HomeOameni care au intrat în istorieHollywood clasicRoger Moore, cel mai cunoscut James Bond

Roger Moore, cel mai cunoscut James Bond

DS TW

Roger Moore s-a născut pe 14 octombrie 1927 în Stockwell, Londra, și a fost singurul copil al polițistului George Alfred Moore și al lui Lillian “Lily” Moore, care era casnică. Copilul a urmat școala Battersea, dar în timpul celui de-al Doilea Război Mondial familia a fost evacuată la Holsworthy, în Devon, iar el a fost înscris apoi cursurile Colegiului Launceston din Cornwall.

Roger s-a angajat la un studio de animație, dar a fost concediat după ce a făcut o greșeală încurcând foile de celuloid pe care se făceau desenele. După câteva luni, tatăl său a investigat un jaf care avusese loc în casa regizorului Brian Desmond Hurst, astfel că, datorită intervenției acestuia, în 1945 a primit un post de figurant pentru filmul “Cezar și Cleopatra”. În timp ce se afla pe platourile de filmare, i-a impresionat pe actorii care jucau în peliculă prin seriozitatea sa, iar Hurst a decis să-i plătească taxele la Academia Regală de Artă Dramatică.

La vârsta de 18 ani, la scurt timp după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, a fost încorporat în armată, iar pe 21 septembrie 1946 a devenit sublocotenent în Corpul de Serviciu al Armatei Regale. În cartea „Last Man Standing: Tales from Tinseltown”, Roger Moore a afirmat că prima sa apariție televizată a fost pe 27 martie 1949 în filmul “The Governess”, realizat de Patrick Hamilton, în care a jucat un rol minor, alături de Clive Morton și Betty Ann Davies.

La începutul anilor 1950, a lucrat ca model, apărând în reclame pentru tricotaje și pastă de dinți, iar după scurt timp a plecat în Statele Unite și a început să colaboreze cu studiourile de televiziune, apărând în 1953 într-o adaptare a lui Iulius Caesar și în filmul TV “The Clay of Kings”.

 

Un an mai târziu, actorul a semnat un contract pe șapte ani cu MGM și a primit un mic rol în “The Last Time I Saw Paris”, alături de Elizabeth Taylor, dar după eșecul peliculei „Diane”, în care a jucat în 1956, a fost eliberat de contract și a devenit independent pentru o vreme.

Primul lui succes a fost rolul lui Sir Wilfred din “Ivanhoe”, o adaptare a romanului lui Sir Walter Scott. În 1959, a primit rolul principal în “The Miracle”, pentru Warner Bros, și în același an a jucat în “The Angry Young Man”. Actorul a început în 1962 filmările pentru seria „Sfântul”, producție în care a interpretat rolul lui Simon Templar și pentru care a filmat timp de șapte ani, până în 1969, personajul transformându-l într-o celebritate internațională. În 1973, a primit rolul primului său James Bond, în „Live and Let Die” și s-a spus ca a fost mult mai aproape de conceptul original al lui Ian Fleming decat personajul interpretat de Sean Connery.

În 1970, actorul a acceptat să ofere un interviu revistei Cinema: “L-am întâlnit pe primul platou vizitat. Unul dintre cei şase bărbaţi aşezaţi în sala de consiliu a unei foarte britanice instituţii era chiar Simon Templar. Dintre cele 7 filme aflate acum în producţie la Elstree, doar acest «Omul obsedat de sine însuşi», în regia lui Basil Dearden, era în lucru pe platouri. Alături de Roger Moore, John Welsh, tatăl lui Soames din ciclul Forsyte, mă atrage mai puţin. În minte îmi vin imaginile Sfântului desenate pe garduri sau pe asfalt, pe care le-am văzut de atâtea ori pe străzile Bucureştiului. Evident, aştept pauza spre a-i putea descifra cât de cât personalitatea. Mai înainte de a începe să discut cu Roger Moore mă gândesc că acum nu are nimic din alura sportivă, decontractată, sigură de sine şi de sfârşitul fericit al acţiunilor sale.

Haine negre, cămaşa de un alb imaculat, cravată de culoare închisă, o mustaţă. lată pe o figură distantă, obosită, rece, gesturi meticuloase, ţepene chiar, compuneau chipul unui tipic funcţionar din City. De altfel catedrala Sf. Paul, care se zărea în machetă prin fereastră, mă asigura că nu localizasem greşit cartierul. Veteranii studioului spun că Roger Moore este unul dintre acei foarte rari actori care, deveniţi răsfăţaţii publicului, nu pun o distanţă kilometrică între el şi interlocutori. El nu s-a schimbat.

Roger Moore, băiatul bun în cel mai elogios sens al cuvântului. Într-adevăr, întreaga atitudine a lui Roger Moore, pe măsură ce-ţi vorbeşte, te îndeamnă să crezi că el este cel bucuros de a fi avut prilejul de a se întâlni cu un gazetar, că el este cel interesat de ceea ce i se spune, de ceea ce este întrebat. Joc de politeţe, nespus de elegant şi convingător, jucat parcă pentru a adăuga un nou farmec comunicativităţii celui pe care l-am urmărit de atâtea ori pe micrul ecran, în serile de sâmbătă.

Şcoala a abandonat-o la 15 ani. A desenat pentru filme. A făcut figuraţie. Amestecat în mulţimea din «Cezar şi Cleopatra», se pare totuşi că înfăţişarea sa cuceritoare, cu un umor cu totul personal, filtrat într-o extrem de plăcută artă de a povesti, i-au fost remarcate. Academia Regală de artă dramatică a fost singura şcoală de la care n-a chiulit. Primul rol, pe scena de la Arts Theatre din Londra, l-a jucat înainte de a fi împlinit 18 ani. Războiul a întrerupt însă acest început. Întors acasă cu gradul de căpitan, porneşte din nou de la roluri de câteva cuvinte pe scenă şi de la tăcute apariţii pe ecran. Ca şi alţi actori englezi la debut, Roger Moore încearcă scena de dincolo de Ocean.

Televiziunea new-yorkeză îl adoptă. Studiourile Metro Goldwyn Mayer de la Hollywood îi propun primul contract. Lana Turner şi Carrol Baker îi sunt primele partenere. «Ivanhoe» în versiunea televizată îi asigură prima circulaţie internaţională. Întors în ţară, televiziunea BBC face din el invincibilul Sfânt. Scurta biografie mi-a fost povestită de cel care a trăit-o, în două pauze de filmare, pe cel mai modest ton cu putinţă, cu cea mai vizibilă bunăvoinţă, ca şi cum pentru prima dată ar fi fost intervievat. Dar teatrul?

— Pentru mine contactul cu publicul este contactul cu echipa de filmare. Iar ca spectator consider filmul în primul rând cel mai favorabil mediu de a spune poveşti, pentru că pentru mine cinematograful este un prilej de destindere. Teatrul nu mă atrage.

Ca să-mi confirme preferinţele sale, Roger Moore îmi spune că a văzut de patru ori «Olivier» şi de cinci ori «My Fair Lady». Îi plac filmele-poveşti, comediile muzicale, spectacolele la care te poţi duce cu familia: nevastă şi copii.

— Dar ce credeţi atunci despre violenţa din serialul care v-a făcut celebru, cum este ea recepţionată de copii?

— Era o violenţă mimată. Sper că se şi vedea. Fără vărsări de sânge. Prea exactă şi eficace pentru a nu friza invenţia. Era exclusiv închinată câştigului de cauză al celor drepţi.

Îl rog apoi să-mi vorbească despre rolul la care lucrează.

— Rolul meu în «Omul obsedat de sine însuşi» este de-a dreptul fascinant. Pentru mine, ca actor. Spectatorii vor putea spune acum în ce măsură un actor care-şi iubeşte rolul reuşeşte să se identifice personajului creat. Este un personaj extrem de straniu acest Pelham pe care-l interpretez, un personaj exact la antipodul lui Simon Templar sau al lui Ivanhoe. Un om de afaceri cu o perfectă abilitate în conducerea consiliului de administraţie, dar cu o tulburătoare incapacitate de a se descurca în propriile meandre sufleteşti. La prima vedere, un om cu o viaţă dublă, dar mai precis cu o misterioasă dedublare a personalităţii. În afara multelor situaţii neprevăzute, care ajung aproape să-l coste viaţa, personajul prezintă pentru mine un interes aparte, pentru că solicită acele resurse care-i vin de dincolo de aparențe. Voi reuși să pătrund aceste profunzimi?, încheie Roger Moore cu acel contagios și discret zâmbet.

Într-un anume fel, Roger Moore îmi părea, acum când stăteam de vorbă, mai concentrat decât cu o oră înainte, când filma. Îl întreb. Răspunde simplu: «Acum interpretez, atunci eram eu însumi». Tot când este el însuşi vorbeşte italieneşte. O face cu eleganţă britanică a gestului măsurat, dar cu accent specific roman. Când are prilejul să o facă «în premieră», nu-şi poate reţine bucuria copilărească, satisfacţia că, deşi e englez, vorbeşte o limbă străină (îndeletnicirea e cam rar practicată de colegii săi compatrioţi). La mijloc este tot o explicaţie ţinând de viaţă. Mama celor doi copii ai săi — o fetiţă de şase ani şi un băiat de trei ani — este Luisa Matteoli. Actriţa italiană care a părăsit Roma şi a abandonat profesiunea de dragul ochilor albaştri ai lui Simon Templar. Tot atunci când Roger Moore este el însuşi, face sky, înoată şi practică zilnic parte din decalogul de exerciţii necesare pentru a-şi antrena upper-cut-ul. Privirea copilăroasă, surâsul deschis şi cele câteva riduri paşnice te împiedică totuşi să crezi că ar fi avut vreodată nevoie de un upper-cut bine plasat…”

*** Adina Darian, Cinema, 1970

Filosofia întregii serii Bond a fost schimbată pentru interpretările lui Roger Moore, pentru că scenariile au fost adaptate personalității sale, dar după șapte pelicule a decis să se retragă din cinematografie și nu a mai apărut în niciun film până în 1990, când a acceptat să joace în „Spice World” și „Boat Trip”.

În 2015, Moore a fost numit unul dintre cei mai bine îmbrăcați 50 de bărbați britanici și în același an a citit povestea “Prințesa și bobul de mazăre” a lui Hans Christian Andersen pentru aplicația de basme Giving Tales, realizată pentru UNICEF, alături de alte celebrități britanice, printre care Michael Caine, Ewan McGregor, Joan Collins, Stephen Fry, Joanna Lumley, David Walliams, Charlotte Rampling, Paul McKenna și Michael Ball.

Datorită admirației pentru buna lui prietenă, Audrey Hepburn, care l-a impresionat prin munca ei pentru organizația umanitară, Roger Moore a devenit ambasador al Bunăvoinței în august 1991.

Viața personală a actorului a fost urmărită cu multă atenție de public și de presa americană. În 1946, la vârsta de 18 ani, Moore s-a căsătorit cu o colegă de scenă, actrița și patinatoarea Doorn Van Steyn. Cei doi au locuit în Streatham împreună cu familia ei, dar tensiunile legate de bani și-au pus amprenta asupra relației. În 1952, Moore a cunoscut-o pe cântăreața galeză Dorothy Squires, a divorțat de soția sa și anul următor și s-a căsătorit cu Dorothy la New York, trăind după aceea în Kent.

Cei doi s-au mutat în Statele Unite în 1954, dar între ei au apărut tensiuni din cauza aventurii actorului cu starleta Dorothy Provine, astfel că s-au mutat înapoi în Regatul Unit în 1961. În acea perioadă cântăreața a suferit o serie de avorturi spontane, iar Moore a spus mai târziu că rezultatul căsătoriei lor ar fi putut fi diferit dacă ar fi avut copii.

În timpul relației lor furtunoase, Dorothy i-a spart o chitară în cap după ce a aflat de aventura lui cu actrița italiană Luisa Mattioli, care a devenit apoi a treia soție a actorului, iar el a mărturisit: “A aruncat cu o cărămidă în fereastră și s-a rănit. Când a venit poliția, agentul i-a spus: «Doamnă, sângerați», iar ea i-a răspuns: «Inima mea sângerează». Mai târziu, când artista s-a îmbolnăvit de cancer, Roger Moore i-a plătit facturile pentru spitalizare.

În 1961, în timp ce filma “Răpirea sabinelor” în Italia, Roger Moore a părăsit-o definitiv pe Dorothy Squires pentru Luisa Mattioli. Cei doi s-au căsătorit în aprilie 1969 la Caxton Hall, oficiul de stare civilă din Westminster, în afara clădirii adunându-se o mulțime de 600 de persoane, imajoritatea femei, care scandau numele lui.

Roger Moore a avut trei copii cu actrița italiană: Deborah, Geoffrey și Christian, dar cuplul s-a despărțit în 1993, după ce el s-a îndrăgostit de suedeza Kristina “Kiki” Tholstrup. Luisa Mattioli și Kiki Tholstrup au fost mult timp prietene, copiii au refuzat să vorbească cu tatăl lor pentru o perioadă după divorț, însă mai târziu s-au împăcat cu acesta. După ce Luisa a fost de acord cu despărțirea în schimbul unei sume de 10 milioane de lire sterline, actorul s-a căsătorit cu Kiki Tholstrup.

Roger Moore mărturisea că o iubește pe Kiki deoarece este organizată, senină, iubitoare și calmă: “Am o viață dificilă. Mă bazez pe Kristina în totalitate. Când călătorim, ea este cea care împachetează bagajele. Kristina are grijă de toate aceste lucruri mărunte”.

În 1993, Roger Moore a fost diagnosticat cu cancer de prostată și a urmat un tratament care a avut succes, dar în 2003 s-a prăbușit pe scenă și i s-a montat atunci un stimulator cardiac, iar în 2013 a fost diagnosticat cu diabet.

În 2015, marele actor a criticat corectitudinea politică excesivă în industria cinematografică, considerând că reinterpretarea sexualității, genului sau etniei lui James Bond este o greșeală și a argumentat că “nu este vorba despre a fi homofob sau rasist, ci pur și simplu despre a fi fidel personajului”.

Pe 23 mai 2017, familia lui Roger Moore a anunțat printr-un mesaj pe Twitter că marele actor a murit în Elveția, în casa sa din Crans-Montana: ”Roger a murit după o luptă scurtă, dar curajoasă cu cancerul. Îți mulțumim, tată, pentru faptul că ai rămas tu însuți, pentru faptul că ai fost atât de special pentru atât de mulți oameni”. Marele actor a fost înmormântat la Monaco, la discreta sa ceremonie funerară participând doar familia și prietenii apropiați.

Surse: Revista Cinema

DS TW
No comments

leave a comment