Prințesa Ecaterina a Greciei, sora cea mica a reginei mama Elena, o lungă viață în exil

Prințesa Ecaterina a fost mezina regelui Constantin I al Greciei și a reginei Sofia a Prusiei și s-a născut la Palatul Regal din Atena pe 4 mai 1913. Cei trei frați ai săi, George, Alexandru și Paul vor deveni, pe rând, regi ai Greciei, sora sa, Elena, se va căsători cu Carol al II-lea al României și va deveni regină-mamă, iar Irene va ajunge ducesă de Aosta. Regretatul prinț Filip, Duce de Edinburgh, viitorul soț al reginei Elisabeta a II-a a Regatului Unit, era verișorul ei primar.

Copilăria prințesei a fost marcată de Primul Război Mondial și de atitudinea amenințătoare a guvernelor Antantei față de părinții ei. Regina Sofia era sora kaiserului Wilhelm al II-lea al Germaniei, iar regele Greciei a fost acuzat de aliații săi că politica lui era germanofilă.

 

După revoluția rusă din 1917 și detronarea țarului Nicolae al II-lea, tatăl ei, regele Constantin I, a fost nevoit să abdice, fiind înlocuit nu cu George, cel mai mare dintre băieți, care era considerat germanofil, ci cu următorul său născut. Sub amenințarea debarcării a 100.000 de trupe în Pireu, suveranul a abandonat coroana în favoarea celui de-al doilea său fiu, prințul Alexandru.

Pe 11 iunie, Ecaterina și familia ei au părăsit palatul de la Atena, iar a doua zi familia regală a părăsit Grecia prin Oropos plecând în exil. Ecaterina avea patru ani atunci și a fost ultima dată când și-a văzut fratele, pe Alexandru, care era acum noul rege.

Familia regală s-a stabilit în Elveția, inițial la Saint-Moritz, apoi la Zurich. Situația financiară a lui Constantin nu era strălucită, iar regele, marcat de un puternic sentiment al eșecului, s-a îmbolnăvit în 1918 în timpul pandemiei de gripă spaniolă și a fost aproape de moarte.

Pe 25 octombrie 1920, moartea bruscă a tânărului rege Alexandru I cauzată de o septicemie în urma mușcăturii unei maimuțe a provocat o criză instituțională. În cele din urmă, s-a organizat un referendum în care 99% dintre participanți au votat pentru revenirea regelui Constantin la tron.

Întoarcerea suveranilor și a copiilor lor în capitala elenă a fost triumfală. Dar curând familia regelui Constantin a inceput să se risipească. În 1921, Prințul George s-a căsătorit cu Prințesa Elisabeta a României, iar Prințesa Elena s-a căsătorit cu Prințul Carol al României și a plecat să trăiască în țara soțului ei.

 

Scena politică grecească era în continuare instabilă. O lovitură de stat l-a forțat pe Constantin să părăsească puterea din nou, de data aceasta în favoarea fiului său cel mic, Paul.

La 30 octombrie 1922, Ecaterina, părinții ei și sora ei, Irene, au părăsit din nou Grecia. Exilații s-au instalat de această dată la Villa Hygeia din Palermo, în Sicilia. Curând, regele Constantin I, care suferea deja de arterioscleroză, a intrat într-o depresie severă. După doar câteva luni, pe 11 ianuarie 1923, Constantin I a murit din cauza unei hemoragii cerebrale, la vârsta de 54 de ani.

În 1924, în Grecia a fost proclamată a Doua Republică și George al II-lea, fiul cel mare al regelui, și ultimii membri ai familiei regale încă prezenți în Grecia au fost obligați să-și părăsească țara.

Membrilor familiei regale li s-a anulat cetățenia elenă, iar tânăra Ecaterina a primit de la unchiul ei, regele Christian al X-lea al Danemarcei, un pașaport danez.

 

Apoi fata a studiat la o școală internat în Anglia și după absolvire prințesa s-a întors să locuiască în Italia, împreună cu mama și sora ei, Irene. În 1930, celor trei li s-a alăturat și Regina Elena a României care părăsise Bucureștiul după restaurația lui Carol al II-lea.

În ianuarie 1932, regina Sofia a murit de cancer generalizat în Germania, când prințesa Ecaterina încă nu împlinise 19 ani. Sora mai mare, Regina mamă Elena a României, a cumpărat casa din Italia și prințesele au continuat să locuiască împreună.

 

Cele trei prințese – Elisabeta, Irene și Elena – au încercat prin relațiile lor să găsească o soție pentru fratele lor, prințul Paul, în vârstă de 34 de ani, încă celibatar, cea aleasă fiind verișoara lor, Prințesa Frederika de Hanovra.

În noiembrie 1935, un referendum organizat de generalul Georgios Kondylis a restabilit monarhia în Grecia, iar regele George al II-lea a revenit pe tron. Ecaterina și Irene s-au întors cu el și s-au instalat la palatul regal împreună cu fratele lor.

La Atena, Ecaterina a început să se ocupe cu munca de caritate. După căsătoria prințului Paul cu Frederika de Hanovra din 1937, ea s-a apropiat foarte mult de fratele Paul și noua cumnată.

În octombrie 1940, când a izbucnit războiul italo-grec, prințesa Ecaterina s-a alăturat corpului de infirmiere voluntare de la Crucea Roșie.

Pe 22 aprilie 1941, prințesa s-a îmbarcat spre Creta împreună cu unchiul și mătușa ei, George al Greciei și Maria Bonaparte, cumnatele Frederika de Hanovra și Aspasia Manos și nepoții ei, Constantin (viitorul rege al Greciei), Sofía (viitoarea regină a Spaniei) și Alexandra (viitoarea regină a Iugoslaviei). A doua zi s-au alăturat familiei și regele George al II-lea și prințul Paul. Dar Bătălia din Creta a făcut ca situația să devină foarte dificilă și Ecaterina împreună cu familia au fugit în Egipt pe 30 aprilie, cu cincisprezece zile înainte de atacul parașutiștilor germani asupra insulei.

Pe 27 iunie Ecaterina a plecat spre Africa de Sud, unde și-a reluat activitatea de asistentă medicală. A lucrat la spitalul Sf. Dunstan din Cape Town, împreună cu verișoara ei, Eugénie, și s-a ocupat în special de soldații care își pierduseră vederea. În mai 1946, Ecaterina a plecat la Londra, unde se afla fratele ei, George al II-lea.

În timpul călătoriei, prințesa l-a cunoscut pe maiorul britanic Richard Brandram. Cei doi tineri s-au logodit în secret la trei săptămâni după ce au ajuns în Marea Britanie. Deși neconformă cu statutul ei de prințesă a Greciei, logodna a fost acceptată de familia regală, însă suveranul i-a cerut să păstreze tăcerea până la normalizarea situației politice din țară.

 

Prin referendumul din 1 septembrie 1946 familia regală, în frunte cu George al II-lea. s-a întors în Grecia. Ajunsă din nou acasă, la Atena, Ecaterina s-a instalat la palatrul regal.

În februarie 1947, George al II-lea a anunțat viitoarea căsătorie a surorii sale, iar ceremonia a fost programată pentru luna aprilie, însă cu douăzeci de zile înainte de data nunții, regele a murit. Căsătoria s-a desfășurat în doliu, pe 21 aprilie 1947, noul monarh, regele Paul I, fiind cel care a condus-o pe prințesă la altar.

După luna de miere petrecută la vila colonelului Dimitrios Levidis, Ecaterina și soțul ei au mers la Bagdad, în Irak, unde Richard era atașat al ambasadei britanice. Cuplul s-a întors în Marea Britanie și a locuit întâi în cartierul londonez Belgravia, apoi în orașul Marlow.

 

În Anglia, Ecaterina și soțul ei au dus o viață retrasă și discretă. Pe 1 aprilie 1948, la un an și o zi după moartea regelui George al II-lea al Greciei, Ecaterina a născut un fiu, pe Paul Brandram, singurul lor copil.

În 1994, soțul Ecaterinei, maiorul Richard Brandram, a murit la vârsta de 82 de ani, după o boală lungă. Sănătatea Ecaterinei a intrat în declin și a fost nevoită să se deplaseze într-un cărucior cu rotile. Totuși, prințesa a continuat să aibă câteva apariții publice, asistând la ceremonia care a marcat aniversarea a 80 de ani a vărului ei, prințul Filip, în 2001.

Ecaterina a Greciei a murit la Londra, pe 2 octombrie 2007, la vârsta de 94 de ani.

 

Alte articole

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *