Prințesa Marie-Louise Razafuriefo s-a născut pe 1 mai 1897 în exil, la Hotel de l’Europe din Saint-Denis, Insula Réunion, și a fost ultima moștenitoare aparentă și pretendentă la tronul Regatului Madagascar. Era un copil nelegitim, pentru că mama ei, care avea doar 14 ani, o concepuse cu un soldat francez necunoscut și fetița s-a născut în timp ce familia regală se afla în exil pe teritoriul francez după ce monarhia fusese abolită în regat din cauza dominației coloniale franceze.
Mama ei, Prințesa Razafinandriamanitra, era fiica Prințesei Rasendranoro și nepoata reginei Ranavalona al III-lea și a murit la cinci zile după ce a născut-o pe copilă. Deși familia regală era protestantă, Marie-Louise a fost botezată în credința catolică la Catedrala Sf. Denis și a fost adoptată mai târziu de regina Ranavalona.
După o lună de la sosirea în Saint-Denis, familia regală s-a mutat într-o casă deținută de Madame de Villentroy la intersecția rue de l’Arsenal cu rue du Rempart din Reunion, lângă sediul administrației franceze. În casă locuiau regina, prințesele, două secretare, o bucătăreasă și câțiva servitori și au stat aici timp de aproape doi ani.
Din cauza tensiunilor dintre Franța și Regatul Unit pricinuite de conflictul din Sudan, oficialii francezi deveniseră îngrijorați că Madagascarul ar putea începe o rebeliune împotriva dominației franceze. Prezența reginei Ranavalona în Réunion era văzută ca o posibilă sursă de încurajare pentru rebelii malgași, astfel încât familia a fost trimisă spre Franța.
Pe 1 februarie 1899 familia regală s-a îmbarcat pe nava cu aburi Yang-Tse și a plecat spre Marsilia, fiind ținută în oraș timp de câteva luni înainte de a fi transferată într-o vilă din Algeria franceză. Regina detronată a descoperit aici un stil de viață total diferit față de cel cu care era obișnuită, mergea regulat la serate și evenimente culturale și deseori a găzduit chiar ea petreceri fastuoase.
Regina era dornică să vadă Franța continentală și mai ales Parisul și a depus în mod repetat cereri oficiale pentru a primi permisiunea de călătorie, dar acestea au fost refuzate categoric până în mai 1901, când Ranavalona a primit prima autorizație de a vizita Franța.
Chiar în acea lună, regina s-a mutat într-un mic apartament în arondismentul 16 din Paris, lângă Champs-Élysées, a vizitat principalele atracții ale orașului, a fost invitată la numeroase recepții, baluri și spectacole și i s-au oferit multe cadouri, inclusiv rochii foarte scumpe. În timpul acestei prime călătorii, Ranavalona a vizitat Palatul Versailles, a fost primită la Primăria Parisului și a petrecut trei săptămâni la Bordeaux. După ce regina și-a epuizat bugetul, s-a întors în Algeria, dar și-a propus să îi ofere singurei nepoate șansa de a fi educată la Paris.
Astfel că Marie-Louise a fost îndemnată de regină să părăsească Algeria și să plece în Franța pentru a urma școala secundară la Lycée de jeunes filles de Versailles. În 1917, regina Ranavalona a murit subit și curând Marie-Louise a întâlnit un inginer agronom francez pe nume Andre Bosshard cu care s-a căsătorit pe 24 iunie 1921.
Prințesa primea o pensie mică de la guvernul francez, a decis să urmeze o carieră ca asistentă medicală și a fost decorată de Guvernul Francez pentru serviciile pe care mai târziu le-a adus armatei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
În ultimii ani de viață a locuit într-o mică localitate de pe Valea Loarei și a murit în satul Bazoches-sur-le-Betz pe 18 ianuarie 1948, la vârsta de 50 de ani, fiind înmormântată la Montreuil.
