Prințesa Irina Alexandrovna a Rusiei s-a născut pe 15 iulie 1895 și a fost singura fiică dintre cei șapte copii ai Marelui Duce Alexandru Mihailovici și ai Marii Ducese Xenia Alexandrovna, sora țarului Nicolae al II-lea.
Începând cu anul 1906, familia sa a petrecut lungi perioade de timp în sudul Franței din cauza neînțelegerilor dintre Marele Duce și țarul Nicolae al II-lea, dar Irina, numită adesea Iréne sau “Baby Rina”, a avut o copilărie fericită și protejată de disputele din familia Romanov și de neînțelegerile dintre părinții ei. Ducele a avut o aventură de lungă durată cu o femeie și i-a cerut divorțul soției sale de câteva ori, însă aceasta a refuzat categoric să i-l acorde și a încercat să ascundă eșecul mariajului în fața celor șapte copii.
În adolescentă, Irina a devenit una dintre cele mai căutate partide din Rusia imperială, iar primul ei pretendent a fost prințul Felix Iusupov, care era considerat un tânăr cel puțin ciudat. Provenea dintr-o familie bogată, îi plăcea să se îmbrace în haine femeiești și avea relații bisexuale, scandalizând societatea tradițională rusă. La un moment dat, a planificat să împartă marea sa avere săracilor, așa cum făcuse Marea Ducesă Elisabeta Feodorovna, dar a fost convins să renunțe la această idee de mama lui, Zinaida, care i-a spus că are datoria să se căsătorească și să facă copii pentru a duce numele familiei mai departe.
Când a cunoscut-o, prințul a fost atras pe loc de Irina, dar părinții fetei, care îi cunoșteau reputația, s-au opus categoric unei eventuale relații, însă el a insistat. În momentul în care părinții prințesei și bunica maternă, împărăteasa mamă Maria Feodorovna, au auzit amănunte despre viața intimă a tânărului, au vrut să anuleze nunta pe care cei doi tineri o planificaseră. Multe din povești le știau de la Marele Duce Dimitri Pavlovici, verișorul primar al Irinei, care era unul dintre cei mai buni prieteni ai lui Felix, și despre care se spunea că ar fi avut o relație cu prințul.
Totuși căsătoria Irinei cu Felix a avut loc pe 22 februarie 1914, a fost nunta anului și ultima ocazie de mare reuniune a societății ruse înaintea izbucnirii Primului Război Mondial.
Noua familie a plecat în luna de miere în Europa și în Orientul Mijlociu exact când a început războiul, cei doi tineri au fost reținuți în Berlin la scurt timp după începerea ostilităților, dar Irina a rugat-o pe verișoara ei primară, Prințesa Moștenitoare Cecilie a Prusiei, să intervină pe lângă socrul său, Kaiserul, pentru a-i ajuta să ajungă acasă.
Wilhelm al II-lea al Germaniei a refuzat să le permită înapoierea în Rusia, dar tatăl lui Felix a apelat la ambasadorul spaniol și a obținut permisiunea ca prinții să se întoarcă în Rusia prin Danemarca neutră și prin Finlanda pentru a ajunge pe căi ocolite la Sankt Petersburg. Ajuns acasă, Felix a transformat o aripă a Palatului Moika în spital pentru soldații răniți, însă a evitat să plece el însuși pe front.
Felix și Irina au avut un singur copil, pe prințesa Irina Felixovna Iusupova numită în familie Bebé, care s-a născut pe 21 martie 1915. “Nu voi uita niciodată fericirea mea când am auzit pentru prima data strigătul copilului”, i-a scris prințesa tatăl ei.
Tinerii erau conștienți că situația politică din Rusia se agrava, că începuseră revoltele și protestele publice și că influența călugărului Grigori Rasputin asupra familiei țarului era nefastă. În acest context, Felix Iusupov și prietenii lui, Vladimir Purishkevich și Dmitri Pavlovici, au decis că trebuie să facă ceva pentru a-l înlătura pe Rasputin din anturajul familiei imperiale și cea mai simplă soluție li s-a părut uciderea lui. Prințul a început să-l viziteze pe călugăr în încercarea de a-i câștiga încrederea și se pare că Felix i-ar fi mărturisit lui Rasputin că are nevoie de ajutor pentru a-și depăși impulsurile homosexuale și pentru a se bucura de căsătoria cu Irina sau chiar că Irina ar avea nevoie de leacurile misticului.
În noaptea crimei, 16 spre 17 decembrie 1916, călugărul a fost invitat în apartamentul lui Felix de la Palatul Moika și a fost anunțat că și Irina se va afla în reședință, iar Rasputin a fost încântat, pentru că de mult timp își dorea să o întâlnească pe tânăra și frumoasa prințesă. Aceasta nu era însă în Sankt Petersburg în acea perioadă, dar se pare că era la curent cu toate planurile complotiștilor și încercase de mai multe ori să îl facă pe soțul ei să se răzgândească, însă pledoariile ei fuseseră în zadar. După uciderea lui Rasputin, țarul Nicolae al II-lea l-a exilat pe Felix Iusupov la Rakitnoye, o moșie care era deținută de familie încă din 1729, iar Irina l-a însoțit împreună cu fetița lor, care avea atunci mai puțin de trei luni. Tatăl prințesei, Sandro, a vizitat cuplul la Rakitnoye în februarie 1917 și i-a găsit într-o stare de spirit relativ bună.
După câteva zile a urmat abdicarea țarului, apoi, pe 17 iulie 1918, uciderea lui Nicolae al II-lea și a familiei imperiale. Decizia de a-i exila pe Felix și Irina s-a dovedit salvatoare pentru cuplu, pentru că cei doi au fost printre puținii membri ai familiei Romanov care au scăpat de execuție în timpul Revoluției bolșevice.
După uciderea lui Nicolae al II-lea, Felix și Irina s-au întors la Palatul Moika pentru câteva zile, apoi au plecat în Crimeea. S-au întors încă o dată la palat pentru a-și lua bijuteriile și două tablouri de Rembrandt, banii obținuți mai târziu din vânzarea acestora dovedindu-se a fi extrem de utili, pentru că datorită lor au reușit să trăiască în exil.
În Crimeea, familia s-a îmbarcat pe navă britanică de război HMS Marlborough, care i-a dus în Malta, de acolo au călătorit în Italia și apoi cu trenul la Paris, stând câteva zile la Hôtel de Vendôme înainte de a pleca la Londra.
În 1920, familia Iusupov s-a întors în Franța și a cumpărat o casă pe Rue Gutenberg din Boulogne-sur-Seine, unde cuplul a trăit cea mai mare parte a vieții. Cei doi au fondat o casă de modă numită Irfé, primele două litere ale numelor lor, Irina și Felix, iar prințesa a creat chiar ea unele dintre rochii. Familia Iusupov a devenit renumită în comunitatea de emigranți ruși pentru generozitatea sa, însă această dărnicie și viața luxoasă au subțiat considerabil ceea ce mai rămăsese din averea familiei. Fiica lor a fost crescută de bunicii paterni până la nouă ani, iar acest lucru a transformat-o într-o mică prințesă răsfățată și capricioasă.
Mai târziu, au trăit din veniturile pe care le-au obținut în urma unui proces pe care Felix l-a câștigat împotriva companiei americane Metro-Goldwin-Mayer, care făcuse în 1932 un film nu tocmai exact despre momentul uciderii călugărului, numit “Rasputin și împărăteasa”.
De asemenea, Felix și-a scris memoriile și a continuat să-și consolideze celebritatea, fiind supranumit “prințul care l-a ucis pe Rasputin”. Totuși, întreaga sa viață a fost bântuit de crima pe care a săvârșit-o și a avut o lungă perioadă de timp coșmaruri cumplite în care îl visa pe călugăr.
Irina și Felix au rămas apropiați unul de celălalt și au avut o căsătorie fericită timp de mai bine de 50 de ani. Când Felix a murit, în 1967, prințesa a fost distrusă de durere. A murit trei ani mai târziu, pe 26 februarie 1970, la vârsta de 74 de ani, la Paris.
Unica fiică a cuplului, prințesa Irina, s-a căsătorit pe 19 iunie 1938 la Paris cu contele Nikolai Dmitrievich Sheremetev și a avut, la rândul ei, o fiică, pe contesa Xenia Nikolaevna Sheremeteva, născută pe 1 martie 1942 la Roma.
