HomeMonarhieOamenii obișnuiți de la curțile regaleSecretele de la Versailles: Onoarea majordomului princiar

Secretele de la Versailles: Onoarea majordomului princiar

DS TW

François Vatel, al cărui nume real a fost Fritz Karl Watel, s-a născut la Tournai pe 17 ianuarie 1631 și a fost fiul unui țăran înstărit. În 1646, copilul de 15 ani, în loc să-l ajute pe tatăl său la cultivarea pământurilor, a preferat să devină ucenicul nașului fratelui său, Jehan Heverard, care avea o mică brutărie, unde a muncit timp de șapte ani.

În 1653, la vârsta de 22 de ani, tânărul a fost angajat ca ajutor la bucătăria de la Château de Vaux-le-Vicomte, pe atunci în construcție, de către majordomul vicontelui Nicolas Fouquet, care tocmai fusese numit superintendent al finanțelor regale de către Mazarin, regentul lui Ludovic al XIV-lea. Priceput, harnic și talentat, tânărul Vatel a fost numit rapid majordom al Casei Fouquet.

Pe 17 august 1661, superintendentul l-a invitat pe regele Ludovic al XIV-lea, pe atunci în vârstă de 23 de ani, pe regina-mamă Anne a Austriei și întreaga curte regală la inaugurarea Castelului Vaux-le-Vicomte.

François Vatel, ajuns șeful protocolului și majordom, a fost responsabil cu organizarea petrecerii grandioase și a pregătit o cină compusă din 80 de feluri de mâncare, 30 de bufete cu cele mai alese bucate, pregătite din fazani, prepelițe, ortolani, potârnichi, totul servit în veselă din aur masiv pentru oaspeții de onoare și veselă din argint pentru restul curții. Pentru relaxarea musafirilor a fost pregătit un concert de vioară din compozițiile lui Lully, superintendent al muzicii regelui.

Ludovic al XIV-lea, care fusese nevoit să-și topească vasele din metale prețioase pentru a face față cheltuielilor Războiului de Treizeci de Ani, a fost profund jignit de toată această pompă a festivităților care o depășea în grandoare pe cea a curții sale. Reședința Regelui-Soare era la acel moment la Château de Fontainebleau, pentru că Palatul Versailles se afla în construcție. Enervat, Ludovic al XIV-lea a decis să-l aresteze pe loc pe ministrul său de finanțe, dar mama sa l-a temperat. În orice caz, după încheierea petrecerii cu focuri de artificii trase deasupra castelului, regele a refuzat camera pe care gazda i-o pregătise și s-a întors la Fontainebleau.

După doar câteva zile, pe 5 septembrie, regele l-a pus pe d’Artagnan să-l aresteze pe Fouquet în timpul unei ședințe de consiliu care avea loc la Nantes, motivul fiind deturnare de fonduri publice, astfel că șeful finanțelor regale a fost judecat, găsit vinovat și condamnat la închisoare pe viață. Vicontele a murit ceva mai târziu, după câțiva ani de detenție la Pignerol.

Majordomul François Vatel nu știa la acel moment că regele avea de gând să ia întreg personalul Castelului Vaux-le-Vicomte pentru noul său Palat de la Versailles și a fugit în exil în Anglia, de teamă să nu fie și el trimis la închisoare. Acolo l-a întâlnit pe Gourville, și el un fost angajat al lui Fouquet, cu care a mers în Flandra, unde l-au convins pe Ludovic al II-lea de Bourbon-Condé, cunoscut sub numele de “Marele Condé”, să-i angajeze pentru castelul său din Chantilly, aflat la 40 de kilometri de Paris.

Aici, la deserturi, Vatel a servit pentru prima data ceea ce numim astăzi “frișcă”, adică celebra Crème Chantilly, numită și “zăpadă de lapte”. În 1663, François Vatel a fost promovat la funcția de “contrôleur général de la bouche”, fiind responsabil de organizarea, achizițiile, furnizarea și prepararea tuturor celor legate de “gura” nobililor de la castel.

Pe 21 aprilie 1671, după mai mulți ani de lucrări de renovare extinsă la castelul său, Prințul de Condé, căzut în dizgrația regelui Ludovic al XIV-lea, l-a invitat pe suveran, ajuns între timp la vârsta de 33 de ani, și pe întreaga sa curte la recepția castelului din Chantilly, pentru a relua bunele relații.

Evenimentul a însemnat un mare festival întins pe trei zile și trei nopți, de joi seara până sâmbătă seara, inclusiv trei banchete somptuoase, și era oferit de Prințul de Condé pentru a reintra în grațiile Regelui-Soare. Acesta a venit însoțit de cei 3.000 de membri ai curții de la Versailles, inclusiv de 200 de curteni și slujitori, iar recepția a costat aproximativ 50.000 de écu.

Soarta Casei de Condé depindea în mare parte de succesul festivităților, iar prințul a pus întreaga responsabilitate pe umerii majordomului său. Vatel avea doar două săptămâni pentru a pregăti meniurile elaborate și pentru a organiza ceremoniile grandioase pe care regele și curtea sa le meritau.

În seara zilei de joi, 23 aprilie 1671, oaspeții au sosit în Castelul Chantilly după o partidă de vânătoare. Musafirii de onoare au fost așezați la douăzeci și cinci de mese în sala de recepții a castelului luminat spectaculos pentru această ocazie. Cina a fost urmată de un spectacol de două ore, inclusiv un foc de artificii care costase foarte mult și care, din păcate, nu s-a văzut foarte bine din cauza ceții.

Ghinionul a făcut însă că erau cu 75 de invitați mai mulți decât se așteptau gazdele de la Chantilly, astfel că nu a fost suficientă friptură și oaspeții de la două dintre mese au rămas fără felul principal. Vatel s-a învinovățit pentru această situație neprevăzută atât de tare, încât a spus în mod repetat că și-a pierdut onoarea și nu poate supraviețui unei asemenea rușini. Era extenuat, nu dormise timp de două săptămâni și acum se considera singurul responsabil. După cină, Prințul de Condé a venit personal să-l vadă în camera lui pentru a-l liniști, i-a spus că masa a fost excelentă și că lipsa cărnii de pe cele două mese nici nu fusese băgată de seamă.

Pentru cina de vineri, 24 aprilie, Vatel avea pește în meniul banchetului, așa că își trimisese slujitorii în mai multe porturi din Normandia pentru a cumpăra produse proaspete. Sunt menționate pe listă calcani, fructe de mare, scoici, batoidea, cambule aurii și limande. În primele ore ale dimineții, majordomul princiar aștepta comanda de pește proaspăt pe care o făcuse cu câteva zile mai devreme, dar la ora 4 dimineața nu sosiseră decât două coșuri.

Majordomul a așteptat încă 4 ore, până la 8, dar nu a mai sosit niciun fel de pește. Pentru Vatel, aceasta a fost culmea rușinii și i-a spus majordomului secund, Gourville, “Domnule, nu voi supraviețui acestui afront, am o onoare și o reputație de apărat.” Gourville a râs nepăsător, fără să-și imagineze ce va urma. Potrivit marchizei de Sévigné, una dintre invitatele prințului, bărbatul s-a dus apoi în camera sa, s-a străpuns de trei ori cu sabia și a murit pe loc. Cam la acel moment la curtea de la Chanilly sosea comanda integrală pe care bietul majordom o așteptase, dar peștele nu a mai fost inclus în meniul din acea seară, din respect pentru Vatel. Prințul de Condé, care era foarte apropiat de el, a plâns la aflarea veștii.

Regele Ludovic al XIV-lea, care fusese și el informat despre tragicul eveniment, chiar i-a spus lui Condé că nu venise la Chantilly în ultimii cinci ani pentru că știa ce provocări de organizare implică vizitele sale și că, de fapt, ar fi trebuit să se preocupe doar de două mese, pentru el și oaspeții foarte înalți, și să nu aibă grija celorlalți curteni.

În anul 2000, regizorul Roland Joffé a realizat un film artistic despre viața lui Vatel și culisele fatidicei sărbători din aprilie 1671, cu Gérard Depardieu și Uma Thurman în rolurile principale.

DS TW
No comments

leave a comment