Eliza Rosanna Gilbert, contesă de Landsfeld, s-a născut pe 17 februarie 1821 într-o familie anglo-irlandeză, fiind fiica Elizei Oliver și a lui Ensign Edward Gilbert. Copila a fost botezată la Biserica Sf. Petru din Liverpool doi ani mai târziu. pe 16 februarie 1823, în timp ce familia ei se afla în drum spre postul pe care tatăl ei îl primise în India.
La scurt timp după sosirea în Bombay, tatăl a murit de holeră, iar mama copilei, care avea atunci 19 ani, s-a recăsătorit cu locotenentul Patrick Craigie, un ofițer britanic care a avut grijă de fetiță, dar comportamentul ei ciudat l-a îngrijorat foarte mult.
În cele din urmă, părinții au decis ca Eliza să fie trimisă înapoi în Marea Britanie pentru a urma școala, rămânând în grija bunicului patern, în Montrose, Scoția. Fetița indiană “ciudată și capricioasă” a devenit rapid cunoscută ca un copil problemă. Odată a înfipt flori în peruca unui bărbat în vârstă în timpul slujbei de la biserică și într-o altă zi a fost văzută alergând goală pe străzi. La vârsta de zece ani, Eliza a fost mutată din nou, de data aceasta la Sunderland, unde sora mai mare a tatălui ei vitreg, Catherine Raea, înființase o școală-internat împreună cu soțul ei, astfel că și-a continuat educația acolo. Șederea în Sunderland a durat doar un an, fiind transferată apoi la o școală din Camden Place pentru a primi o educație mai sofisticată. În 1837, adolescenta, care avea acum 16 ani, a fugit cu locotenentul Thomas James și s-a căsătorit cu el în secret, dar cuplul s-a separat cinci ani mai târziu la Calcutta, în India, iar ea a devenit dansatoare profesionistă luându-și numele de scenă Lola Montez.
În iunie 1843, a debutat la Londra cu un spectacolul numit “Lola Montez, dansatoarea spaniolă”, dar nu a avut succes, așa că a plecat pe continent, unde a dat spectacole la Paris și Varșovia. În acel moment, accepta aproape cu siguranță favoruri de la câțiva bărbați bogați care îi admirau talentele artistice și era considerată de mulți drept o curtezană.
Un an mai târziu, Lola Montez și-a făcut debutul pe scena pariziană ca dansatoare în opera “Le Lazzarone” a lui Fromental Halévy. S-a întâlnit și a avut o aventură cu Franz Liszt, el fiind cel care a introdus-o în cercul lui George Sand și, după ce a dat mai multe spectacole în diferite capitale europene, s-a stabilit la Paris, unde a făcut cunoștință cu Alexandre Dumas, cu care s-a zvonit că ar fi avut o aventură. La Paris l-a întâlnit pe Alexandre Dujarier, proprietarul unui ziar foarte cunoscut în Franța, și a început o relație cu el, relansându-și în acea perioadă și cariera de dansatoare. Mai târziu, în timp ce cuplul se afla la o petrecere, Dujarier, beat fiind, l-a jignit pe Jean-Baptiste Rosemond de Beauvallon învinuindu-l că o privește nepotrivit de mult pe Lola, acesta din urmă l-a provocat la duel, iar Dujarier a fost ucis.
În 1846, Lola a plecat la München, a devenit amanta regelui Ludwig I al Bavariei și s-a zvonit că, atunci când cei doi s-au întâlnit prima dată, Ludwig a întrebat-o în public dacă sânii ei sunt reali, iar răspunsul dansatoarei a fost un gest provocator: și-a smuls hainele de pe ea pentru a demonstra că sunt naturali. Curând a început să-și folosească influența asupra suveranului și acest lucru, combinat cu felul ei arogant de a fi și cu izbucnirile nervoase, au făcut-o extrem de nepopulară pentru cetățenii bavarezi, mai ales când aceștia au aflat că urma să primească un titlu nobiliar. În ciuda faptului că știa cât e de detestată, Ludwig a făcut-o contesă de Landsfeld cu ocazia următoarei lui zile de naștere, pe 25 august 1847, și, odată cu titlul, i-a acordat și o rentă destul de consistentă.
Lola a avut o uriașă putere politică, iar abilitatea ei de a-l manipula pe suveran a fost atât de mare încât ministrul Karl von Abel a fost demis pentru că se împotrivise ideii ca dansatoarea să primească naționalitatea bavareză și titlul de contesă. În martie 1848, sub presiunea mișcărilor revoluționare, Ludwig a abdicat în favoarea fiului său, Maximilian al II-lea, iar Lola a fugit din Bavaria și se pare că relația regelui cu extravaganta dansatoare a contribuit foarte mult la abdicarea lui forțată.
După o scurtă ședere în Elveția, unde a așteptat în zadar ca Ludwig să i se alăture, Lola a făcut o excursie în Franța și apoi s-a mutat la Londra la sfârșitul anului 1848. Acolo s-a întâlnit și s-a căsătorit rapid cu George Trafford Heald, un tânăr ofițer de cavalerie care primise recent o moștenire, dar cum condițiile divorțului ei de primul soț, Thomas James, nu permiteau recăsătorirea niciunuia dintre foștii parteneri cât timp celălalt trăia, noul cuplu a fost forțat să fugă din țară pentru a scăpa de o acțiune în instanță introdusă de mătușa lui Heald, care o acuza pe dansatoare de bigamie.
Cei doi au locuit pentru o vreme în Franța și Spania, dar după doi ani, dragostea lor furtunoasă s-a stins. În 1851, Lola plecase deja în Statele Unite în încercarea de a-și relansa cariera și a avut un succes surprinzător la început, reușind să-și reabiliteze imaginea.
Între 1851 și 1853, tânăra a evoluat ca dansatoare și actriță în estul Statelor Unite, unul dintre marile ei succese fiind spectacolul “Lola Montez în Bavaria”. Tânăra s-a căsătorit apoi cu Patrick Hull, un ziarist local, și s-a mutat în Grass Valley, California, dar mariajul a eșuat curând. Fosta metresă regală a rămas în Grass Valley timp de aproape doi ani, devenind mentor pentru o tânără aspirantă, Lotta Crabtree, ai cărei părinți conduceau o pensiune în oraș.
În iunie 1855, a plecat într-un turneu în Australia și și-a reluat cariera organizând spectacole pentru minerii implicați în goana după aur. A ajuns la Sydney pe 16 august 1855, iar în septembrie a evoluat într-un spectacol în care a realizat dansul erotic al păianjenului la Teatrul Regal din Melbourne, ridicându-și fustele atât de sus încât publicul a putut vedea că nu purta lenjerie intimă. A doua zi, presa a scris că spectacolul încălca toate normele de moralitate publică, familiile respectabile din oraș au încetat să mai vină teatru, iar proprietarii instituției au intrat în faliment.
Lola a plecat spre San Francisco pe 22 mai 1856, dar a eșuat în toate încercările ei de a organiza alte spectacole. În 1857 a început să susțină o serie de prelegeri morale în Marea Britanie și America și și-a petrecut un timp într-o misiune de salvare a femeilor căzute pradă prostituției.
În jurul anului 1860, celebra dansatoare a început să se simtă din ce în ce mai rău din cauza agravării sifilisului terțiar de care suferea de mult timp. Lola Montez a murit pe 17 ianuarie 1861, la vârsta de 39 de ani, și a fost înmormântată în cimitirul Green-Wood din Brooklyn, New York.
