Poloneza Misia Sert, “regina” Parisului artistic timp de 30 de ani, a fost îngrijită în ultima perioadă a vieții de Coco Chanel

Maria Zofia Olga Zenajda Godebska s-a născut pe 30 martie 1872 în Țarskoye Selo, lângă Sankt Petersburg. Tatăl ei, Cyprian Godebski, era un renumit sculptor și profesor polonez la Academia Imperială de Arte din Sankt Petersburg, iar mama, Zofia Servais, a fost fiica cunoscutului violoncelist belgian Adrien-François Servais.

Știind că soțul ei avea deseori relații extraconjugale, Zofia, care era însărcinată, a plecat din Belgia spre Țarskoye Selo, unde l-a surprins pe Godebski cu una dintre amantele lui. Zofia Godebska a murit la foarte scurt timp după ce a născut-o pe Maria, probabil din cauza complicațiilor pricinuite de efortul pe care îl făcuse pe drum. Bebelușul a fost trimis să locuiască cu bunicii materni din Bruxelles.

În familia bunicilor, Maria, căreia i se spunea Misia, a avut primul contact cu muzica. Franz Liszt era un prieten al acestora, iar copila a primit educație muzicală chiar de la bunicul ei care a învățat-o să descifreze partituri înainte de a ști să citească. Sub îndrumarea lui, fata a devenit o pianistă talentată.

Tatăl Misiei s-a recăsătorit de mai multe ori, recuperându-și fiica și ducând-o să locuiască cu el și cu cea mai nouă soție, Marie Mathilde Justine Adrienne de la Frenaye, văduva marchizului Adolphe Antoine Le Pellerin de Gauville, la Paris.

Smulsă din ambianța casei bunicilor ei din Bruxelles, fetița a fost plasată curând în regim de internat în Mănăstirea Sacre-Coeur, unde a rămas timp de șase ani, singura ei bucurie fiind lecțiile de pian pe care le lua o dată pe săptămână ca elevă a eminentului Gabriel Fauré.

La vârsta de 15 ani, după o ceartă cu mama vitregă, Misia Sert a plecat de acasă și s-a mutat la Londra, împrumutând bani de la un prieten al familiei pentru această escapadă. După câteva luni s-a întors la Paris, și-a închiriat o mică locuință și a trăit predând lecții de pian.

La vârsta de 21 de ani, tânăra s-a căsătorit cu un văr de-al ei care avea 20 de ani, Tadeusz Natanson, emigrant polonez la Paris. Natanson frecventa cafenelele și era un obișnuit al cercurilor artistice și intelectuale din Paris, iar casa lor din Rue St. Florentine a devenit un loc de adunare pentru personalitățile epocii. Marcel Proust, Claude Monet, Auguste Renoir, Odilon Redon, Paul Signac, Claude Debussy, Stéphane Mallarmé, și André Gide erau printre musafirii lor obișnuiți. Pictorul Henri de Toulouse-Lautrec făcea pe barmanul la petrecerile lui Natanson și a devenit cunoscut pentru servirea unui cocktail puternic, o băutură compusă din lichioruri colorate numită Pousse-Café.

În 1889, Natanson a înființat publicația La Revue blanche, dedicată curentului post-impresionist, iar Misia Sert a devenit muza și simbolul revistei, apărând în postere publicitare create de Toulouse-Lautrec, Édouard Vuillard și Pierre Bonnard.

Marcel Proust s-a folosit de personalitatea ei ca inspirație pentru personajele Prințesa Yourbeletieff și Madame Verdurin din romanul „În căutarea timpului pierdut”.

Revista lui Natanson avea însă nevoie de finanțare, astfel că soțul Misiei Sert s-a apropiat de Alfred Edwards, fondatorul celui mai important ziar din Paris, Le Matin. Acesta s-a îndrăgostit de tânăra Maria și au devenit amanți în 1903, promițându-i lui Natanson că îi va furniza bani pentru revistă, cu condiția să se despartă de frumoasa soție.

Pe 24 februarie 1905 Misia a devenit soția lui Alfred Edwards și cei doi au adoptat un stil de viață extravagant în apartamentul lor de pe Rue de Rivoli, aflat în apropierea Palatului Tuileries. Misia a continuat să primească artiști, scriitori și muzicieni în casa lor, dar Edwards s-a dovedit a fi un soț necredincios, iar relația s-a terminat printr-un divorț în 1909.

În 1920, Sert s-a căsătorit cu cel de-al treilea soț, pictorul catalan José-Maria Sert. În această perioadă ea a obținut faima de arbitru cultural, rol pe care l-a avut timp de aproape treizeci de ani. Scriitorul Paul Morand a descris-o ca fiind un “colecționar de genii, toți fiind îndrăgostiți de ea”. Se spunea că trebuia să fii talentat înainte ca Misia să vrea să te cunoască.

Într-o după-amiază de sfârșit de iunie, în 1914, oaspeții adunați în salonul ei, în timp ce îl ascultau pe Erik Satie cântând la pian, au fost informați că a început Primul Război Mondial. În timpul Marelui Război, Misia a organizat un serviciu de ambulanță, dar în 1917 s-a întors la activitățile ei artistice. În această perioadă Misia Sert a devenit prietenă cu Coco Chanel, pe care a întâlnit-o în casa actriței Cécile Sorel în 1917 și căreia i-a oferit sprijin emoțional și financiar.

Căsătoria Misiei cu José-Maria Sert a fost una tumultoasă. Pictorul a început o aventură cu o membră a familiei aristocratice ruse Mdivani, Prințesa Isabelle Roussadana Mdivani, cunoscută sub numele de “Rousy”. Misia a încercat să accepte această legătură și cei trei au intrat într-un ménage à trois. După o perioadă, pe 28 decembrie 1927, soții Sert au divorțat, dar Misia s-a îmbolnăvit grav, fiind îngrijită de prietena ei, Coco Chanel.

Misia Sert a fost o fire generoasă și și-a susținut prietenii aflați în nevoie, oferindu-le ajutor financiar mult timp poetului Pierre Reverdy și coregrafului Sergi Diaghilev, fondatorul celebrei companii Ballets russes.

Elita pariziană interbelică din care făcea parte Misia avea concepții libertine, din care nu lipseau intrigile emoționale și relațiile sexuale întâmplătoare, toate alimentate de consumul de droguri și de abuzul de alcool.

La finalul anilor ’30, se îmbolnăvește grav și începe să consume droguri în încercarea de a rezista emoțional în fața unei lumi în schimbare. Slăbește mult și devine o umbră palidă a femeii superbe care fusese în perioada ei de glorie. În 1939 va suferi o criză cardiacă și își va pierde parțial vederea, fiind sprijinită în permanență de Coco Chanel.

Misia Sert a rămas în Paris în timpul ocupației naziste din cel de-al Doilea Război Mondial și a supraviețuit și primilor ani după război. Avea să moară pe 15 octombrie 1950 în casa ei de pe Rue de Rivoli. De funeraliile ei, organizate la Biserica Notre-Dame-de-l’Assomption, biserica poloneză din Paris, se va ocupa Coco Chanel, fiind apoi înmormântată în cimitirul din Samoreau.

 

Galerie foto:

Alte articole

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *