Pe 10 Mai 1866, Principele Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a ajuns la București și a devenit domnitor al României.
Unsprezece ani mai târziu, ministrul de Externe Mihail Kogălniceanu, în discursul său din Parlament ținut la 9 mai 1877, ca răspuns la interpelările deputaților Anastase Stolojan și Ștefan Fălcoianu, a spus: “Nu am cea mai mică îndoială și frică de a declara în față reprezentanței naționale că noi suntem o națiune liberă și independentă (…) Suntem independenţi, suntem naţiune de sine stătătoare” și în aceeaşi zi cele două camere au votat, în unanimitate în Senat şi cu două abţineri în Camera Deputaţilor, «independenţa absolută a României».
A doua zi, pe 10 mai, guvernul, membrii corpurilor legiuitoare, mitropolitul Moldovei, preşedintele Curţii de Casaţie, preşedintele Curţii de Conturi, reprezentanţii altor autorităţi şi delegaţii ale locuitorilor din Argeş şi Buzău au mers la Palat pentru a-l felicita pe Carol I pentru cea de-a 11-a aniversare a urcării pe tron şi pentru a-l aclama în noua calitate de suveran independent.
Este ziua în care domnitorul a proclamat solemn independenţa, iar documentul a devenit lege prin semnarea/promulgarea lui. În aceeași zi a fost oficiat un Te Deum, la care au asistat domnitorul Carol I, primul ministru I.C. Brătianu, miniştri, deputaţi, senatori, membrii înaltului cler, înalţi magistraţi ai ţării, iar Carol I a instituit prima decoraţie românească – Ordinul Naţional ”Steaua României”.
În 1881, tot pe 10 mai, a avut loc ceremonia de încoronare a regelui Carol I al României.
Imaginile pe care le redăm mai jos au fost surprinse în anul 1897 de Paul Menu și au fost incluse în Catalogul Lumiére.
sursa: Association Frères Lumière, France 2
Paul Menu, născut în 1876 sau 1877, avea, în momentul în care a realizat această filmare, 20 ani. Tânărul provenea dintr-o familie franceză care se stabilise la Bucureşti cu ceva timp în urmă şi care deținea un magazin de optică pe Calea Victoriei nr. 69, «A. Menu & Comp». Stăpânit de o vie curiozitate pentru toate noutăţile tehnicii moderne, excelent fotograf (colecţia sa de vederi bucureştene din ultima decadă a secolului al XIX-lea constituie deopotrivă o operă de artă şi un remarcabil documentar al Bucureştiului de odinioară), Paul Menu a fost solicitat de ziarul L’indépendance roumaine să susţină interesul pentru spectacolele de film ce erau organizate în saloanele ziarului printr-o serie de subiecte locale.
Astfel s-a ajuns, dintr-o iniţiativă autohtonă şi nu prin mandatari ai firmei Lumiére, la aceste începuturi de «film românesc». Trebuie să spunem că operatorul s-a dovedit un excelent reporter, ştiind să aleagă, din viaţa cotidiană a Bucureştilor, subiecte variate și pitoreşti: o paradă militară, cursele de la hipodrom, «Bufetul» de la Șosea, Calea Victoriei la «Capşa», Târgul Moşilor. În timpul unor inundaţii care au afectat în acea perioadă zona Galaţi, Paul Menu s-a deplasat acolo de urgenţă şi, după ce a filmat aspectele inundaţiei, a profitat de prilej pentru a filma şi câteva scene cu flotila de vase româneşti de pe Dunăre (Flotila de pe Dunăre şi Exerciţiile Flotilei sunt primele filme militare româneşti).
Calitatea imaginilor a fost atestată de includerea lor printre subiectele catalogului Lumiére, care le-a considerat demne să circule sub numele companiei. Paul Menu şi-a petrecut 70 de ani din viaţă la Bucureşti, apoi a revenit în ţara de origine, împreună cu fiica sa, căsătorită cu un român. În apartamentul lui, fotografiile bucureştene de altădată au stat tot timpul la loc de cinste. Paul Menu a încetat din viață pe 27 iulie 1973, la Paris.
