună cu prietenul său, Charles Armitage Brown. Fratele lui Keats, George, și soția sa, Georgina, i-au însoțit până la Lancaster, au continuat drumul spre Liverpool, apoi cuplul a emigrat în America. În iulie, în timp ce se afla pe Insula Mull, Keats a răcit rău și probabil s-a îmbolnăvit de tuberculoză îngrijindu-l pe celălalt frate al său, Tom, care avea să moară pe 1 decembrie 1818.

S-a mutat apoi la Wentworth unde a compus cinci din cele șase ode mari ale sale. Poetul s-a împrietenit cu Isabella Jones în mai 1817, în timp ce se află în vacanță în satul Bo Peep, lângă Hastings. Tânăra era frumoasă, talentată și educată și, de-a lungul prieteniei lor, Keats nu a ezitat să-și arate atracția sexuală pentru ea.

blankÎn noiembrie 1818 a întâlnit-o pentru prima dată pe Frances (Fanny) Brawne, o tânără în vârstă de 18 ani, care era născută în cătunul West End, cea care va deveni marea dragoste a tânărului poet.

Într-una din numeroasele sale scrisori către Fanny, Keats i-a scris: “Dragostea mea m-a făcut egoist. Eu nu pot exista fără tine, viața mea pare să se oprească la tine, nu văd mai departe. M-ai absorbit. Dragostea este religia mea și aș putea muri pentru asta, aș putea muri pentru tine.” Tânărul poet s-a logodit cu Fanny pe 18 octombrie 1819 în secret, dar mama ei a aflat și, deși nu s-a opus unui viitor mariaj, a avut rezerve în a-i da fetei consimțământul până când logodnicul ei nu ar ajunge la o oarecare stabilitate financiară.blank

Tuberculoza de care suferea s-a agravat în această perioadă și John Keats a fost sfătuit de medici să se mute într-un climat mai cald. În septembrie 1820 poetul a plecat la Roma știind că probabil nu o va mai vedea niciodată pe iubita sa, iar după ce a plecat, s-a simțit incapabil să-i scrie sau să-i citească scrisorile, deși a corespondat cu mama ei. La sosirea în Italia, a locuit într-o vilă în zona Treptele Spaniole unde astăzi se află Casa Memorială Keats-Shelley. În ciuda îngrijirilor pe care le-a primit de la medici, starea sa de sănătate s-a deteriorat rapid. Primele luni ale anului 1821 au marcat un declin lent și constant al stadiului final al tuberculozei. Tușea sânge și transpira abundent.

blankPoetul a murit la Roma pe 23 februarie 1821, trupul său fiind îngropat în cimitirul protestant al orașului. Ultima sa dorință a fost ca piatra funerară să nu poarte nici un nume sau dată, ci doar cuvintele, “Aici se află Unul al cărui Nume a fost scris în apă.” Prietenii săi au avut grijă să planteze margarete pe mormânt, spunând că Keats și-ar fiblank dorit acest lucru. Din motive de sănătate publică, autoritățile italiene au ars mobilierul din camera în care și-a petrecut ultimele zile, au răzuit pereții și au înlocuit ferestrele, ușile și podelele cu unele noi.

Vestea morții lui John Keats a ajuns la Londra după o lună, iar Fanny a ținut doliu timp de șase ani. În 1833, la mai bine de 12 ani de la moartea poetului, s-a căsătorit și a avut trei copii, supraviețuindu-i lui Keats mai mult de 40 de ani.

Alte articole

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *