Prințesa Irina, delicata soție a lui Felix Iusupov, ucigașul călugărului Grigori Rasputin

Prințesa Irina Alexandrovna a Rusiei s-a născut pe 3 iulie 1895 și a fost singura fiică a Marelui Duce Alexandru Mihailovici și a Marii Ducese Xenia Alexandrovna, sora țarului Nicolae al II-lea.

Irina, care era primul copil și singura fiică într-o familie de șapte copii, a fost considerată una dintre cele mai bune partide din Rusia. Familia ei a petrecut lungi perioade în sudul Franței începând cu anul 1906 din cauza neînțelegerilor dintre Marele Duce Alexandru Mihailovici și țarul Nicolae al II-lea, iar tatăl ei a avut aici o aventură cu o femeie, cerându-i divorțul soției sale, Xenia, de câteva ori, însă aceasta a refuzat categoric să i-l acorde.

Părinții Irinei au încercat să ascundă eșecul mariajului lor în fața celor șapte copii, iar Irina, numită adesea Iréne sau “Baby Rina”, a avut o copilărie fericită și protejată de disputele din familia Romanov.

Prințul Felix Iusupov, viitorul ei soț, era un tânăr cel puțin ciudat. Provenea dintr-o familie bogată, îi plăcea să se îmbrace în haine femeiești și avea relații bisexuale, scandalizând societatea tradițională rusă. La un moment dat, a planificat să împartă marea sa avere săracilor, așa cum făcuse Marea Ducesă Elisabeta Feodorovna. A fost convins să renunțe la această idee de mama sa, Zenaida, care i-a spus că are datoria să se căsătorească și să facă copii pentru a duce numele familiei mai departe, Felix fiind singurul ei fiu.

Când a cunoscut-o, prințul a fost atras pe loc de Irina, dar părinții fetei, care cunoșteau reputația lui Felix, s-au opus categoric unei eventuale relații, însă el a cerut-o de soție. Când părinții ei și bunica maternă, împărăteasa mamă Maria Feodorovna, au auzit amănunte despre viața intimă a tânărului, au vrut să anuleze nunta pe care cei doi o planificaseră. Multe din poveștile pe care le auziseră le știau de la Marele Duce Dimitri Pavlovici, verișorul primar al Irinei, care era unul dintre cei mai buni prieteni ai lui Felix, și despre care se spunea că ar fi avut o relație romantică cu prințul.

Totuși căsătoria Irinei cu Felix a avut loc pe 22 februarie 1914 și a fost nunta anului și ultima ocazie de mare reuniune a societății ruse înaintea Primului Război Mondial.

Noua familie Iusupov a plecat în luna de miere în Europa și în Orientul Mijlociu exact când a început războiul. Au fost reținuți în Berlin la scurt timp după începerea ostilităților, iar Irina a rugat-o pe verișoara ei primară, Prințesa Moștenitoare Cecilie a Prusiei, să intervină pe lângă socrul său, Kaiserul.

Wilhelm al II-lea al Germaniei a refuzat să le permită să plece înapoi în Rusia, însă le-a oferit tinerilor posibilitatea să aleagă o variantă din trei țări pentru a trăi pe durata războiului. Totuși, tatăl lui Felix a apelat la ambasadorul spaniol și a obținut permisiunea ca prinții să se întoarcă în Rusia prin Danemarca neutră și prin Finlanda pentru a ajunge pe căi ocolite la Sankt Petersburg.

Ajuns acasă, Felix a transformat o aripă a Palatului Moika în spital pentru soldații răniți, însă a evitat să plece el însuși pe front.

Felix și Irina au avut un singur copil, pe prințesa Irina Felixovna Iusupova numită în familie Bebé, care s-a născut pe  21 martie 1915. “Nu voi uita niciodată fericirea mea când am auzit pentru prima data strigătul copilului”, i-a scris prințesa tatăl ei.

Tinerii erau conștienți că situația politică din Rusia se agrava, că începuseră revoltele și protestele publice și că influența călugărului Grigori Rasputin asupra familiei țarului era nefastă.

Felix Iusupov și prietenii lui, Vladimir Purishkevich și Dmitri Pavlovici, au decis că trebuie să facă ceva pentru a-l înlătura pe Rasputin din anturajul familiei imperiale și cea mai simplă soluție li s-a părut uciderea lui. Prințul a început să-l viziteze pe călugăr în încercarea de a-i câștiga încrederea. S-a spus că Felix i-ar fi mărturisit lui Rasputin că are nevoie de asistență pentru a-și depăși impulsurile homosexuale și pentru a se bucura de căsătoria cu Irina sau chiar că Irina ar avea nevoie de leacurile lui Rasputin.

În noaptea crimei, 16 spre 17 decembrie 1916, călugărul a fost invitat în apartamentul lui Felix de la Palatul Moika și a fost anunțat că și Irina se va afla în reședință. Rasputin a fost încântat pentru că de mult timp își dorea să o întâlnească și tânăra și frumoasa prințesă. Irina nu era însă în Sankt Petersburg în acea perioadă, dar era la curent cu toate planurile complotiștilor și a încercat să îl facă pe soțul ei să se răzgândească.

Pledoariile tinerei au fost însă în zadar. După uciderea lui Rasputin, țarul Nicolae al II-lea l-a exilat pe Felix Iusupov la Rakitnoye, o moșie care era deținută de familie din 1729. Irina a plecat cu el și cu fetița lor care avea atunci mai puțin de trei luni. Tatăl prințesei, Sandro, a vizitat cuplul la Rakitnoye în februarie 1917 și i-a găsit într-o stare de spirit relativ bună.

După câteva zile a urmat abdicarea țarului și apoi uciderea lui Nicolae al III-lea și a familiei sale pe 17 iulie 1918. Decizia de a-i exila pe Felix și pe Irina s-a dovedit salvatoare pentru cuplu, pentru că au fost printre puținii membri ai familiei Romanov care au scăpat de execuție în timpul Revoluției bolșevice.

După execuția lui Nicolae al II-lea, Felix și Irina s-au întors la Palatul Moika pentru câteva zile, apoi au plecat în Crimeea. S-au întors încă o dată la palat pentru a-și lua bijuteriile și două tablouri de Rembrandt, banii obținuți din vânzarea acestora dovedindu-se a fi extrem de utili, pentru că datorită lor au reușit să trăiască mai târziu în exil.

În Crimeea, familia s-a îmbarcat pe navă britanică de război HMS Marlborough, care i-a dus din Yalta în Malta. De acolo, au călătorit în Italia și apoi cu trenul la Paris, stând câteva zile la Hôtel de Vendôme înainte de a pleca la Londra.

În 1920, familia Iusupov s-a întors la Paris și a cumpărat o casă pe Rue Gutenberg din Boulogne-sur-Seine, unde Felix și Irina au trăit cea mai mare parte a vieții. Au fondat o casă de modă numită Irfé, compunând primele două litere din numele Irina și Felix, iar prințesa a creat chiar unele dintre rochii. Familia Iusupov a devenit renumită în comunitatea de emigranți ruși pentru generozitatea lor.

Această filantropie, viața luxoasă pe care o duceau, precum și gestionarea financiară proastă au subțiat considerabil ceea ce mai rămăsese din averea familiei. Fiica lor a fost crescută de bunicii paterni până la nouă ani, iar acest lucru a transformat-o într-o mică prințesă răsfățată și capricioasă.

Mai târziu, familia a trăit din veniturile pe care le-a obținut în urma unui proces pe care Felix l-a câștigat împotriva companiei americane Metro-Goldwin-Mayer care făcuse în 1932 un film nu tocmai exact despre momentul uciderii călugărului numit “Rasputin și împărăteasa”.

De asemenea, Felix și-a scris memoriile și a continuat să-și consolideze celebritatea fiind supranumit “prințul care l-a ucis pe Rasputin”. Totuși, întreaga sa viață a fost bântuit de crima pe care a săvârșit-o și a avut o lungă perioadă coșmaruri cumplite în care îl visa pe călugăr.

Irina și Felix au rămas apropiați unul de celălalt și au avut o căsătorie fericită timp de mai bine de 50 de ani. Când Felix a murit, în 1967, prințesa a fost distrusă de durere și avea să moară și ea trei ani mai târziu, pe 26 februarie 1970, la vârsta de 74 de ani, la Paris.

Unica fiică a cuplului, prințesa Irina, s-a căsătorit pe 19 iunie 1938 la Paris cu contele Nikolai Dmitrievich Sheremetev și a avut, la rândul ei, o fiică, pe contesa Xenia Nikolaevna Sheremeteva, născută pe 1 martie 1942 la Roma.

Alte articole

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *