Prințesa Eugénie a Suediei și Norvegiei s-a născut pe 24 aprilie 1830 la Stockholm și a fost unica fiică a regelui Oscar I al Suediei și a Josephinei de Leuchtenberg. Mai târziu, a scris despre perioada copilăriei: “Nu am avut niciodată o fetiță de vârsta mea pentru a-mi fi prietenă sau parteneră de joacă. Nu am avut vreodată o păpușă, m-am jucat exclusiv jocuri de băieți cu frații mei”.
Copila a fost plasată sub supravegherea unei doamne de onoare și a fost educată împreună cu frații ei de către capelanul curții regale, doctorul J. G. Lundberg, sub supravegherea guvernantei Christina Ulrika Taube. Eugénie avea să fie cunoscută mai târziu pentru constituția ei fragilă, iar acest lucru se pare că a fost consecința faptului că unul dintre profesorii fraților ei fusese bolnav de tuberculoză, dar i se permisese să rămână în continuare în apropierea copiilor regali. Micuța prințesă a suferit în 1844 din cauza unei răceli severe, iar acesta a fost primul semn de îngrijorare pentru medicii ei.
Un an mai târziu a primit confirmarea în capela regală din palatul din Stockholm și în anii următori a participat la serate și baluri în înalta societate. Contemporanii au descris-o ca având trăsături regulate, mâini frumoase și ochi mari și strălucitori, întreaga ei ființă strălucind de viață și bunătate.
Eugénie l-a însoțit pe fratele ei, Carol, în Prusia în 1846, cu gândul că ar putea primi propuneri avantajoase de căsătorie. Împăratul Napoleon al III-lea al Franței și prinții Danemarcei și Prusiei i-au oferit mai multe opțiuni, dar niciuna nu s-a concretizat, motivul fiind probabil faptul că ea, de fapt, nu-și dorea să se căsătorească, fiind mai interesată de artă decât de viața de familie și devenind în acea perioadă foarte activă ca pictoriță, compozitoare, sculptoriță și scriitoare.
În 1852, întreaga familie regală s-a îmbolnăvit de gripă în timpul unei vizite la Oslo, fratele ei preferat, prințul Gustaf, Duce de Uppland, a murit, iar tânăra a fost devastată din punct de vedere emoțional. Ea însăși s-a îmbolnăvit de pneumonie și nu și-a mai revenit niciodată cu adevărat.
Pentru tot restul vieții, a suferit de probleme locomotorii, iar în 1861 a fost descrisă ca fiind îmbătrânită prematur din cauza suferințelor. În 1860, doctorul ei, Magnus Huss, i-a recomandat să meargă pe insula Gotland pentru a beneficia de o climă mai blândă și și-a petrecut fiecare vară la vila Fridhem de lângă Visby, unde se simțea ceva mai bine, dar iernile locuia în apartamentele sale de la palatul regal din Stockholm, fiind forțată să se limiteze la a sta în camerele cele mai mici ale palatului, care puteau fi încălzite în timpul sezonului rece.
Problemele fizice și moartea fratelui ei i-au deschis lui Eugénie interesul pentru religie și pentru caritate. A moștenit o mare avere după moartea mamei sale, în 1876, dar a cheltuit puțini bani pentru ea însăși. Contele Lewenhaupt a remarcat, de exemplu, că nu mânca altceva decât morcovi fierți în apă, își dona mare parte din bani, iar fratele ei, regele, a dat instrucțiuni guvernatorilor din orașele pe care le vizita sora sa să o “protejeze” de “cerșetorii insolenți”.
În 1866, a fondat un orfelinat pentru băieți, iar trei ani mai târziu un orfelinat pentru fete, ambele aflându-se sub supravegherea ei personală. Prințesa a înființat Spitalul Gotland pentru bolnavii în fază terminală, pe care l-a finanțat vânzând bijuteriile bunicii sale, Désirée Clary, iar în 1875 a creat o asociație pentru a sprijini pescarii de pe coasta de vest a regiunii Gotland. În 1879, a devenit președinta unei societăți de ajutorare a copiilor săraci, a bolnavilor în fază terminală și a invalizilor și a construit o casă de îngrijire pentru aceștia, sprijinind, de asemenea, elevii nevăzători și săraci.
Prințesa Eugenie a Suediei a murit pe 23 aprilie 1889, la vârsta de 58 de ani, la Stockholm Palace și a fost înmormântată la Biserica Riddarholm.
