Sinan, marele arhitect al Imperiului Otoman

Mimar Sinan Aga s-a născut pe 15 aprilie în anul 1488 sau 1490 și a fost arhitectul-șef și inginerul civil al sultanilor Suleiman Magnificul, Selim al II-lea și Murad al III-lea.

Fiu al unui zidar, copilul a primit o educație tehnică temeinică și a devenit inginer militar, a urcat rapid în ierarhia militară devenind ofițer, apoi comandant de ieniceri, cu titlul onorific de aga.

La vârsta de cincizeci de ani, Sinan a fost numit în funcția de arhitect șef al sultanului și a rămas în post aproape cincizeci de ani. Este recunoscut astăzi ca cel mai mare arhitect din Orient și a fost comparat cu Michelangelo, cel mai mare arhitect al Occidentului, cu care a fost contemporan.

Cele mai cunoscute lucrări ale sale au fost Moscheea Suleymaniye și Moscheea Șehzade din Istanbul, Moscheea Selimiye din Edirne și lucrările de restaurare de la Cupola Stâncii din Ierusalim și de la marile moschei din Mecca și Medina. Sinan a fost arhitectul a cel puțin 374 de structuri care au inclus 92 de moschei, 52 de mici moschei, 55 de școli de teologie, 7 școli pentru învățarea Coranului, 20 de mausolee, 17 bucătării publice, 3 spitale, 6 apeducte, 10 poduri, 20 de caravane, 36 de palate și conace și 48 de băi.

Moscheea Selimiye din Edirne este considerată capodopera lui Mimar Sinan, mihrabul este vizibil din orice colț al moscheei, iar cupola, cu un diametru de 31,25 metri și o înălțime de 43,25 metri, este cea mare cupolă a unei moschei din întreaga Turcie. Clădirea este înconjurată de patru minarete, fiecare cu o înălțime de 83 de metri, aflate exact la aceeași distanță față de centrul cupolei, fiecare dintre acestea având câte trei balcoane, un omagiu adus sultanului Selim al II-lea, cel de-al unsprezecelea al Imperiului Otoman.

Moscheea Suleymaniye, o altă lucrare a arhitectului otoman, a fost construită între anii 1550-1558 la ordinul sultanului Soliman I și este una dintre marile moschei construite în perioada clasică a Imperiului Otoman, fiind elaborată după modelul moscheii Hagia Sofia, care a fost la origine o biserică construită din ordinul împăratului Iustinian ce a servit drept catedrală a Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol până în 1453.

În anul 1660 Moscheea Suleymaniye a fost afectată de un incendiu, dar a fost restaurată de către sultanul Mehmed al IV-lea. O parte din cupolă a fost grav deteriorată din cauza cutremurului din 1766 și, din păcate, reparațiile ulterioare au distrus ceea ce mai rămăsese din construcția originală a lui Sinan.

În timpul Primului Război Mondial, curtea moscheii a fost folosită pe post de depozit de arme, iar atunci când o parte din muniție a luat foc, structura a fost afectată din cauza unui nou incendiu, fiind restaurată complet abia în anul 1956. În curte se află două mausolee unde sunt îngropați sultanul Soliman I, sultana Hurrem, sultana Mihrimah, sultanul Soliman al II-lea, sultanul Ahmed al II-lea și fiica sultanului Mustafa al II-lea. De asemenea, tot aici se află și mormântul arhitectului Sinan, care a murit pe 17 iulie 1588, cu un an înainte de a împlini vârsta de 100 de ani.