Maria Zofia Olga Zenajda Godebska s-a născut pe 30 martie 1872 în Țarskoe Selo, lângă Sankt Petersburg. Tatăl ei, Cyprian Godebski, era un renumit sculptor și profesor polonez la Academia Imperială de Arte din Sankt Petersburg, iar mama, Zofia Servais, a fost fiica cunoscutului violoncelist belgian Adrien-François Servais.
Știind că soțul ei avea deseori relații extraconjugale, Zofia, care era însărcinată, a plecat din Belgia spre Țarskoe Selo, unde l-a surprins pe Godebski cu una dintre amantele lui, dar femeia a murit la foarte scurt timp după ce a adus-o pe lume Maria, probabil din cauza complicațiilor pricinuite de efortul pe care îl făcuse pe drum, iar bebelușul a fost trimis la bunicii materni din Bruxelles.
În familia acestora, copila, căreia i se spunea Misia, a avut primul contact cu muzica, fiind educată chiar de bunicul ei, care a învățat-o să descifreze partituri înainte de a ști să citească și, sub îndrumarea lui, a devenit o pianistă talentată. Tatăl Misiei s-a recăsătorit de mai multe ori, recuperându-și fiica și ducând-o să locuiască cu el și cu una dintre soții, Marie Mathilde Justine Adrienne de la Frenaye, văduva marchizului Adolphe Antoine Le Pellerin de Gauville, la Paris.
Smulsă din ambianța casei bunicilor din Bruxelles, fetița a fost plasată curând în regim de internat la Mănăstirea Sacre-Coeur, unde a rămas timp de șase ani, singura ei bucurie fiind lecțiile de pian pe care le lua o dată pe săptămână cu eminentul profesor și muzician Gabriel Fauré.
La vârsta de 15 ani, după o ceartă cu mama vitregă, Misia a plecat de acasă și s-a mutat la Londra, împrumutând bani de la un prieten al familiei pentru această escapadă, dar după câteva luni s-a întors la Paris, și-a închiriat o mică locuință și a trăit predând lecții de pian.
La vârsta de 21 de ani, tânăra s-a căsătorit cu un văr de-al ei, Tadeusz Natanson, un emigrant polonez care frecventa cafenelele la modă și era un obișnuit al cercurilor artistice și intelectuale din Paris, iar casa lor din Rue St. Florentine a devenit un loc de adunare pentru personalitățile epocii. Marcel Proust, Claude Monet, Auguste Renoir, Odilon Redon, Paul Signac, Claude Debussy, Stéphane Mallarmé, și André Gide erau printre musafirii lor obișnuiți, iar pictorul Henri de Toulouse-Lautrec făcea pe barmanul la petreceri și a devenit cunoscut pentru servirea unui cocktail puternic, o băutură compusă din lichioruri colorate numită Pousse-Café.
În 1889, Natanson a înființat publicația La Revue blanche, dedicată curentului post-impresionist, Misia Sert a devenit muza și simbolul revistei, apărând în posterele publicitare create de Toulouse-Lautrec, Édouard Vuillard și Pierre Bonnard, iar Marcel Proust a ales-o ca sursă de inspirație pentru personajele Prințesa Yourbeletieff și Madame Verdurin din romanul „În căutarea timpului pierdut”.
Revista lui Natanson avea însă nevoie de finanțare, astfel că bărbatul s-a apropiat de Alfred Edwards, fondatorul celui mai important ziar din Paris, Le Matin. Acesta s-a îndrăgostit de tânăra Maria și cei doi au devenit amanți în 1903, bărbatul promițându-i lui Natanson că îi va furniza bani pentru revistă, cu condiția să se despartă de frumoasa soție.
Pe 24 februarie 1905, Misia a devenit soția lui Alfred Edwards, cei doi au adoptat un stil de viață extravagant și s-au stabilit într-un apartament pe Rue de Rivoli, aflat în apropierea Palatului Tuileries. Misia a continuat să primească artiști, scriitori și muzicieni, dar în curând Edwards s-a dovedit a fi un soț necredincios, iar relația s-a terminat printr-un divorț în 1909.
În 1920, Sert s-a căsătorit cu cel de-al treilea soț, pictorul catalan José-Maria Sert. În această perioadă a obținut faima de arbitru cultural al Parisului, rol pe care l-a avut timp de aproape treizeci de ani. Scriitorul Paul Morand a descris-o astfel: “o colecționară de genii, toți fiind îndrăgostiți de ea; în epocă se spune că trebuie să fii foarte talentat pentru ca Misia să vrea să te cunoască”.
Într-o după-amiază de sfârșit de iunie, în 1914, oaspeții adunați în salonul ei pentru a-l asculta pe Erik Satie cântând la pian au aflat că a început Primul Război Mondial. Lumea boemă în care trăiau prietenii Misiei s-a prăbușit în doar câteva ore, dar în următorii ani ea a devenit foarte activă în susținerea efortului de război, organizând inclusiv un serviciu de ambulanță. A fost în anii următori bună prietenă cu Coco Chanel, pe care a întâlnit-o în casa actriței Cécile Sorel în 1917 și căreia i-a oferit sprijin financiar pentru o vreme.
Căsătoria Misiei cu José-Maria Sert a fost una tumultoasă, pentru că pictorul a început o aventură cu o membră a familiei ruse Mdivani, Prințesa Isabelle Roussadana, cunoscută sub numele “Rousy”, iar soția înșelată a încercat să accepte această legătură și a intrat într-un ménage à trois cunoscut în tot Parisul. După o perioadă, pe 28 decembrie 1927, soții Sert au divorțat.
Elita pariziană interbelică din care făcea parte Misia avea concepții libertine, din care nu lipseau intrigile emoționale și relațiile sexuale întâmplătoare, toate alimentate de consumul de droguri și de abuzul de alcool. La finalul anilor ’30, Maria s-a îmbolnăvit grav și a început să consume droguri în încercarea de a rezista emoțional în fața unei lumi într-o continuă schimbare, a slăbit mult și devenise o umbră palidă a femeii superbe care fusese în perioada ei de glorie. În 1939 a suferit o criză cardiacă și și-a pierdut parțial vederea, fiind în acești ani ajutată în permanență de Coco Chanel.
Misia Sert a rămas la Paris în timpul ocupației naziste din timpul celui de-al Doilea Război Mondial și a supraviețuit și primilor ani de după război. A murit pe 15 octombrie 1950 în reședința sa de pe Rue de Rivoli, de funeraliile ei, organizate la Biserica Notre-Dame-de-l’Assomption, biserica poloneză din Paris, ocupându-se Coco Chanel.
Galerie foto:
