Prințul Amedeo, vărul regelui Mihai, unicul fiu al ducesei de Aosta, prințesa luptătoare

Prințul Amedeo, Ducele de Aosta s-a născut la Villa della Cisterna din Florența pe 27 septembrie 1943 și a fost singurul copil al Prințului Aimone de Savoia și al Prințesei Irene a Greciei și Danemarcei, sora mai mică a reginei-mamă Elena a României.

Conform standardelor vremii, la vârsta de 39 de ani, Prințul Aimone era cam bătrân pentru o primă căsătorie, dar la fel era și Irene, ajunsă la treizeci și cinci de ani. Cei doi se cunoseră în 1922, dar au decis să se căsătorească în cele mai complicate momente de dinainte de izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial. Nunta lor a reunit toate capetele încoronate ale Europei și s-a desfășurat cu mare fast la Catedrala Santa Maria del Fiore din Florența, pe 1 iulie 1939.

 

Ceremonia a fost urmată de un prânz festiv, găzduit de Hotelul Excelsior, și de o cină informală oferită de regina mama Elena a României la Villa Sparta. A doua zi după nuntă, cuplul va merge la Vatican pentru a primi binecuvântarea papei Pius al XII-lea. Irene de Aosta și prințul Aimone s-au stabilit la Villa della Cisterna din Florența, pe care el o moștenise de la bunica paternă și astfel Irene s-a aflat astfel aproape de sora ei mai mare, regina mamă Elena, cu care a avut întotdeauna o relație foarte apropiată.

În timp ce Aimone slujea în Marina Regală, Irene s-a alăturat Crucii Roșii ca asistentă medicală și a mers pe frontul albanez pentru a trata răniții. Mai târziu, în martie-aprilie 1942, prințesa a preluat conducerea unui tren-spital care a dus-o pe frontul rusesc pentru a sprijini repatrierea soldaților italieni răniți.

 

După debarcarea alianților în Sicilia, pe 10 iulie 1943, reacția celui de-al treilea Reich a fost violentă, mii de soldați italieni au fost arestați sau executați în Europa, în timp ce peninsula a fost invadată. Regele Victor Emanuel al III-lea și guvernul au fost obligați să se refugieze în Brindisi. Acestui grup i s-a alăturat prințul Aimone, dar soția lui, Irene, cumnata, Anne, și nepoatele Marguerite și Marie-Christine au fost reținute în Toscana.

Câteva săptămâni mai târziu, pe 27 septembrie 1943, Ducesa de Aosta l-a născut pe Amedeo chiar în timpul unui bombardament aerian asupra Florenței. Născut cu optsprezece zile înainte de termen, copilul era foarte fragil, iar familia decide să-l boteze urgent. Nașterea băiețelului complica însă și mai mult situația familiei, mai ales că medicul SS Karl Gebhardt, cel care le supraveghea pe femei, a anunțat-o pe Irene că intenționează să-i plaseze fiul sub „protecția” lui.

 

Protejată o vreme de consulul german Gerhard Wolf din Florența, Irene și rudele sale au fost transferate de naziști lângă Pavia pe 13 iunie 1944. Micul grup a ajuns inițial la Sartirana Lomellina, apoi a fost dus la Milano și de aici trimis la Innsbruck, în Austria, unde va fi ținut ostatic la hotelul Ifen din Hirschegg.

Încarcerate timp de zece luni, prințesele și copiii lor sunt tratate destul de bine, dar trăiesc în permanență cu teama că vor fi executate. Din fericire, Hotelul Ifen a fost eliberat de rezistența austriacă pe 2 mai 1945.

După aceste evenimente, Irene, Anne și copiii lor pleacă spre Elveția, unde ajung pe 6 mai. Merg întâi la Lausanne, unde se afla contele de Torino, singurul membru al familiei regale italiene care nu a avut de suferit din cauza regimului fascist, iar în cele din urmă, pe 7 iulie, Irene și rudele ei revin în Italia. Ajung cu avionul la Napoli, iar aici se reîntâlnesc cu Aimone.

Familia Savoia-Aosta își petrece vara anului 1945 la palatul Capodimonte, dar în octombrie Aimone, Irene și micuțul Amedeo s-au întors în Toscana, unde au găsit Villa della Cisterna în mare parte distrusă de bombardamentele naziste.

 

 

După ce regele Victor Emmanuel al III-lea pleacă în exil în Egipt împreună cu regina Helene, ceilalți membri ai Casei de Savoia primesc ordinul de a părăsi Italia. Cu excepția mamei lui Aimone, care refuză categoric să părăsească țara, toți membrii dinastiei s-au supus acestei solicitări pe 5 iunie.

În timp ce mulți dintre ei au optat să plece pentru Portugalia, Brazilia sau Egipt, Aimone și Irene aleg să se stabilească în Belgia, la contele de Torino, dar Bruxelles-ul interzice în cele din urmă cuplului să rămână pe teritoriul său, așa că ducele și ducesa de Aosta se vor separa.

Irene se întoarce în Elveția cu micuțul Amédeo, Aimone decide să traverseze Atlanticul și să se stabilească în America Latină. După o scurtă ședere în Brazilia, prințul s-a mutat în Argentina.

În perioada următoare, monarhiile europene se prăbușesc rând pe rând. În Iugoslavia, Petru al II-lea, soțul prințesei Alexandra a Greciei, a pierdut coroana pe 29 noiembrie 1945. În Albania, Adunarea Constituantă a abolit oficial monarhia pe 10 ianuarie 1946. În Bulgaria, un referendum organizat de comuniști pe 8 septembrie 1946 a dus la răsturnarea lui Simeon al II-lea, fiul prințesei Jeanne de Savoia. În România, Mihai I va fi obligat să abdice pe 30 decembrie 1947. Doar regele George al II-lea al Greciei, fratele lui Irene, reușește să-și salveze coroana.

 

Pe 27 decembrie 1947, Italia adoptă o nouă Constituție și decide confiscarea tuturor proprietăților casei din Savoia. A doua zi, regele Victor Emmanuel al III-lea a murit la Alexandria, dar ducesele de Aosta nu au mijloace financiare nici măcar pentru a merge în Egipt la înmormântare.

În ianuarie 1948, sănătatea prințului Aimone începe să se deterioreze, dar familia sa nu este anunțată. Va muri din cauza unui infarct miocardic pe 29 ianuarie în camera 320 a Hotelului Plaza. Foarte afectată de dispariția soțului ei, Ducesa de Aosta nu are însă resurse financiare ca să-i repatrieze rămășițele sau să participe la înmormântare. Prințul este condus pe ultim drum doar de o verișoară a soției sale, Marea Ducesă Maria Pavlovna a Rusiei, care locuia în Argentina.

După moartea prințului, ultimii membri ai Casei de Aosta au primit permisiunea de a se întoarce în țara lor, considerându-se că un mic grup de văduve și orfani nu pot periclita situația politică a republicii. Irene, cumnata ei, Anne, și copiii acestora își restabilesc astfel reședința în Toscana în iunie 1948.

 

Cum Villa della Cisterna era foarte deteriorată, Irene și Amédeo se stabilesc temporar la Villa Sparta, unde locuia deja regina mamă Elena a României. Vor sta aici până în 1950, când s-au mutat în vila San Domenico din Fiesole. Irene se dedică în exclusivitate familiei sale, dar face multe călătorii la Atena, unde este întotdeauna bine primită de fratele ei, regele Paul I, sau în Anglia pentru a se întâlni cu prințesa Catherine și cu rudele sale. Este invitată la majoritatea evenimentelor elitei europene, participă la nunta viitorilor Juan Carlos I al Spaniei și Sophie din Grecia, în 1962.

Doi ani mai târziu, pe 22 iulie 1964, fiul ei, prințul Amedeo, s-a căsătorit cu prințesa Claude d’Orleans cu care a avut trei copii: Prințesa Bianca Irene Olga Elena Isabella Fiorenza Maria, Prințul Aimone, Duce de Apulia și Prințesa Mafalda Giovanna. Cei doi au divorțat în 1987, iar Amedeo va face un al doilea mariaj cu Silvia Paternò di Spedalotto.

Devenită catolică ferventă, mama lui, Irene, s-a implicat în ajutarea victimelor inundațiilor care afectează Florența în 1966 și va fi declarată cetățean de onoare al orașului în 1972.

Ultimii ani ai prințesei sunt umbriți de suferința cauzată de îmbolnăvirea de cancer. Prințesa a murit pe 15 aprilie 1974 și a fost înmormântată într-o capelă privată, mai târziu cenușa sa fiind transferată într-una dintre necropolele Casei de Savoia, la Bazilica Superga din Torino.

 

Amedeo și noua sa soție, Silvia, au locuit în satul San Rocco, lângă orașul Castiglion Fibocchi din Toscana și s-au ocupat de diferite activități agricole, inclusiv de producția de vin comercializat sub numele de Vini Savoia Aosta.

Din 1997, el a devenit președinte al Fundației Internaționale Pro Herbario Mediterraneo, iar din 2003 până în 2006 a fost președinte al comisiei responsabile cu rezervația naturală de pe insula Vivara.

În 2006 Amedeo a mai avut o fiică cu Kyara van Ellinkhuizen, pe Ginevra Maria Gabriella van Ellinkhuizen, o fetiță care s-a născut cu sindromul Down. Deși înainte de naștere ei, Amedeo a promis că o va recunoaște imediat și îi va asigura toate cele necesare, nu a făcut acest lucru, dar, în schimb, a cerut efectuarea unor teste de paternitate. Acestea au confirmat că el este tatăl, iar pe 4 august 2006 și-a recunoscut în mod legal fiica.

Cu puțin timp înainte, pe 7 iulie 2006, Amedeo se declarase șef al Casei de Savoia, susținând că vărul său, Vittorio Emanuele, prinț de Napoli, și-a pierdut drepturile dinastice atunci când s-a căsătorit fără a obține în prealabil permisiunea tatălui său, fostul rege Umberto al II-lea. Vittorio Emanuele și fiul său, Emanuele Filiberto, prințul Veneției, au solicitat în instanță interzicerea folosirii de către Amedeo a titlului „Duce de Savoia” și au avut câștig de cauză, dar verdictul a fost anulat în apel.

 

Prințul a murit pe 1 iunie 2021, la vârsta de 77 de ani, în Arezzo, din cauza unor probleme cardiace declanșate în urma unei intervenții chirurgicale.

 

Alte articole

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *