Prinţesa Milica şi Marele Duce Petru, cuplul considerat „punctul central al puterilor răului”

Marele Duce Petru Nikolaevici al Rusiei s-a născut pe 10 ianuarie 1864 şi a fost cel de-al doilea fiu al Marelui Duce Nicolae Nikolaevici al Rusiei și al Marii Ducese Alexandra Petrovna.

Căsătoria părinţilor a fost aranjată, iar Alexandra a fost profund nefericită la curtea imperială rusă. Crescută în religia luterană, ea s-a convertit la ortodoxism după căsătorie, în 1856, dar nu s-a adaptat la Sankt Petersburg. Primul ei fiu, Marele Duce Nicolai Nicolaevici, s-a născut la nouă luni după căsătorie, în apartamentul lor de la Palatul de Iarnă. În decembrie 1861, cuplul s-a mutat în noul Palat Nicolae, unde, în 1864, Alexandra a dat naștere celui de-al doilea fiu și ultimul copil, Marele Duce Petru. Începând de atunci căsnicia ei a început să se destrame. Mama lui Petru şi a lui Nicolai era simplă și nesofisticată, prefera să se îmbrace modest şi evita viața publică. Și-a dedicat timpul religiei și medicinei, nu era frumoasă, dar sinceritatea ei și manierele plăcute au făcut-o foarte căutată la curte. La început, soțul ei i-a luat ideile în serios și a finanțat un spital unde pacienții săraci primeau îngrijiri medicale fără taxe. Uneori, ea însăși îi îngrijea şi, în cele din urmă, a fondat un institut de pregătire pentru asistente medicale în Sankt Petersburg şi a devenit extrem de pioasă.

Palatul cuplului din Sankt Petersburg era atât de mare încât soţii nici nu se vedeau reciproc, ci apăreau împreună doar la ceremonii oficiale. În cele din urmă, Nicolae Nicolaevici a început o relație permanentă cu Ecaterina Chislova, o dansatoare la teatrul Krasnoye Selo pe care nici măcar nu a încercat să o ascundă. În 1868, Ecaterina Chislova a dat naștere primului din cei cinci copii nelegitimi ai cuplului. În 1870, nimic nu mai rămăsese din căsnicia Alexandrei în afară de amărăciune. Îşi petrecea perioade lungi de timp împreună cu cei doi copii ai ei, Nicolai şi Petru, la Kiev, în timp ce soțul ei își petrecea timpul cu cea de-a doua sa familie. Când Marele Duce a aranjat să schimbe rangul copiilor săi nelegitimi și a amantei sale, Alexandra Petrovna a apelat la Țarul Alexandru al II-lea să intervină, însă Țarul a răspuns: “Voi vedea. Soțul tău este în floarea vieții sale și are nevoie de o femeie cu care să se iubească. Uită-te la tine! Uite cum te îmbraci! Nici un om nu ar fi atras”.

Așa cum era obiceiul Marilor Duce, cel de-al doilea fiu al cuplului, Petru Nikolaevici a slujit în armata imperială rusă, intrând la vârsta de douăzeci de ani în regimentul Uhlan, dar s-a îmbolnăvit de tuberculoză şi a trebuit să pună capăt carierei sale militare, mutându-se în Egipt, unde a început să studieze arhitectura. Marele Duce a fost numit inspector general de inginerie, a fost promovat locotenent general și adjutant general, devenind asistent general al țarului.

blankÎn 1907, fratele său mai mare, marele duce Nicolai Nikolaevici s-a căsătorit cu prințesa Anastasia, fiica lui Nicolae I al Muntenegrului și a Milenei Vukotić căreia i se spunea Stana, care avea o soră, prințesa Milica. Cele două erau poreclite „pericolul negru” pentru că erau interesate de ocultism şi aveau părul negru ca tăciunele. Petru, s-a căsătorit pe 26 iulie 1889, la Peterhof, cu Milica, şi cuplul a avut patru copii: Marina Petrovna, Roman Petrovici, Nadejda Petrovna şi Sophie Petrovna.

În timpul Primului Război Mondial, Petru s-a alăturat fratelui său mai mare, Nicolai Nikolaevici, pe atunci comandant suprem al armatei imperiale, şi, în calitate de inspector general al inginerilor militari, el se va afla la originea multor operațiuni de succes ale trupelor rusești.blank

La începutul secolului al XX-lea, cei doi fraţi şi soţiile lor aveau o mare influență la curtea imperială rusă și practicau spiritismul împreună. Marele Duce Petru și soția sa au fost acuzați că în 1901 l-au prezentat cuplului imperial pe un vindecător francez numit Philippe Nizier-Vashodla (Anthelme) care le-a promis ţarului Nicolae al II-lea şi ţarinei Alexandra că va face, prin puterile sale miraculoase, în aşa fel încât cei doi să aibă un moştenitor de sex masculin. Poliția l-a expulzat ulterior pe şarlatanul Philippe, dar cei doi au rămas în continuare subjugaţi de magia neagră şi de practicile oculte. Mai târziu, Marele Duce Petru şi soţia sa, Milica, l-au introdus cuplului imperial pe călugărul Grigori Rasputin, cel care va avea o influenţă nefastă asupra lor, în special asupra ţarinei, timp de mulţi ani.

blankPrințul Felix Yusupov, vecin de domeniu cu Milica şi Petru, a descris impozantul lor Palat Znamenka drept „punctul central al puterilor răului” şi apoi această opinie a fost răspândită pe scară largă în familia imperială, provocând diviziuni majore în interiorul Casei Romanov.blank

Marele Duce Petru era un om discret, timid, calm şi nu prea vorbăreț. Era înzestrat cu o mare inteligență, dar starea lui de sănătate nu i-a permis să progreseze în cariera militară, astfel că nu și-a putut exercita mult timp funcția de inspector general de ingineri. În 1915, când fratele său, Marele Duce Nicolai, a fost înlăturat din funcția de comandant suprem al armatelor imperiale și numit comandant-șef și vicerege al Caucazului, Petru i s-a alăturat acestuia.

Pasiunile principale ale Marelui Duce Petru au fost pictura și arhitectura, fiind în mod deosebit atras de arhitectura religioasă. El a realizat planurile pentru Biserica Memorială Mukden, dedicată soldaților ruși căzuți în timpul războiului ruso-japonez din 1904-1905 şi a construit după propriile sale planuri extravaganta vilă Dulber, din Koreïz, lângă Yalta, în Crimeea, construită în stil neomaur, ca o fortăreaţă.

blankÎn martie 1917, după abdicarea ţarului Nicolae al II-lea, Marele Duce și soția sa, Milica, s-au mutat pe domeniul Dulber din Crimeea, care nu era încă ocupată de bolșevici. În aprilie 1919, cei doi au părăsit Crimeea la bordul cuirasatului britanic HMS Marlborough şi s-au mutat împreună cu fratele mai mare, Marele Duce Nicolai Nikolaievici și soția acestuia, Anastasia, la Vila Thénard situată în Cap d’Antibes.

Peter Nikolaevici a murit la vârsta de 73 de ani, pe 17 iunie 1931, la Cap d’Antibes, fiind înmormântat în cripta Bisericii Ortodoxe Saint-Michel-Archange din Cannes, iar soția sa i-a supravieţuit timp de 20 de ani şi a murit pe 5 septembrie 1951 la  Alexandria, în Egipt.

Alte articole

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *