Regina Louise a Danemarcei, “soacra Europei”. Toți cei șase copii ai ei au avut căsătorii dinastice la cel mai înalt nivel al monarhiilor europene

Louise de Hesse-Kassel s-a născut pe 7 septembrie 1817 la Kassel, în Germania, fiind fiica Prințului Wilhelm de Hesse-Kassel și a Prințesei Charlotte a Danemarcei. Printre frații ei s-au numărat Prințesa Marie Luise Charlotte de Hesse-Kassel, Prințul Frederic Wilhelm de Hesse-Kassel și Prințesa Auguste Sophie Friederike de Hesse-Kassel.

Louise a trăit în Danemarca de la vârsta de trei ani și, fiind nepoată a regelui Christian al VIII-lea, cel care a condus regatul între 1839 și 1848, a fost considerată eligibilă pentru a moșteni tronul, deoarece aproape toți membrii casei regale a Danemarcei erau în vârstă și nu aveau copii.

Pe 26 mai 1842 prințesa s-a căsătorit la Palatul Amalienborg din Copenhaga cu vărul ei de-al doilea, Prințul Christian de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glucksburg. În 1847, prințul a fost ales, cu aprobarea Marilor Puteri ale Europei, succesor al tronului danez, iar pe 15 noiembrie 1863 Louise și Christian au devenit regină și rege al Danemarcei.

Relația dintre cei doi pare să fi fost, cel puțin la început, bazată pe dragoste și a fost descrisă ca fiind fericită. Se spune că loialitatea ei a fost de mare importanță pentru Christian, iar regele a fost dependent de inteligența, judecata limpede și puterea ei psihologică. Stilul de viață al cuplului era simplu și puritan, iar familia regală a fost privită ca un model corect din punct de vedere moral. Când fiica lor, Thyra, a rămas însărcinată în 1870, fiind necăsătorită, Louise a preluat controlul asupra situației și a ascuns sarcina prințesei, trimițând-o să nască în străinătate și păstrând întreaga afacere secretă de familie.

 

Ca regină, Louise a trăit o viață izolată de public și nu a participat la treburile statului, interesele ei concentrându-se asupra aranjării căsătoriilor dinastice ale copiilor ei, reușind să asigure statutul internațional al dinastiei daneze nou înființate prin legarea Danemarcei de Marea Britanie, Rusia, Suedia și Grecia.

Cunoscută sub numele de “Soacra Europei”, Louise organiza anual adunări de familie la Bernstorff și  Fredensborg, întruniri care au atras din ce în ce mai multă atenție în fiecare an și au făcut-o un simbol popular al vieții de familie.

 

Regina a avut șase copii cu Christian: Frederick al VIII-lea, viitorul rege al Danemarcei, care s-a căsătorit cu prințesa Louise a Suediei, prințesa Alexandra, care s-a căsătorit cu viitorul rege Eduard al VII-lea și va deveni regina Alexandra a Marii Britanii, George I, care s-a căsătorit cu prințesa Olga Constantinovna și a devenit rege al Greciei, prințesa Dagmar, care s-a căsătorit cu țarul Alexandru al III-lea al Rusiei și își va lua numele Maria Feodorovna, prințesa Thyra, căsătorită cu Ernest Augustus, prinț moștenitor al Hanovrei și prințul Valdemar, căsătorit cu Prințesa Maria de Orléans.

Marele succes dinastic al celor șase copii ai Louisei a fost într-o mare măsură rezultatul ambițiilor reginei mai degrabă decât al eforturilor soțului ei, Christian al IX-lea, iar istoricii au comparat capacitățile ei cu cele ale reginei Victoria.

 

Regina era interesată de muzică și pictură și a fost susținătoarea unor artiști precum Elisabeth Jerichau  Baumann, iar unele dintre picturile pe care ea însăși le-a realizat au fost oferite ca daruri membrilor altor familii regale ale Europei.

Louise a sprijinit 26 de organizații caritabile diferite, iar în 1857 a fondat Louisestiftelsen (Fundația Louise), un orfelinat pentru fete. Cel mai cunoscut proiect al ei, pe care ea însăși l-a numit cel mai important, a fost  Diakonissestiftelsen (Fundația Deaconess), iar în 1891 a inițiat Fundația pentru înființarea azilurilor școlare în cartierele muncitorești din Copenhaga și Fundația pentru Recompensă și Autosusținare, care a sprijinit funcționarii și a acordat ajutor financiar bolnavilor, șomerilor și pensionarilor.

 

Louise a fost regină timp de 35 de ani, mai mult decât oricare altă regină daneză dinaintea ei, iar în ultimii ani a a devenit surdă. A murit la vârsta de 81 de ani, pe 29 septembrie 1898, la Bernstorff, și a fost înmormântată în Catedrala Roskilde de lângă Copenhaga.

 

Alte articole

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *