Prințesa Maria a Greciei a construit trei spitale pentru răniții de război în Anglia. Fiicele ei au considerat că l-a trădat pe tatăl lor care a fost ucis de bolșevici

Prințesa Maria a Greciei și Danemarcei s-a născut pe 3 martie 1876 la Palatul Regal din Atena și a fost al cincilea copil și a doua fiică a regelui George I al Greciei și a Marii Ducese Olga Constantinovna a Rusiei, fiind alintată “Minnie grecoaica” pentru a o deosebi de mătușa paternă, împărăteasa Maria Feodorovna a Rusiei, căreia i se spunea tot Minnie.

Regele George și regina Olga au fost părinți devotați și le-au oferit copiilor lor o educație bună, deși familia regală greacă nu era considerată bogată după standardele europene și trăia modest. Iarna locuiau la Palatul Regal din Atena, în fiecare duminică mergeau la Temistocle, mica moșie a regelui de la intrarea în portul Pireu, iar primăvara se mutau la Mon Repos, vila regală a familiei de pe insula Corfu. În aprilie, familia făcea turul provinciilor grecești, alegând o regiune diferită în fiecare an, iar în timpul verii, rămâneau la Tatoi, în zona montană din nordul Atenei, până la jumătatea lunii octombrie, când se întoarcea la Palatul Regal.

Regele George a fost un tată strict și exigent, dar se juca adesea cu Maria și frații ei, făcând chiar “plimbări cu bicicleta” pe coridoarele lungi ale palatului.

Copiii au fost crescuți de bone britanice și educați de guvernante și tutori privați, prima lor limbă fiind engleza, deși cu părinții și între ei vorbeau grecește. Educația Mariei a urmat convențiile pentru prințesele din acea vreme. Pe lângă engleză și greacă, a învățat germana, franceza, a studiat matematica, istoria, literatura și geografia și a primit lecții de etichetă, religie ortodoxă, desen, pictură, muzică, dans, a învățat să cânte la pian, a practicat călăria, gimnastica și a primit lecții de canto. În 1886, mama ei a dus-o în Rusia pentru prima dată, fiind găzduite de familia Romanov la Pavlovsk, în casa bunicii materne.

blankLa fiecare doi ani, mica prințesă mergea în vacanță în Danemarca, vizitându-și bunicii paterni, perioadă în care a devenit prietenă bună cu doi dintre verișorii ei: Marea Ducesă Xenia a Rusiei și Prințesa Victoria a Regatului Unit.

Tatăl ei, regele George I le-a insuflat copiilor o mare dragoste pentru Grecia și, când era mică, Maria plângea când i se spus că aparține unei dinastii străine și că nu are sânge grecesc. Ca adult, ea a considerat întotdeauna că Atena este casa ei.

După căsătoria surorii ei, Alexandra, în 1889, prințesa a devenit copilul preferat al tatălui ei și l-a ajutat pe rege fiindu-i secretară neoficială. Ar fi vrut să-și petreacă întreaga viață în Grecia deși știa că trebuie să urmeze calea tradițională a prințeselor, adică să se căsătorească cu un prinț străin și să se mute în străinătate, iar în adolescență s-a îndrăgostit de un grec fără niciun rang nobiliar, dar părinții nu i-au permis să se gândească la un eventual mariaj.blank

În aprilie 1896, în timpul jocurilor olimpice de la Atena, când de-abia împlinise 20 de ani, regele Alexandru I al Serbiei i-a cerut mâna tinerei prințese, dar ea l-a găsit prea urât și a refuzat cererea în căsătorie.

În timp ce se afla în Rusia, în vara anului 1894, pentru nunta verișoarei ei, Marea Ducesă Xenia cu Marele Duce Alexandru Mihailovici, Prințesa Maria s-a îndrăgostit de fratele mirelui, Marele Duce George Mihailovici al Rusiei, care era văr primar cu mama sa. Cu toate acestea, el nu a băgat-o în seamă atunci. Într-o vizită ulterioară în Rusia, în toamna anului 1895, ei s-au reîntâlnit la un bal al curții imperiale, dar de data aceasta l-a găsit prea bătrân și plictisitor și nu mai părea interesată de el. Însă prințul a îndrăgit-o acum și i-a cerut mâna. Maria l-a refuzat, spre disperarea mamei ei, regina Olga, care își dorea o căsătorie rusească pentru fiica ei.

blankÎn primăvara anului 1896, Marele Duce George Mihailovici a sosit la Atena și a cerut-o în căsătorie, ea a fost de acord în cele din urmă și logodna a fost anunțată oficial pe 4 aprilie 1896. Nunta urma să aibă loc câteva luni mai târziu, în vară, dar Maria s-a răzgândit și după ce a amânat de două ori data nunții, a întrerupt logodna în octombrie.

Timp de cinci ani, Marele Duce George Mihailovici al Rusiei a perseverat în intențiile sale și de două ori pe an o cerea în căsătorie pe Prințesa Maria, care continua să-l refuze. Țarul Nicolae al II-lea a intervenit în cele din urmă, spunându-i marelui duce să mai facă o singură încercare și să renunțe. George Mihailovici a sosit în Grecia în primăvara anului 1900 și de data aceasta, sub presiunea familiei sale, prințesa a acceptat în cele din urmă propunerea lui, dar fără tragere de inimă, spunând că pentru ea este o căsătorie de conveniență și că sentimentele nu se vor schimba. Înainte de a se răzgândi, regina Olga s-a grăbit să organizeze nunta. Căsătoria a avut loc în Grecia, la biserica vechii fortărețe venețiene din Corfu, pe 12 mai 1900. Maria avea atunci 24 de ani, iar soțul ei ei – 37 de ani.blank

După nuntă, cuplul s-a îmbarcat pe iahtul regal și a plecat spre Golful Napoli, si-a petrecut luna de miere în Italia și a călătorit în Austro-Ungaria, iar de la Viena au plecat spre Rusia trecând prin Varșovia. Prințesa Maria a Greciei, cunoscută în Rusia ca Marea Ducesă Maria Georgievna a Rusiei, a fost întâmpinată de familia Romanov ca fiind membră cu drepturi depline a dinastiei lor.

Maria și soțul ei s-au stabilit în apartamentele situate în palatul Novo-Mikhailovsky din Sankt Petersburg, în reședința socrului ei văduv, Marele Duce Mihail Nicholaievici, împărțind marele palat cu acesta și cu cei doi frați necăsătoriți ai soțului: Marele Duce Nicolae Mihailovici și Marele Duce Serghei Mihailovici, de care Maria Gerogievna a devenit deosebit de apropiată.

blankPe 20 iunie 1901, la două zile după ce împărăteasa Alexandra Feodorovna a născut-o pe cea de-a patra fiică a sa, Marea Ducesă Anastasia Nicolaievna, Marea Ducesă Maria Georgievna a născut primul ei copil, pe Prințesa Nina Georgievna. Doi ani, două luni și două zile mai târziu, pe 22 august 1903, avea să vină pe lume cea de-a doua fiică, Prințesa Xenia Georgievna. La scurt timp după nașterea Xeniei, socrul Marii Ducese Maria a rămas paralizat din cauza unui accident vascular cerebral și s-a mutat definitiv în sudul Franței pentru a se recupera.

În următorii ani Marea Ducesă Maria a călătorit frecvent în sudul Franței, în Danemarca, Anglia, Germania, Italia și anual în Grecia natală, iar în vara anului 1900, a vizitat Crimeea împreună cu soțul ei. Acolo, pe un teren pe care Marele Duce George îl cumpărase în 1890, lângă Ai-Todor, pe o stâncă înaltă deasupra mării, cuplul a decis să-și construiască reședința. Arhitectul ales a fost Nikolai Petrovici Krasnov, un rus care a construit palatul Dulber între 1895 și 1897 pentru Marele Duce Petru Nikolaevici, și care avea să construiască Palatul alb de la Livadia pentru țarul Nicolae al II-lea și soția sa, Alexandra.blank

Pentru că Marea Ducesă Maria Georgievna era foarte atașată de tot ceea ce era englezesc, vila a fost construită în stil britanic, cu calcar local și cuplul a dat proprietății un nume grecesc, Harax, fortăreața, în memoria unei fortărețe antice care se afla cândva pe vârful Ai-Todor. Harax avea 46 de camere, se întindea pe o fundație de piatră gri, avea două etaje cu vedere la Marea Neagră, un acoperiș de gresie roșie și a fost decorată de marea ducesă cu mobilier englezesc, argintărie, textile și tapet, toate importate din Anglia. Proprietatea a fost extinsă mai târziu adăugându-i-se o fermă, o casă de joacă pentru fiicele lor, o locuință pentru familia personalului și o biserică. Vila Harax se afla la câțiva pași de Palatul Livadia, reședința din Crimeea a țarului Nicolae al II-lea și a familiei sale, iar cuplul imperial și copiii lor veneau frecvent în vizită.

blankTimp de șapte ani, Marele Duce și soția sa au dus o viață liniștită în Crimeea, întorcându-se la Sankt Petersburg doar în timpul iernii pentru sezonul social din capitala imperială.

Pe 18 martie 1913, tatăl ei, regele George I, a fost asasinat în Salonic, un oraș pe care Grecia îl cucerise în timpul Primului Război Balcanic. Pentru Maria Georgieva, care fusese atât de apropiată de tatăl ei, a fost o lovitură teribilă și timp de mai multe săptămâni a fost de neconsolat. Câteva săptămâni mai târziu, încă îndurerată, ea a trebuit să ia parte la ceremoniile care au marcat trei sute de ani de domnie a dinastiei Romanov. Până în 1914, relația dintre Marea Ducesă și soțul ei s-a deteriorat și, deși Marele Duce George a fost un tată și un soț devotat, Maria nu a fost niciodată îndrăgostită de el. De fapt, ei nu-i plăcea Rusia și în cele din urmă s-a înstrăinat de soțul ei.

În vara anului 1914, Marea Ducesă a părăsit Rusia împreună cu cele două fiice ale sale și cu doamna ei de onoare, baroneasa von Stoeckl, plecând în Anglia, pentru a avea grijă de fiica sa, Xenia, care urma o cură cu ape minerale în orașul Spa Harrogate. Marele Duce le-a însoțit până la Varșovia și de atunci nu se vor mai vedea niciodată.blank

După un sejur la Hotelul Claridge’s, prințesa s-a mutat la Harrogate, unde Marele Duce George Mihailovici urma să li se alăture câteva săptămâni mai târziu. Cu toate acestea, izbucnirea Primului Război Mondial pe 28 iulie 1914 le-a dat toate planurile peste cap. Marele Duce George a fost nevoit să-și anuleze călătoria pentru că trebuia să-și reia îndatoririle în armata țaristă, iar Marea Ducesă Maria a refuzat șansa de a se întoarce în Rusia împreună cu mătușa ei, împărăteasa Maria Feodorovna, care se afla la Londra în acea vară și a decis să-și prelungească șederea în Regatul Unit împreună cu fiicele ei.

Pentru a ajuta efortul de război, Maria a fondat un mic spital militar în Harrogate pentru britanicii și canadienii răniți, a urmat un curs de asistență medicală la Crucea Roșie, iar instituția a avut atât de mare succes încât, până în 1915, Marea Ducesă a creat încă două spitale. În cei patru ani de război, peste 1200 de pacienți au fost tratați în aceste instituții și, impresionat de munca ei, vărul ei, regele George al V-lea, i-a conferit Crucea Roșie Regală în iulie 1915.

blankMarea Ducesă Maria a locuit cu fiicele sale în Harrogate până în iulie 1916, când s-au mutat într-un conac mare din Grosvenor Square din Londra. Fiind foarte apropiată de familia regală britanică, ea mergea la Marlborough House aproape în fiecare seară pentru a lua masa și a juca cărți cu regina Alexandra, a vizitat-o în mod regulat și pe verișoara ei, Prințesa Victoria a Regatului Unit, prietena ei apropiată încă din copilărie, dar continua să meargă la Harrogate frecvent pentru a avea grijă de spitalele pe care le finanța.

Izbucnirea Revoluției Ruse din 1917 a perturbat viața de zi cu zi a Marii Ducese și a fiicelor sale pentru că veniturile din Sankt Petersburg au încetat să mai vină. Incapabilă să mai subvenționeze spitalele pe care le patrona, Marea Ducesă le-a încredințat mătușii sale, regina Alexandra, dar, la cererea pacienților ei, a rămas directoare până la sfârșitul războiului. Situația financiară precară a forțat-o pe Marea Ducesă Maria să se mute într-o reședință mai mică de lângă Regent’s Park, dar, cu sprijinul financiar al viitoarei sale cumnate, americancă Nancy Leeds, a reușit să-și mențină finanțele pe linia de plutire.

În 1918, Marele Duce George Mihailovici a fost arestat de bolșevici în timp ce încerca să emigreze în Marea Britanie. Alarmată de soarta soțului ei, Maria Gerogievna a făcut multe eforturi pentru a obține eliberarea lui, încercând, prin intermediul Ambasadei Daneze, să ofere bolșevicilor 50.000 de lire sterline, însă nu a avut succes.

După câteva luni de incertitudine, Marele Duce a fost împușcat pe 30 ianuarie 1919, la Fortăreața Petropavlovskaia de către bolșevici. Alături de soțul ei, Maria și-a pierdut cumnatul, pe Marele Duce Nicolae Mihailovici, fostul cumnat, Marele Duce Paul Alexandrovici, și un unchiu matern, Marele Duce Dimitri Constantinovici.

Devenită văduvă, Prințesa Maria a Greciei a revenit la numele și titlul ei din adolescență și s-a concentrat pe propria familie. După restaurarea regelui Constantin I pe tronul Greciei, Maria și cele două fiice ale sale s-au alăturat familiei regale grecești din Italia, micul grup îmbarcându-se pe o navă a Marinei Elene cu destinația Corfu. Apoi, membrii familiei regale și-au continuat călătoria la bordul distrugătorului Ierax, care i-a dus la Atena.

Ajunsă în Grecia, Maria s-a stabilit la Atena, a fost foarte iubită de familia regală, câștigând chiar afecțiunea soției lui George, Prințesa Elisabeta a României, a cărei relație cu restul familiei era dificilă. Însă relația Mariei cu fiicele ei a fost tensionată pentru că ele au fost supărate că mama le ținuse departe de tatăl lor în timpul războiului. Faptul că nu l-au mai putut vedea niciodată le-a sporit blankresentimentele și nu au fost de acord cu relația pe care prințesa o începuse cu amiralul Perikles Ioannidis. Pentru a se separa cât mai curând de ea, ambele fiice s-au căsătorit devreme. În 1921, în vârstă de 17 ani, Prințesa Xenia s-a căsătorit cu William Bateman Leeds, Jr., fiul lui Nancy Leeds, iar un an mai târziu Prințesa Nina s-a căsătorit la Londra cu Prințul Paul Chavchavadze, fiul Prințului Alexander Chavchavadze și al Mariei Rodzianko.

Trei luni mai târziu, pe 16 decembrie 1922, în ciuda opoziției fiicelor sale, Prințesa Maria s-a căsătorit cu amiralul Ioannides la Wiesbaden, în Germania.

După luna de miere petrecută la Frankfurt și München Prințesa Maria a Greciei și cel de-al doilea soț s-au întors la Atena, dar au părăsit Grecia în momentul proclamării celei de-a Doua Republici Elene în 1924.blank

Cuplul s-a mutat la Londra, în casa pe care prințesa o avea în Regent’s Park, unde cei doi au locuit câțiva ani. Prințesa Maria era nepoata preferată a Reginei Alexandra și a devenit partenera ei constantă în ultimii ani ai reginei la Sandringham. După ce cele două fiice ale sale s-au mutat în Statele Unite și mătușa ei, Regina Alexandra, a murit, Prințesa Maria și soțul ei s-au mutat la Roma în 1926, acolo unde locuiau mulți membri ai familiei regale grecești.

Prințesa a achiziționat o reședință, Villa Attica, situată pe via Antonio-Bertoloni, unde și-a împărțit timpul între grădinărit și scrierea memoriilor care vor fi publicate ani mai târziu de nepoții ei. A trăit în Italia mai bine de un deceniu până când izbucnirea războiului greco-italian din 1940 a forțat-o să se întoarcă în Grecia. Era într-o stare de sănătate precară și a fost îngrijită de nepotul ei, regele Paul al Greciei, și de soția acestuia, Frederica. Marea Ducesă Maria Georgievna a murit acasă, în Atena natală, în timpul războiului greco-italian, pe 14 decembrie 1940, la vârsta de 64 de ani și a fost înmormântată în necropola regală de la Palatul Tatoi.

Alte articole

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *